2046 vs. O melissokomos vs. Exotica vs. All About Lily Chou-Chou

Fix explicitarea, pasul in plus aratat in tandrete trage 2046 in jos. Rujul intins pe fata lui Su Li-zhen. Furoul lui Bai Ling. Farmecul lui Wong Kar Wai scade cand patul scartaie si oamenii se zgarie.

Eu cred ca lipsa de omogenitate trage 2046 in jos, obiectiv vorbind. In the mood for love era mai simplu si astfel mai usor de tinut sub control. 2046 are mai multe fire narative si tematice plus scenele SF, care nu se intergreaza prea bine cu restul. Dar eu unul tot iubesc 2046 mult mai mult ca In the mood for love.


In ceea ce priveste votul meu, mi-a fost foarte greu sa aleg intre All About Lily Chou Chou si 2046. Pana la urma nu am putut alege pe baza filmelor. Amandoua insemna imens pentru mine, le-am revazut de multe ori si e ca si cum ai fi pus sa alegi unul din copiii tai in defavoarea celuilalt. Am observat insa in cadrul concursului ca e mai bine sa vezi un film de top a unui regizor mai putin titrat, decat unul secundar a unui regizor faimos. Cele mai bune filme a lui Wong nu mai sunt in concurs. Fie ca v-a placut sau nu, All About Lily Chou-Chou a fost cu siguranta o surpriza dupa Love Letter. Swallowtail ar fi o alta surpriza si cred ca una foarte placuta. There's still a lot of excitement left in Iwai, asa ca votez pentru el.

Vot: All About Lily Chou Chou

[MinRep]

All About Lily Chou-Chou
Acesta este un film extraordinar.
Desi, recunosc, primele 30-40 de minute mi-au testat rabdarea. Chiar am intrerupt filmul in acel moment si m-am culcat mai devreme. Insa a doua zi, la reluare, mi-am dat repede seama ca filmul e mai mult decat pare si ca e foarte posibil sa fi interpretat gresit ce am vazut pana atunci.
"All About Lily Chou-Chou" spune, in paralel si nu in ordine cronologica, mai multe povesti cu aceleasi personaje. Pe de o parte, este viata lor "reala", plina de "angoasa existentiala" si prietenii care se destrama, dar nu fara un pic de fantezie (personaje "magice", intalniri cu moarte, predestinari si altele..) Pe de alta parte, cateva dintre personaje traiesc si in universul paralel al unui grup de discutii de pe internet dedicat fanilor cantaretei Lily Chou-Chou (absenta din film, de altfel). Mesajele dintre ei (si dintre altii necunoscuti noua) curg pe ecran in contrapunct cu evenimentele pe care le vedem si par sa spuna o cu totul alta poveste. "Lily Chou-Chou" este un film foarte dens, cu multe layers, in care nicio replica si nicio imagine nu sunt folosite fara rost, fiecare adaugand cel putin un nou detaliu. Si totusi, filmul are un flow foarte bun si regret doar ca nu am reusit sa ma uit la el dintr-o singura bucata.
Cel mai mult ma intriga faptul ca nu stiam nimic despre acest Iwai inainte de turneu. Cele doua filme ale sale pe care le-am vazut pana acum sunt foarte tari (desi n pare sa fie parerea prevalenta). La fel ca "Love Letter", "All About Lily Chou-Chou" este un film despre cateva personaje in cautarea propriei identitati si diferitele canale prin care aceasta poate fi gasita. Filmul de fata mi se pare mai pesimist si mai ambiguu decat de "Love Letter", dar cred ca si acesta este unul dintre motivele pentru care mi-a placut mai mult si cred ca este unul dintre filmele pe care mi-ar face placere sa il revad peste cativa ani si sa descopar lucruri noi pe care nu le-am gasit de prima data.


2046
"2046" este unul dintre filmele mele preferate si, de asemenea, unul dintre filmele pe care le consider printre cele mai bune facute vreodata. Ultima data cand l-am vazut a fost acum vreo 2 ani, cand asamblam topul deceniului. Desi am vazut multe filme bune si foarte bune in acea perioada, cu acelasi scop, "2046" tot parea sa fie cu un inch deasupra celorlalte.
Filmul este o continuare directa a lui "In the Mood for Love", dar este un film de sine statator. Mai mult de atat, este o sinteza a ceea ce Wong-Kar Wai a facut in intreaga sa cariera, proiectata undeva intr-un viitor care pare foarte indepartat, dar imaginat din trecutul personajului lui Tony Leung. Regizorul "se joaca" cu cronologia, cu imaginile si cu genurile cinematografice. Partial science-fiction, drama/comedie romantica si melodrama in dulcele stil clasic, "2046" este un film plin de melancolie (cum sunt toate operele lui Wong Kar Wai, de altfel) despre dragoste pierduta, trecerea timpului si imposibilitatea de a relationa cu alte persoane si cu orice altceva in general.
Dar cu ceea ce ramanem dupa acest film sunt imaginile extraordinare ale lui Chris Doyle, care - sub constrangerile regizorului de a filma in format 2,35:1 - se depaseste pe sine insusi, care pulseaza in ritmul unei locoane sonore extraordinare, fie ca este vorba de muzica originala care aduce a tango a lui Shigeru Umebayashi, de "Norma" cantata de Angela Gheorghiu sau de vocile lui Nat King Cole sau Dead Martin. "2046" transforma realitatea de mai multe ori la rand si ne invita astfel sa descoperim cinema-ul aproape de la 0 si modul in care acesta ne moduleaza imaginatia. Putin filme au aceasta ambitie si putine o fac atat de bine.


Vot: 2046





P.S.: Imi pare rau daca nu am fost foarte coerent mai sus. Ora e tarzie si imi este destul de greu sa vorbesc despre filme care m-au impresionat atat de mult.

[anaemona]

M-am tot ferit de Exotica pina acum, nici eu nu stiu de ce, poate pentru ca l-am asociat cu "lust", asociere involuntara in mintea mea, legata doar de nume si locul de desfasurare poate pentru ca ultimul film vazut, Adoration, mi-a lasat un gust amar si am zis sa-l evit pe Egoyan, macar un timp. Dar aseara am fost pregatita sa-l infrunt. Ce inspiratie din partea mea Daca nu era trecut de miezul noptii cind s-a terminat i-as fi dat drumul din nou fara nici o intrerupere.

E adevarat ca filmul e foarte egoyanic, dar rezultatul e dintre cele mai bune, o placere din punct de vedere vizual si emotional. Mi-a placut cum s-a jucat Egoyan cu mintea noastra, dindu-ne noi informatii legate de personaje cu lingurita, dupa ce, la inceput, prezentind informatia trunchiata, ne facuse sa imprimam cu totul alta imagine in minte. Ne-a pus practic sa retusam, sa stergem si sa redesenam in minte fiecare personaj de mai multe ori, pina am ajuns la forma finala. Un exemplu, care nu e unul din personajele principale, fratele lui Francis, e atit de subtil conturat. La inceput se refera la el ca la tatal lui Tracy, inainte sa apara in peisaj, ca si cum ar fi o cunostinta oarecare, apoi discutia de pe balcon in care plutea ceva incomod in aer desi amindoi pareau foarte degajati, plus felul cum erau pusi rind pe rind in cadru, ca si cum ar fi o ruptura intre ei desi filmarea era in plin soare fara nimic ascuns, apoi il vedem pe Harold in scaunul cu rotile, aflam ca sint frati si in final amanuntul socant legat de moartea sotiei. Atita minutiozitate, gradare, pusa intr-un personaj secundar mi-a placut la nebunie.

Mi-au mai placut atmosfera, luminile, culorile, trecerea de la interior la exterior, culorile complementare, galben/verde/albastru exterior in special, iti limpezesc mintea, te relaxeaza dupa imaginile si atmosfera mai incarcata si vizual si emotional din club, dar chiar filmarile interioare in tonul albastrui nu au nimic rece in ele. In mod deosebit mi-a placut melodicitatea tuturor dialogurilor; fara sa fie filmat cu incetinitorul, felul molcom dar nu lalait in care sint purtate toate dialogurile parca te transpun in alta dimensiune, in care totul e mai lent, parca e o terapie colectiva in care te transpune autorul. Pina si jegul (sub)urban, cum spunea minirep mi s-a parut terapeutic, adica filmat in asemenea lumini ca nu m-a deranjat deloc, din contra, eu chiar stiind cum arata acest jeg in realitate am fost foarte placut surprinsa sa-l vad cu totul altfel prin intermediul lui Egoyan, parca emanind caldura. Poate e doar o perceptie distorsionata de-a mea, o fi, dar chiar si in cazut asta, pentru mine, tot e total deosebit de alte filme, chiar filmele lui.

The sweet hereafter e inca preferatul meu, dar Exotica e la foarte scurta distanta de el.

[aniela07]

Aia nu sunt hipioti, aia sunt cyber-punkisti cica, am citit eu pe imdb.

aia care i-au dat posterul la inceputul filmului? nu se poate! aia sunt hipioti toata ziua....

[Federico]

"Riri Shushu no subete"

Sweet-jesus-mother-of-god-fiu-lu-mnezo-si-sapte-sute-de-icoane!! Palermo Shooting Reloaded! Pfoai de steaua mea, nici nu mi-a trecut prin cap ca n-o sa-mi placa filmu’ (dupa fericitul antecedent penal al Iwai numit Love Letter) daramite sa-mi displaca-n halu’ asta… Imi zagazuiesc cu greu cascada de imprecatii care mi se agita tumultuos in gat ‘cos I don’t wanna hurt any feelings around here, si m-as fi abtinut de tot daca nu aveam de gand sa vad si celelalte filme si sa si votez. Nimic nu mi-a placut la filmul asta. Poate doar primul cadru cu baiatu’ in oceanul de verdeata cereala si cu camera planand malickian inspre el (desi nu poti sa nu te-ntrebi: ce cauta domnisoru’ acolo?); si prima oara cand apare Debussy urmand sa fie reluat ad nauseam pan’ la final, si dand senzatia tot mai mult, pe minut ce trece ,ca a gresit adresa.
Mi-a dat o senzatie de amatorism ceva de speriat; o insiruire de imagini agregate aleator intr-o masa lipsita de inteligibilitate si coerenta, amorfa dpdv artistic (adica nu pare ca pleaca de la o idee anume, sau duce la una – ca in filmu’ asta chiar e vorba despre ceva, ca autorul chiar vrea sa transmita ceva). Senzatie de amatorism de youtube sprijinita sarguincios de digitalul imaginilor...
La fel ca si anaemona, am avut probleme constante cu identiicarea personajelor (desi mi se-ntampla destul de des asta cu filmele asiatice), abia hat tarziu ajungand sa incerc cate-un deja-vu fata de un (1) personaj (baiatul cu marul). M-au enervat si interstitiile ocupate de chat-uiala transpusa literar pe ecran - prea mult spatiu si prea putine relevanta si interes (plus ca: ei erau copii care vorbeau, nu? Ce spun ei acolo cateodata… Eminescu ar fi crapat de ciuda). Bine’nteles, in afara de plictiseala filmul nu-mi inspira mai mult decat un sul de hartie igienica, poate doar absurditate (una neasumata de autor): scena cu baiatul obligat sa se masturbeze, scena cu baiatul dezbracat si tavalit prin mlastina, scena dinspre final cu o fata si-un baiat care se intorc impreuna de la scoala pe un drum de camp si se opresc si ea intra-mbracata intr-un rau jegos, episodul Okinawa - aici chiar am simtit ca fimul a deraiat iremediabil, m-a pierdut definitiv (mi-a adus aminte de secventa cu bursa din L’Eclisse intr-o anumita masura, da’ acolo, la Antonioni era un absurd clar asumat, era un mister tematic care intriga; aici reactia mea a fost doar: what-the-fuck-are-you-serious… plus o mica pauza in care m-am ridicat sa fac 10 flotari!! I know… )

Sorry, Twinsen, dar chiar trebuia sa fac asta. Sunt doua ore jumate din viata aruncate pe geam si tre' sa mi defulez nenorocirea. Sper ca suntem baieti mari, si nu-i nevoie sa luam nimic personal.

2046" transforma realitatea de mai multe ori la rand

Mda, nu cred c-am inteles la ce te referi aici - ca avem o poveste in poveste (carte in film)?

si ne invita astfel sa descoperim cinema-ul aproape de la 0

aici chiar n-am nicio idee... La ce te referi?

Eu cred ca lipsa de omogenitate trage 2046 in jos, obiectiv vorbind. In the mood for love era mai simplu si astfel mai usor de tinut sub control. 2046 are mai multe fire narative si tematice plus scenele SF, care nu se intergreaza prea bine cu restul. Dar eu unul tot iubesc 2046 mult mai mult ca In the mood for love.

S-ar putea sa fie si ce zie varu (greu de verificat), mai mult decat probabil ce zice Twinsen, dar si mai mult decat atat, io cred ca ermetismul submineaza succesul filmului. Dar, da, si partea cu androidul e slaba (desi mie-mi plac foarte mult din sectorul ala al povestii imaginile cu trenul, si inceputul). Mai e si naratorul - (Nu mai tin minte, In the Mood a avut.?) e ca o supapa de evacuare lasata deschisa, prin care filmul pierde multa tensiune. Mie nu mi-a placut niciunul din ele in mod deosebit, dar il prefer pe 2046 - e mai spiritual prin imagistica... aerul de otherworldliness pe care-l caut la un film, de care pomeneam intr-un post recent.


LE: cred ca ar fi util ca de data asta (si in meciuri cu mai mult de 2 combatanti) sa se voteze pe puncte ca se faciliteze departajarea: adica 4 puncte pt filmul preferat, 3 pt al doilea preferat, samd.. Nu?

[Liviu-]

LE: cred ca ar fi util ca de data asta (si in meciuri cu mai mult de 2 combatanti) sa se voteze pe puncte ca se faciliteze departajarea: adica 4 puncte pt filmul preferat, 3 pt al doilea preferat, samd.. Nu?

Deci nu sunt singurul care s-a gandit la asta Alte pareri? Facem asa? Sau incepand cu urmatorul meci aflat in situatia asta? Ce nu-mi place la ideea asta e ca un film votat de mai multe ori primul poate sa fie eliminat. Eventual un prim criteriu e numarul de voturi pe locul 1, iar apoi numarul total sau nr de loc 2 etc.

Imaginile astea statice mie imi par foarte expresive, transmit mai mult decat orice insiruire de evenimente, dialoguri etc. Stilul lui WKW imi place maxim!

Exactly my thoughts.

Am vazut si eu toate filmele si ma aflu printre putinii, din cate se pare, carora le-au placut toate 4. Votul meu e destul de previzibil, oricat de mult m-ar fi surprins celelalte, 2046 e unul din filmele mele favorite, e stilul de cinema care imi place cel mai mult si mi-e foarte greu sa votez impotriva lui. Am sa revin cu parerile despre toate dupa ce revad 2046 pentru ca aveam in plan de mult timp o revizionare.

LE: Si nu-s de acord cu Twinsen. Eu consider toate celelalte 3 filme ramase de la WKW peste Lily Chou-Chou (nu stiu ce sa zic de Swallowtail, oricum am sa-l vad chiar daca e eliminat Iwai, dar sincer nu prea ma mai intereseaza sa vad altceva de la el in afara de asta, cel putin pentru moment), chiar daca si eu consider In the mood for love si 2046 mai bune. E si o diferenta de stil, am auzit persoane care prefera Chunking Express sau Fallen Angels.

[Windom]

LE: cred ca ar fi util ca de data asta (si in meciuri cu mai mult de 2 combatanti) sa se voteze pe puncte ca se faciliteze departajarea: adica 4 puncte pt filmul preferat, 3 pt al doilea preferat, samd.. Nu?

Si hăl mai preferat, să zicem, ăla de capătă 4 puncte trebuie să fie neapărat unul singur? Sau pot să am două preafericite de 4 si un preferat de 3?

[Federico]

'ti-ntinde om-un deget si tu apuci toata mana
da' nu ti-e rusine un pic obrazului?

nu serios: ideea e sa simplificam procesul de desprindere a unuia din concurenti (avand in vedere ca-s voturi putine). dac-am face cum zici tu nu ne-ar ajuta prea mult, cred

[varu]

Hai sa facem asa, cu 4,3,2 , 1 chiar de la meciul asta.
Mai am de vazut grecescul deseara si votez si eu saptamana asta.

am auzit persoane care prefera Chunking Express sau Fallen Angels.

Wong Kar Wai-ul meu preferat e Chungking express

[aniela07]

Wong Kar Wai-ul meu preferat e Chungking express

Si mie-mi place Chungking Express mai mult decat 2046. Dar mai putin decat In the Mood...

[MinRep]

Sunt partial de acord cu ideea de a face un mic clasament in rundele astea mai problematice, dar nu ar trebuie sa fie - in cazul de fata - 3 puncte pentru primul film, apoi 2 pentru urmatorul si 1 pentru penultimul, in loc de 4,3,2,1? Sau ceva de genul 4,2,1,(0), ca sa dam avantaj filmului de pe primul loc... Sunt mai multe variante posibile si cred ca nu putem decide chiar de azi pe maine (literally!!!), dar cu siguranta putem aplica metoda in viitor. Trebuie numai referendum...

[varu]

Sunt partial de acord cu ideea de a face un mic clasament in rundele astea mai problematice, dar nu ar trebuie sa fie - in cazul de fata - 3 puncte pentru primul film, apoi 2 pentru urmatorul si 1 pentru penultimul, in loc de 4,3,2,1?

Pai 4,3,2,1 sau 3,2,1,0 nu e acelasi lucru?
In fine, cum o vrea majoritatea - nominalizam un singur film sau dam un clasament?

Eu sunt pentru un clasament de genul 4,3,2,1.

Am o recomandare pentru cei carora le-a placut All about Lily Chou-Chou. Un scurt-metraj al islandezului care a fost anul asta la TIFF cu Volcano. Two birds ii zice:
http://www.youtube.com/watch?v=Hw5OAPjrVkI
Se completeaza foarte bine tematic cu filmul lui Iwai si nu va ia decat 15 minute din viata, nu 150.

[MinRep]

E acelasi lucru, dar nu vad de ce sa dam un punct filmului de pe ultimul loc. Ar fi si mai usor de facut calculor final...

Oricum, eu as prefera varianta in care primul loc este avantajat

[Windom]

Si eu sint pentru clasament, cu 0 sau cu 1, nu conteaza. Si pentru punerea sa in aplicare chiar incepind cu acest meci...

[Federico]

Windom, anaemona, strangeti din dinti si infigeti-va picioarele-n pamant. Se pare ca I fell like breaking some hearts this week.
"Exotica"

Meah… pointless & boring movie. Personajele nu sunt interesante, nu trec prin nimic interesant, sau daca s-ar putea argumenta ca trec, de fapt, prin ceva relativ interesant, atunci nu exprima nimic interesant, nu dau semne ca traiesc ceva interesant. Bruce Greenwood cu mutra aia nerasa si cu vocea sugrumata mai mai sa ma faca sa-mi pese de el in scena din toaleta in care digeiul ii intinde cursa. Tipul cu ouale, care timp de vreo ora contribuie la senzatia ca urmaresti doua filme diferite in paralel, cu chiu cu vai reuseste sa atinga un grad de excentricitate perversa incat sa ma-ntreb de vreo doua ori ce-o fi cu el, dar nu suficient cat sa ma faca sa cred ca m-as opri din cascat daca in scena urmatoare ar fi trecut pe sub rotile unui camion de mare tonaj de cateva ori. Acum ma intreb insa: personajul asta trebuia tratat cu acelasi "respect" ca si celelalte personaje peri-centrale? Pt ca io l-am privit tot timpul ca pe un personaj-pion, menit sa declanseze devoalarea unor fatete ale unui personaje cu care ar urma sa-si intersecteze, eventual, destinul. Si cred ca s-a-ntamplat asta din cauza ca filmul chemandu-se "Exotica" , ceea ce conteaza, in primul rand, e ce are legatura cu clubul, iar domnul respectiv neparand sa aiba nici in clin nici in maneca cu localul pt o imensa perioada de timp scursa, l-am tartat - subconstient – in consecinta. Da, pseudo-climaxul filmului e de-un melodramatism de rasul curcilor, iar in ultima scena (care e prima dpdv cronologic) subtilitatea cu care Egoyan o tocilarizeaza contrastant pe dansatoare, punandu-i pe nas lentile grosolane si circulare, aparat dentar in gura, si asezandu-i cositele impletite peste umeri nu se lasa mai prejos. Nu vreau sa ma mai leg - pozitiv – de alte fleacuri precum imaginea si muzica pt ca, pe langa faptul ca m-am saturat s-o fac, incepe sa conteze tot mai putin in ochii mei daca nu este aservita spiritului filmului. (Dar mi-a placut mult melodia de pe genericul incipient, si secventele cu peregrinarile campenesti ale indivizilor care, se pare, cautau ramasitele fiicei lui BG… Aaah, si cele doua moment cu Prokofiev, de la opera – cred ca asta mi-a placut cel mai mult pan’ la urma) Si ca tot veni vorba de fiica tipului (nu ca n-as mai putea dormi la noapte daca n-as afla dar ma rog): era si ea o dansatoare-prostituata, am inteles eu bine?

E acelasi lucru, dar nu vad de ce sa dam un punct filmului de pe ultimul loc. Ar fi si mai usor de facut calculor final...

Oricum, eu as prefera varianta in care primul loc este avantajat

Da, MinRep, nu conteaza. Nu stiu despre ce avantaj vorbesti.
Dar din punct de vedere logic (si estetic) ai dreptate: e mai "corect " 0-3", fiindca e mai simplu.
Si da, sa fie de saptamana asta.

[Windom]

Si cred ca s-a-ntamplat asta din cauza ca filmul chemandu-se "Exotica" , ceea ce conteaza, in primul rand, e ce are legatura cu clubul

Egoyan definea drept "exotic" orice traire, sentiment, experienta straina, cu care n-am mai avut de-a face inainte.

Si ca tot veni vorba de fiica tipului (nu ca n-as mai putea dormi la noapte daca n-as afla dar ma rog): era si ea o dansatoare-prostituata, am inteles eu bine?

Fiica tipului avea nevoie de baby-sitter. Whatcha think?

[Federico]

Fiica tipului avea nevoie de baby-sitter. Whatcha think?

Aah, pierdusem asta din vedere. Dar oricum, nu tre sa fie neaparat copil de tzatza ca sa necesita babysitter. Mai ales daca parintiele e mai... "exotic" de fel.
M-am gandit pt ca atunci cand e gasita pare sa poarte tot costumatia aia de scolarita ca si stripteusa. Plus ca am asociat-o cu tipul care o gaseste (ce cauta el cautand-o? ) care avea legatura cum nu se poate mai directa cu dansatoarele.

[Windom]

Priviti putin dincolo de pedofilie si depravare, dragi crestini. Filmul nu contine asa ceva, Francis nu e pedofil, iar faptul ca fiica sa era imbracata in costum de scolarita e un motiv in plus ca sa-i intelegem "obsesia" pentru Mia. Si pe vremea cind Eric facea parte din echipa de cautare, el n-avea nimic de-a face cu localul ala. Era un tip obisnuit, pe o pasune luxurianta emanind vitalitate, transformata apoi in putreziciunea plantelor exotice din local ori in artificialitatea lor. Si cam asta s-a petrecut si in interiorul sau...

[anaemona]

M-am gandit pt ca atunci cand e gasita pare sa poarte tot costumatia aia de scolarita ca si stripteusa. Plus ca am asociat-o cu tipul care o gaseste (ce cauta el cautand-o? ) care avea legatura cum nu se poate mai directa cu dansatoarele.

Federico, esti funny, m-au distrat la nebunie ultimele 2 review-uri ale tale. Daca ai revazut 2046 dupa comentariul lui gionloc parca, poate revezi si Exotica, dar crede-ma ca o zic fara pic de malitiozitate. Pe mine chiar nu ma deranjeaza ca nu ti-a placut filmul, ca nu l-ai simtit cum l-am simtit eu, daca toti am simti la fel care ar mai fi fun-ul si scopul discutiilor?

DJ-ul nu era inca DJ, in scenele de pe cimp. Abia terminase colegiul/facultatea.

Si eu sint de parere ca votul 3-2-1-0 trebuie inceput de la meciul asta - sper sa pot vota si eu. Propun ca sa se extinda cu 2-3 zile votul in formula asta, numai pentru meciul asta, asta numai pentru ca unii din cei care au comentat deja si votat filmele sa poata sa-si dea votul luni sau marti, daca nu mai intra deloc in week-end. Dar doar votul sa se poata face 2 zile dupa, comentariile sa fie scrise ca si pina acum, pina in miezul noptii duminica.

Bineinteles ca cine vrea sa dea doar votul de 3 nu e obligat sa dea nici un punct celorlalte filme, eu asa consider.

[Mercutio]

2046

N-am reusit sa urmaresc tot filmul dintr-o repriza. Nici nu eram in the mood. Trebuie sa fii inarmat cu rabdare si odihnit pentru ca filmul, ca imagine in primul rand, e obositor. Majoritatea cadrelor sunt planuri apropiate si planuri detaliu cu o profunzime mica. Esti "fortat" sa detaliezi in continuu fete, maini, picioare, coapse miscandu-se in relanti. Nu stim unde ne aflam, vizual, in sensul ca nu vedem nici un plan de ansamblu al orasului, al cladirii, al unei incaperi macar. E o lipsa de spatiu sufocanta, personajele sunt incadrate mereu de linii verticale, de tocuri de usa, de paravane sau pereti, elemente ce subliniaza constrangere si fatalitate. Efect ponderat prin stilul (tras la parca la faximil din celelalte filme al lui KWW) cam incarcat as zice, prin culoare, costume si machiaj, muzica romantica. Toate astea pentru a reda tribulatiile tanarului personaj (care, cum spunea cineva pe aici, nu prea pare ca sufera in vreun fel) si o serie de melodrame, traite de personajele feminine. In definitiv KWW reuseste sa-ti trezeasca interesul pentru situatiile din film si sa te faca sa te identifici cu sentimentele personajelor.