"Moartea domnului Lăzărescu"

[emanuel]

Bun. Pentru ca s-au creat atatea discutii pe tema paginii oficiale a filmului de pe CineMagia, am hotarat sa nu mai fie trecuta actrita principala Monica (ceea ce este normal).
Ea era pusa acolo, pentru ca era cea mai vizitata actrita din film, nu neaparat ca era intr-un rol principal. Acum, asa cum era normal, apar doar Luminita Gheorghiu si Ioan Fiscuteanu.

[st3fan]

pai cinematografia se invie tocmai cu filme comerciale, iar ca sa faci filme cu adevarat comerciale trebuie sa ai o cinematografie -- so it's a catch 22! ; e ca si cu muzica domestica, trebuie bagati bani si scosi banii, nu pica para-malaiatza de la CNC..; cu cateva faze bascalioase nu faci entertainment si e normal sa-ti para rau ca ai dat banii, you can get that kind of fun for free in the bus..; cat despre valoarea artistica a filmului lui puiu si romanica pe la festivaluri, nobody really cares, iar festivalele se fac sa vanda filme pana la urma, l-a intrebat cineva pe Puiu cati i-au cumparat filmul la Toronto?

jenante indeed laudele alea de sine.. :hmm:

Am preluat totul de la "Cel mai recent film vizonat" pentru ca am impresia ca se poate porni o discutie interesanta.Sper ca toate lumea este de acord ca raportandu-ne strict la elementele filmice, "Moartea domnului Lazarescu" NU este un film comercial.Nu are absolut nimic din asa zisa reteta a "comercialismului"...Ca poate fi considerat comercial pentru ca a fost atat de mediatizat, este altceva, dar asa si trebuie, interesul celor care au lucrat la acest film este sa scoata cati mai multi bani si nu pot fi acuzati de acest lucru.

[Frank]

Am fost, am vazut, am ramas dezamagit. S-a facut atata tambalau cu premiile luate de acest film, incat am zis ca merita. Am citit palmaresul: impresionant. Dar, a acorda acestui film Premiul Publicului mi se pare cel putin o sfidare a publicului. Filmul nu are nici o treaba cu publicul. Este facut pentru a prezenta o realitate /arhicunoscuta pentru romani, ”pitoreascã” pentru occidentali/ si atata tot. Occidentalii s-au bucurat sa vada inca o data niste romani prosti si ticalosi, carora sa le planga din nou de mila, care nu le sunt oricum egali. Poate era mai bine sa-l dea pe post de documentar la TV. In sala auzisem in spate un spectator disperat: ”Da mori odata, Lazarescule!”. La iesire publicul era obosit si plictisit.
Am vazut si emisiunea Nasul cu Puiu si ALS prezenti. Il voi contrazice pe ALS si voi spune ca nici macar medicii nu s-au inghesuit sa vada filmul: unii dintre ei chiar pun suflet in ceea ce fac. As prefera sa vad inca o data Mere Rosii a lui Tatos, unde un medic tanar se opune sistemului, decat filmul lui Puiu care clar ingroasa tusa.
Filmul va avea mari probleme cu publicul si voi spune si eu cum a zis si Nae Caranfil la B1: este timpul ca si filmele din Romania sa se faca pentru public, iar publicul, baieti, vrea altceva, nu reportaje traspuse pe pelicula. Cred ca cel mai bun film este unul care iti oferã pur si simplu prilejul sa asisti la o poveste, unde poti intra in sala si sa te lasi cuprins de magia filmului. Daca ”simti” prea tare ”suflarea” regizorului in ceafa este deja rau: te scoate din conventie, te agreseaza. Magia se rupe si ramane un moft, o sfortare penibila a unui regizor. Filmul lui Puiu s-a vrut realist, dar nu este nici macar atat.

[Pitbull]

Ia te uitä!
O atitudine criticä la adresa legendei nou-näscute! Precizând cä încä n-am väzut filmul, nu pot sä nu remarc cä-mi plac observatiile lui Frank. Par lucide, curajose si de bun-simt. Pe undeva, îmi inspirä încredere - mi se pare foarte verosimil ca lucrurile sä stea asa cum le comenteazä el.
Dar n-are rost sä-mi dau cu presupusu', când mai sunt vreo douä-trei zile si-l voi vedea si eu pe domnul Läzärescu murind. Atunci vom putea discuta în cunostintä de cauzä.

[Alex Leo Serban]

n-am inteles - din postarea lui frank - cum vine aia: a primit premiul publicului, dar e o sfidare a publicului (!) :? ...
de asemenea, nu inteleg cum poti sustine ca 'medicii nu s-au dus sa-l vada" (cum sustineam eu la 'nashul' ca or sa faca; atentie - era doar o supozitie!) dupa o proiectie!! are cumva frank informatii beton ca nici un medic nu se va mai duce sa vada filmul? :lol:
in ac. context, mi se pare hazardata - si prematura - 'felicitarea' lui pitbull. un sfat: intii sa vada filmul!

si tot in ac. context - desi 'nu se face' - postez mai jos articolul scris pt revista de antropologie 'martor', a mtr, scris ieri; nu stiu cind va aparea, dar mi se pare ca unele observatii de acolo sint valabile in ac. discutie...

"Topuri ºi paradigme

Cînd au încercat sã facã un top al filmelor româneºti de la-nceputuri ºi pînã în prezent, ziariºtii interesaþi de acest subiect – ºi care-ºi închipuiau, fireºte, cã este un subiect care intereseazã ºi publicul! – s-au izbit de douã obstacole fãrã legãturã aparentã între ele. (Nu, nu e vorba (numai) de slabul apetit al unora dintre cei chestionaþi de a se înhãma la un „test” care-i expune în verdictele ºi idiosincraziile lor - cînd nu, de-a dreptul, în inconsecvenþele ºi „amiciþiile” inerente...)
Unul se leagã de fragilitatea canonului în cazul artei a ºaptea: cîþi dintre criticii noºtri (care nu sînt numai cronicari!) ºi-au bãtut capul sã discute, în mod serios, acest canon – în condiþiile în care Cinema-ul (românesc) rãmîne Cenuºãreasa artelor, cu o influenþã cvasi-nulã asupra paradigmei culturale blocate în „triada regalã” Literaturã-Muzicã-Picturã? În România, din motive mult prea numeroase pentru a fi analizate aici, Cinema-ul nu face parte din canonul cultural obligatoriu. ªi poate cã nu este chiar o întîmplare cã singurii cineaºti pe care îi valorizeazã paradigma sus-menþionatã sînt nu doar regizori de film, ci mai ales de teatru: Liviu Ciulei ºi Lucian Pintilie. La noi, „marile” polemici cinematografice au fost jurnalistice, punctuale ºi legate cu precãdere de malversaþiunile financiare ale juriilor CNC; singurul critic care a început un travaliu salutar de repunere în discuþie a canonului – de ieri ºi de azi – este Valerian Sava, în a sa Istorie criticã a filmului românesc contemporan (Editura Meridiane, 1999), al cãrei prim volum apãrut se opreºte imediat dupã „Obsedantul deceniu”... Dar dl Sava este un „franctiror” ocultat, marginalizat, izolat, sau pur ºi simplu ignorat: dacã discutarea canonului este anevoioasã în cazul Literaturii, atunci, în cazul Cinema-ului, ea este pur ºi simplu accidentalã!
Al doilea obstacol þine de momentul mult prea recent (circa 4-5 ani) în care am asistat la irumperea ºi impunerea unui posibil „nou cinematograf românesc” fãcut de tineri (de la Cristi Puiu la Cristi Mungiu). Chiar dacã, sã zicem, cîteva din cele mai bune filme româneºti din toate timpurile (Balanþa lui Pintilie, E pericoloso sporgersi al lui Nae Caranfil sau Patul conjugal al lui Daneliuc) au apãrut în primii ani de dupã Revoluþie, numai filmul lui Caranfil era un debut care aducea, într-adevãr, ceva nou; celelalte douã nu fãceau decît sã continue – cu vervã ºi panaº – filmografii importante în condiþii de libertate. În aceste condiþii, nu cred cã se poate vorbi despre o „înnoire” a Cinema-ului românesc înainte de seria consistentã de filme inauguratã de Marfa ºi banii al lui Puiu, urmat la scurtã vreme de Filantropica lui Caranfil, de Occident al lui Mungiu, de Furia lui Radu Muntean, de Examen al lui Titus Muntean ºi, acum, de Moartea domnului Lãzãrescu al aceluiaºi Puiu... Toate aceste titluri (deloc egale ca valoare, dar avînd ceva în comun) au apãrut în succesiune, în rãstimpul aceluiaºi an sau la distanþã micã unul de celãlalt, dînd impresia unei miºcãri concertate de renaºtere (tematicã ºi formalã) ºi de repunere în discuþie a tropismelor cinematografice autohtone.
Lãsînd de o parte, acum, aceste considerente (ce þin de istoria artei în chestiune), trebuie spus cã – dincolo de ierarhii ºi canoane – ceea ce a adus cu adevãrat nou cinematograful de dupã 1990 este, evident, libertatea tematicã. Regizorii au fost, în fine, liberi sã-ºi punã pe ecran propriile poveºti, sã ecranizeze cum vor cãrþile care-i pasionau sau sã facã ºi una, ºi alta, amestecînd obsesiile personale cu sugestii preluate din literaturã. Termenul forte, aici, este: „personal”. Cãci altfel, sigur cã da, ºi regizorii din perioada comunistã amalgamau sugestiile literare cu propriile idei – numai cã ºi unele, ºi altele nu erau 100% „personale”, ci treceau prin filtrul – alienant – al cenzurii. Iar ea, cenzura, avea drept de „final cut” – aºa cum producãtorii marilor studiouri americane fac, ce ironie, dintotdeauna. Cenzura comunistã reteza aluziile prea transparente sau subiectele „neconvenabile”, ºi puþin îi pãsa de impactul comercial al filmului – oricum, cu excepþia filmelor istorice ºi poliþiste semnate Sergiu Nicolaescu sau a ºuºelor actoriceºti semnate Mircea Drãgan sau Geo Saizescu, nu se putea vorbi de „succes comercial” în România lui Ceauºescu... Evident, „cenzura capitalistã” este interesatã, în principal, de profit: dacã un film conþine lucruri susceptibile sã îndepãrteze spectatorul mediu (de la subiect la tratarea lui regizoralã), acel film este „remontat” pînã corespunde formatajului standard.
Paradoxul este cã marea problemã a filmului românesc de dinainte de ’89 a fost prezenþa cenzurii, iar marea problemã a filmului românesc post-’89 este absenþa cenzurii! Cinematograful a reuºit sã scape de cenzura ideologicã, dar nu cred cã i-ar strica o formã de cenzurã comercialã. Evident, nu în cazul filmelor de autor, ci în cazul filmelor de serie: în cazul primelor opereazã oricum, cu „succes”, o cenzurã a publicului... Obiºnuit cu pelicule care nu pun probleme, doritor de divertisment facil (cu atît mai doritor cu cît televiziunile i-au inoculat acest format de evaziune!), publicul românesc nu este încã (ºi îmi mãsor cuvintele!) la înãlþimea propunerilor venite din partea cineaºtilor adevãraþi. Avem, cum spun americanii în filme, „a situation”, pentru cã un cineast adevãrat nu se preteazã la „prestãri servicii” cãtre populaþie, regizorii mediocri care puteau „servi publicul” s-au volatilizat, iar spectatorul mediu aºteaptã filme poliþiste ºi comedii; existã, aºadar, un contratimp fatal între cerere ºi ofertã. Un cineast adevãrat – spre deosebire de un meseriaº standardizat – doreºte sã se exprime, sau sã exprime Realitatea, sau ºi una, ºi alta, în timp ce marele public – cum spuneam – nu vrea „Realitate”, vrea divertisment. Iar atunci cînd nu-l gãseºte la cinema, rãmîne închis în casã, cu televizorul deschis. Sclav adormit al automatismelor.
ªi totuºi, Realitatea (un concept greu de circumscris, dar totuºi operaþional) este – mai ales acum, dupã o jumãtate de secol de amputare a ei de pe marile ºi micile ecrane – singura motivaþie serioasã pentru ca un tînãr regizor sã se apuce de film. Filmul este, prin definiþie, Realitate (adicã Adevãr) 24 de fotograme pe secundã. Iar ceea ce fãcea, iarãºi prin definiþie, documentarul – ca specie cinematograficã – a fost revendicat, mai nou, de filmele de ficþiune. Lungmetrajele româneºti din ultima perioadã (aceea la care mã refeream la început) înseamnã (ºi) o luare în posesie, cu mijloace specifice, a acestui teritoriu vast ºi accidentat care se numeºte „Realitate”. Întîmplãtor sau nu, în momentul în care documentarele unor tineri regizori încearcã sã recupereze „petele albe” din istoria mai mult sau mai puþin recentã (vezi Decreþeii lui Iepan, sau Marele jaf comunist al lui Solomon), lungmetrajele de ficþiune ale congenerilor acestora focalizeazã – nervos – pe „istoria” zilei de azi, revelînd semnificaþiile clipei. Mai mult: existã o hibridare fertilã a ficþiunii de cãtre documentar (ca în Moartea domnului Lãzãrescu) sau, la modul simetric, a documentarului de cãtre ficþiune (ca în Asta e, al lui Thomas Ciulei). Chit cã nu s-a ajuns, încã, la o situaþie de „graniþã fluidã” între ficþiune ºi documentar, existã semne cã – cel puþin în cazul unora dintre cineaºti – separãrile stricte între genuri sau specii devin futile, ºi totodatã inoperante pentru critici... Ceea ce conteazã, pînã la urmã, este un imens – ºi, fãrã îndoialã, nepremeditat – travaliu recuperator al dimensiunii antropologice: toate filmele româneºti de dupã 1990 - indiferent de calitate! - reprezintã o oglindã fidelã a mutaþiilor umane (sociologice ºi altfel) pe care le-a cunoscut societatea româneascã în ultimii 15 ani. Din aceastã perspectivã, valoarea producþiilor cinematografice este secundarã interesului pe care un cercetãtor într-ale antropologiei îl poate gãsi în oricare dintre titlurile apãrute dupã 1990! Cum competenþa mea se opreºte, însã, aici, nu pot decît sã sper cã un asemenea subiect este destul de incitant pentru a i se consacra un studiu serios; ar fi, în orice caz, un semn îmbucurãtor cã, mãcar în zona aceasta, greoaia paradigmã culturalã axatã pe Literaturã º. cl este lãsatã – benefic - deoparte..."

Alex. Leo ªerban

[Pitbull]

Päi, Leo,
N-am zis si eu cä "întâi sä väd filmul"? Si am sä-l väd mintenas.
Un moment, m-am gândit sä-mi amân comentariul fatä de mesajul lui Frank, pânä dupä aceea (cum ar fi fost firesc, de fapt), dar am preferat sä-l postez ACUM, tocmai ca sä nu fiu influentat de pärerile pe care mi le va forma filmul. Pentru cä replica mea nu se referä la film CA ATARE, ci la atitudinea lui Frank. De obicei, fatä de un film ca "...Läzärescu", pozitiile se împart în douä categorii: o liotä de cäderi pe coada fracului, si câteva demoläri înversunate din partea negativistilor, a nihilistilor, sau pur si simplu a hiper-exigentilor (vorbesc în termeni FOARTE GENERALI, desigur). Or, Frank criticä filmul de pe o pozitie care mi se pare echilibratä si lucidä (cu rezerva cä încä nu cunosc nici obiectul analizei, nici pe autorul ei, mäcar ca nivel de competentä dacä nu si personal, ceea ce ar fi doar partial relevant).
E drept cä unele dintre observatiile lui par hazardate (aia cu medicii, de exemplu), dar n-am vrut sä intru în amänunte. Cum spuneam, am exprimat doar o bunä impresie de ordin general la adresa atitudinii lui. (Si, oricum, as putea eventual reveni cu detalii dupä ce voi vedea si "Moartea...".)

Altfel, nu väd de ce "nu se face" sä-ti postezi articolul aici, din moment ce este, mäcar prin unele fragmente, on-topic. Am avut surpriza pläcutä sä mä bucur de el - stii cä eu sunt sceptic cu privire la multe dintre textele tale, dar ästa mi-a pläcut. Are substantä, e foarte bine scris, si cu majoritatea observatiilor tale sunt întru totul de acord. (Poate as avea câteva precizäri de fäcut, pe ici pe colo, dar n-are rost s-o lungim; sunt märuntisuri neesentiale, si s-ar putea sä gresesc si eu.)

[st3fan]

Dar, a acorda acestui film Premiul Publicului mi se pare cel putin o sfidare a publicului. Filmul nu are nici o treaba cu publicul.

Absolut de acord, am mai spus-o si eu, totusi filmul va avea incasari foarte mari datorita mediatizarii, deci publicul scoate banii pentru bilet.Ca poate cei mai multi vor regreta ulterior gestul, nu au ce sa mai faca.

Filmul lui Puiu s-a vrut realist, dar nu este nici macar atat.

Imi rezerv dreptul de a nu fi de acord, filmul este foarte realist.Cel putin din punctul de vedere al sistemului medical si al incompetentei tinerilor absolventi ai facultatii de medicina, filmul este dureros de real(am discutat cu un medic despre acest film si mi s-au confirmat unele lucruri, sunt multe bube in sistem, si la noi si in afara).

[Frank]

ALS, si eu tot o ”supozitie” am lansat cand m-am referit la medici. CRED ca medicii nu vor da buluc la film dupa cum s-a ”presupus” la B1.
Altfel, am citit artciolul tau, cu unele lucruri sunt de acord, cu altele nu /in special cu faptul ca Sava este cel care ar incerca sa ”repunã în discuþie canonul cultural”, dimpotriva cred ca ”malversaþiunile juriilor” il preocupa foarte tare si ii reduce din deschiderea catre o critica onesta si obiectiva/. In ceea ce priveste Premiile publicului, am vrut sa spun ca nu intotdeauna ”publicul” de la festivaluri este cel reprezentativ pentru notiunea de public in general. ”Publicul” este cel care plateste un bilet intr-o sala de cinema, la acest public ma refeream, nu la cel care ”voteaza” pe la festivaluri, dupa cum ii sopteste interesul. De asemenea, atunci cand am citit despre ”cenzura publicului” / la care te referi cu ironie/, mi-am amintit de vesela polemica dintre Nae Caranfil si Gica Preda, tot pe B1. Nae sustinea ca, in conditiile in care filmele sunt finantae de contribuabili romani,, ele ar trebui sa-i si multumeasca intr-un fel pe acestia, sa fie pe placul lor /am retinut atitudinea ta sceptica fata de publicul roman/, in timp ce Preda vorbea intruna despre film de autor si posibilitatea de a se autoexprima. A zis chiar ceva de genul ”Filmul este oglida regizorului”. Sa fim seriosi! Poate ca publicul nu vrea sa priveasca intr-o oglinda in care vede doar chipuri straine, cu care nu se identifica.

[EgoN]

Iar se revine la discutia cu regizorul ce trebuie sa se muleze dupa gusturile populatiei? Fuuuck Eu nu vrea sa ma duc la cinema sa vad filme tv cuminti (pentru asta am televizor si serialele lor 'De la Bloc') ci sa vad filme care sa-mi lase o piatra in pantof (cum zice von trier).
Din nefericire ceea ce preconizam sa se intample, da roade :sick: . o groaza de cunoscuti (de altfel cu gusturi relativ ok) s-au declarat nemultumiti de "documentarismul" filmului, ei vroiau "poveste". Sincer sa fiu, a inceput sa mi se rupa: acelasi si acelasi tip de cinema caldut, de home family movie care incalzeste inimioarele celor stresati de servici, dornici de un relash duminical. Faceti-va voi filmul cu Lazarescu prinzand aripi si zburand deasupra Bucurestilor sa va faca sagalnic din ochi! Muie!

[Ambra Blu]

Strict legat de 'Moartea dlui Lazarescu', am de doua zile niste dureri chinuitoare de masele, si farmaciile nu imi elibereaza antibiotice fara retea, de parca le-as cere Ketanol.

[Cinemania]

ca sa le scoti iti trebuie reteta?

[Ambra Blu]

Lately, dap.

[Cinemania]

extrem de tot

[coco]

MISTO FILMU' the same subiect dar mai putina metafora la prima mana
..OK puiu dar to bad u are so politically corect

frank nota 10.. bravo man

Dear mr. ALS .. inteligenta nativa pierduta datorita acordarii unei importante mult prea mare sinelui si pozitiei se numeste tot prostie sau frustrare.. maybe you should have been born in NY on 3rd and 45th!
forget about it.. u're still a roukie pretending to be a ROMANIAN filmcritic.

middle-age is fucked up is it not?

[Gaandalf]

sunt singurul care il vede pe mr puiu mergand la doctor in afara tarii ?
daca il prind astia prin spitalele lor o sa-l spintece ... si dupa il invita calduros sa se trateze la cannes

[BeNnY]

Nu-mi place ca exista pretentia de scris in engleza, dar se mananca cacat cu greseli gramaticale. Make up your mind. Mancati si voi cacat preferabil intr-o singura limba, dar macar sa fie fara greseli de gramatica.

Si am impresia ca unii oameni interpreteaza filmul asta ca un repros adus sistemului medical din Romania. Asta nu e bine.

[Ambra Blu]

De ce nu ar fi asa? Este si critica unui sistem medical, nu te lasa inselat de declaratiile lui Puiu sau de catre cei care vad in el numai calatoria unui suflet catre miaza-noapte. Indiferent de circusmtante, era ora la care Lazarescu trebuia sa moara, sint de acord cu asta, insa e o ipocrizie sa spui ca sistemul medical romanesc nu a facut eforturi considerabile sa-l imbrinceasca inspre groapa. In plus, Puiu insusi isi amintea un antecedent neplacut cu sistemul medical romanesc (operatia de chirurgie toracica pe care a suferit-o in urma turnarii filmului 'Marfa si banii') conditie suficienta ca experienta spitalelor romanesti sa-si spuna cuvintul in film. In plus, vezi si experienta tatalui scenaristului la spitalul Bagdasar. Asa cum vad eu, 'Moartea dlui Lazarescu' este o critica adusa sistemului medical romanesc, pe care e grefata si povestea ultimelor ore din viata unui om, in ordinea asta, si nu viceversa.

[Alex Leo Serban]

Iar se revine la discutia cu regizorul ce trebuie sa se muleze dupa gusturile populatiei? Fuuuck Eu nu vrea sa ma duc la cinema sa vad filme tv cuminti (pentru asta am televizor si serialele lor 'De la Bloc') ci sa vad filme care sa-mi lase o piatra in pantof (cum zice von trier).
Din nefericire ceea ce preconizam sa se intample, da roade :sick: . o groaza de cunoscuti (de altfel cu gusturi relativ ok) s-au declarat nemultumiti de "documentarismul" filmului, ei vroiau "poveste". Sincer sa fiu, a inceput sa mi se rupa: acelasi si acelasi tip de cinema caldut, de home family movie care incalzeste inimioarele celor stresati de servici, dornici de un relash duminical. Faceti-va voi filmul cu Lazarescu prinzand aripi si zburand deasupra Bucurestilor sa va faca sagalnic din ochi! m***!

mi-nu-nat!

in alta (aceeasi) ordine de idei: 'm.d.l.' a facut 3500 intrari in primul weekend - ceea ce este. avind in vdr 'contextul', un record...

[st3fan]

Si am impresia ca unii oameni interpreteaza filmul asta ca un repros adus sistemului medical din Romania. Asta nu e bine.

Sa nu fim naivi...normal ca Puiu a declarat ca este un film despre conditia umana, despre nepasare, bla, bla ce o mai fi spus el prin interviuri si sunt absolut de acord ca filmul sau sugereaza SI aceste lucruri.Dar e clar ca da si in Sistem(cu majuscula, pentru ca nu doar in cel medical).Mai trebuie remarcat totusi un lucru, si anume ca totusi medicii i-au facilitat crearea acestui film.Cei care si-au dat acordul pentru ca Puiu si echipa sa poata filma in spitale, citisera in prealabil scenariul, sau cel putin stiau despre ce este vorba.Ati vazut poate si pe genericul de final listele cu doctorii care au sustinut proiectul, deci lumea medicala stia in mare ce se petrece cu acest film...poate nu credeau ca se va crea atata valva in jurul sau...

[tzocksipock]

MISTO FILMU' the same subiect dar mai putina metafora la prima mana
..OK puiu dar to bad u are so politically corect

frank nota 10.. bravo man

Dear mr. ALS .. inteligenta nativa pierduta datorita acordarii unei importante mult prea mare sinelui si pozitiei se numeste tot prostie sau frustrare.. maybe you should have been born in NY on 3rd and 45th!
forget about it.. u're still a roukie pretending to be a ROMANIAN filmcritic.

middle-age is f*** up is it not?

ia, ce chestie, domnul cu proiectul dublu veu isi da cu parerea pe cinemagia, cum ca toti sunt niste tristi frustrati, iar mai apoi baga si el un comentariu pe aceeasi nota, apropos de un film care a creat, in ultima vreme, un val mai mare decat W-ul....va cam inteapa invidia asta la ficat, nu?
pai zic sa ne demonstrati dumneavoastra mai intai cum e cu cele 5 minute de matrix wanna-be, pe gustul publicului romanesc si dup-aia mai vorbim.