"Elevator"

[films4all]

Tot cea mai tare e..cineva..alta parere? :? :hmm: :sleep:

[Pitbull]

Da. Eu.
Mai degrabä "inteligentä".

[gionloc]

films4all - prea plecat!

Pitbull - ma gindeam ca or sa fie mai mult decit trei cuvinte si un set de ghilimele si, implict, o sa fie mai putin echivoc :alien:

[Pitbull]

O fi, o fi - da' ºez'. ªez' o þâr'.

[films4all]

films4all - prea plecat!

Well... din fericire.. Sin City ma tine prea ocupat. Imi place sa citesc un forum nu sa scriu, si cand citesc, citesc pentru a ma relaxa putin. Daca am ceva de zis care sa mi se para nostim dar nu neaparat important, in fine, care sa destreseze la rendu-i, atunci scriu
Parerile mele cu privire la film sunt putin deplasate asa ca tac, evit posibile conflicte. Bineinteles, deplasate din punctul celorlalti de vedere. Uite, de exemplu, eu tot cred ca e cea mai buna cronica...
Argumente? Cititi cronica...
Take care...

[Pitbull]

Proiectii cu "Elevator", säptämâna asta:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...=213030#213030

[films4all]

Vazut, placut, placut mult.


Un film cum rar intalnesti. Dupa ce ai iesit din sala, inca te gandesti la film, in drum spre casa tot la film te gandesti .. si acasa... tot la film. Apoi fiecare cadru e foarte, foarte bine lucrat si gandit.
Mie mi-au placut actorii. Pentru ca a fost primul lor proiect am putut sa las de la mine anumite mici dezechilibrari la nivel de joc actoricesc.
Montaj impecabil.
Muzica, jos palaria. Cel mai mult mi-a placut modul in care introducea momentul de maxima intensitate cu ajutorul muzicii. Adica.. muzica pregatitoare momentului de maxima intensitate mergea pe imagine, venea momentul iar muzica se corela perfect cu ceea ce se vedea pe ecran si ceea ce se auzea. ARTA PURÃ!!
Regia: 8)

Recomand tuturor forumistilor si nu numai sa mearga la vizionare. Este o experienta pura, chiar unica pentru genul de cinematograf cu care ne-am obijnuit sau cu care ne-au obijnuit celor ce li se spune "noul val".
Felicitari realizatorilor si bafta in continuare.

EUROCINEMA Tinerimea Românã – Un altfel de cinema va functiona in sala Centrului Naþional de Artã „Tinerimea Românã” (strada Gutenberg nr. 19 - zona Izvor, lîngã Teatrul Bulandra) si va avea proiectii in zilele de vineri, sambata si duminica.
Pretul unui bilet este de 10 RON. Elevii si pensionarii beneficiaza de pret redus: 7 RON.
Cineastii, ziaristii de specialitate si studentii la facultatile de film sunt invitati permanenti, avand intrarea gratuita.

Locatie cinematograf

Program
Vineri 26, Sambata 27 si Duminica 28 sept. 2008:
Ora 18.00: Noul val al scurt-metrajului romanesc:
„Nevroze nocturne”, regia George Dogaru
„O zi buna”, regia Catalin Apostol
„Ajutoare umanitare”, regia Hanno Hofer
„Zapping”, Cristian Mungiu
„La drumul Mare”, regia Gabriel Sarbu

Ora 20.00: ”Elevator”, regia George Dorobantu

[Se7en]

Frumos, frumos n-am ce zice. Simpatic si Dorobantzu, dar mai simpatica Iulia Verdesh, cu palarioara ei... :hmm:

[films4all]

A doua vizionare

M-a tinut conectat la ecran la fel de mult, am simtit aceleasi emotii deci filmul rezista. Ba cred ca incep sa cred ca si soundtrakul poate fi inclus in lista de top soundtrack-uri preferate.

[illotempore2002]

cat de nedrepti sunt unii
Gionloc, tu nu crezi cu adevarat ca Elevator e un film plicticos, cum poti sa confirmi spusele cuiva care nu a vazut filmul si mai si spune enormitati cand tu nu crezi in enormitatile astea?

Te bucuri disperat ca cineva e atat de impotriva filmului cu pricina, dar tu nu crezi deloc ceea ce el spune.....dar te bucui, ai un sustinator care....nu are cum sa sustina ce a zis.....

[gionloc]

Gionloc, tu nu crezi cu adevarat ca Elevator e un film plicticos, cum poti sa confirmi spusele cuiva care nu a vazut filmul si mai si spune enormitati cand tu nu crezi in enormitatile astea?

:?
te referi la ce i-am spus mai sus lui Proletar?
ca, da, consider cronica lui Pitbull mult prea apreciativa fata de valoarea filmului?

e drept ca uneori o mai iau si io pe aratura nediferentiind exact ce sustin si ce nu in afirmatiile cuiva. se prea poate sa fi fost cazul si aci: pina sa scriu cronica, sa ma tin contra filmului pentru a pastra un echilibru in opinii. pina la urma, pe cinemagia ma mai si distrez...
oricum, ma minunez in continuare de valul asta de simpatie pentru film, de valul de reactii ultrapozitive.
sper sa revad si eu filmul cit mai curind. la cita lume lauda elevator, o sa cred azi-miine ca io is dereglat :lol:

[Pitbull]

Hai sä torn si eu putin gaz peste foc
Joi, la gala EuroFilm, väzându-l a doua oarä, mi-a pläcut si mai mult!
In primul rând, faptul cä stiam deja ce se va întâmpla (si cum se va întâmpla) a ridicat cu atât mai sus nivelul stärii - paranoia, teroarea, claustrarea, tensiunea în general.
In al doilea rând, asa cum se întâmplä întotdeauna, a doua oarä am fost obligatoriu mult mai atent si sensibil la detalii, nuante, etc. - iar rezultatele au fost eminamente pozitive.
Totodatä, mereu am fost foarte constient de analiza lui Gionloc, si am privit filmul si din aceastä perspectivä. Cred cä acum pot da un räspuns ferm, desi de fapt nu aduce nimic nou fatä de opinia mea anterioarä, confirmând-o doar.
Scumpe - toate observatiile tale sunt corecte; nepotrivirea nu vine din fondul lor, ci dintr-o extrem de finä adecvare la realitate - în sensul cä dezideratele pe care ti le bazezi (de exemplu: nu s-a speculat îndeajuns starea cutare, ar fi fost necesar sä dezvolte mai intens ideea de cutare, nu s-a fructificat pânä la capät cutare sansä) nu sunt peste tot obligatorii, sau unice ca variante. Simplu spus: "tu asa ai fi fäcut" - si ar fi fost bine, da! Dar si varianta Pintilei/Dorobantu e la fel de valabilä. Adicä, acea problemä a orizontului de asteptare pe care am enuntat-o încä de data trecutä
Apoi, dacä tinem neapärat sä facem si o raportare conjuncturalä (lucru legitim, în fond, de vreme ce filmul existä nu în vid, ci într-un întreg sistem de comparatii cu altele), cea relevantä nu mi se pare deloc raportarea de ordinul productiei ("e excelent, când stai sä te gândesti cu ce economie de bani si mijloace l-au fäcut!"), ci cea de ordin artistic - si anume: "e excelent, când îl compari cu toate celelalte filme românesti actuale" (inclusiv de la casele cele mai mari!). Chiar si la Porumboiu, Puiu, Caranfil, Muntean, Mungiu, Jude, Höfer, gäsesti în destule locuri erori relative de factura celor atât de minutios analizate de tine. Desigur, la ei frapeazä mai putin, datoritä complexitätii structurale si vizuale a filmelor - de exemplu, în "E pericoloso sporgersi" (pe care îl ador!), anumite incertitudini din urmärirea destinelor celor trei personaje, sau din prezentarea vietii de cazarmä, sau din interpretarea unora dintre liceeni, se estompeazä în mijlocul noainului de culori, imagini, poante de cea mai bunä calitate care le înconjoarä. Aici, însä, nuditatea esentializatä a povestii le lasä mult mai vizibile.
Deci, eu cred cä integrarea justä a analizei tale ar fi cam asa: sä nu fie privitä ca o viziune atotcuprinzätoare asupra filmului, ci doar ca una aplecatä programatic si foarte meticulos asupra neîmplinirilor lui - ceea ce, în fond, e absolut necesar!

[gionloc]

Desigur, la ei frapeazä mai putin, datoritä complexitätii structurale si vizuale a filmelor - de exemplu, în "E pericoloso sporgersi" (pe care îl ador!), anumite incertitudini din urmärirea destinelor celor trei personaje, sau din prezentarea vietii de cazarmä, sau din interpretarea unora dintre liceeni, se estompeazä în mijlocul noainului de culori, imagini, poante de cea mai bunä calitate care le înconjoarä. Aici, însä, nuditatea esentializatä a povestii le lasä mult mai vizibile.

is de acord cu tot ce ai zis (si de aia is si io curios sa revad filmul), am lasat doar portiunea asta pentru a intari o idee de-a mea.

filmul asta sta in gesturile alea sau in starea aialalta. fara ele e zero. daca le rateaza in numite clipe (evident ca nu e zero), insa credibilitatea lui ca proiect artistic scade. cind realizezi un complex cinematografic (stari, portrete, destine), credibilitatea asta tine de o suma de factori incare unul sau doi nu pot anula o imagine de ansamblu si, uneori, nu pot subrezi un proiect, mai ales daca afectiv el iti vorbeste direct (atunci nu mai esti chiar obiectiv, dar sa nu mai complicam povestea aci).
cind filmul are doua-trei elemente pe care isi construieste o argumentatie, daca unu dintre ele nu e solid, deja se clatina tot edificiul. dincolo de asta, da, adevarat, raportarea la aceste elemente probabil ca tine de felul in care te asezi in relatie cu nuditatea esentializata a povestii, dupa exprimarea ta.
ma uitam la film, la tiff, si imi sareau in ochi elementele pe care le prezentam in cronica. filmul ma cistiga, 5 - 10 minute imi crestea pulsul , apoi scapa o galusca (gesturi, replici, atitudine) si iarasi trebuia sa o iau de la capat cu crescendo-ul... pina la final, cind m-a fermecat.
acum, ca nu mai astept nimic de la film, poate m-as bucura mai mult de istoria sa. sper sa soseasca prin cluj, sau sa il prind pe undeva cind oi ajunge eu in bucuresti.

[Pitbull]

In zilele de vineri 17, sâmbätä 18, duminicä 19 octombrie a.c., orele 20:00
Se reia la EuroCinema (Podul Izvor, blocul "Tinerimea românä", vis-�*-vis de Teatrul L.S. Bulandra; intrarea pe poarta principalä, Str. Schitu Mägureanu - chiar în perimetrul dintre teatru si pod).

[films4all]

Daca e vreo/un forumist/a care nu l-a vazut si vrea sa-l vada, organizam o iesire la EuroCinema. Duminica.

[Led-Ze-Pencil]

Horror in error!

Am vazut “Elevator” la Tinerimea Romana. Parerea mea este sa mergeti sa-l vedeti. Macar stim pe ce discutam.
S-a spus aici ca nu trebuie judecat acest film prin prisma modului in care a fost facut, no-budget, actori neprofesionisti, conditii tehnice precare. Asa sa fie, atunci, sa-l judecam pe el in sine, ca film.

Intai de toate ca nu ma omor dupa filmele in care unul sau mai multe personaje sunt puse intr-o situatie limita de genul asteia, ca niste cobai sub clopotul de sticla, iar toata povestea consta in a-i studia atent ce fac, cum se descurca, cum se sting incet incet de frig, foame, sete, lipsa de oxigen si alte fiziologice neajunsuri. Mi se pare ca solicita o curiozitate pur stiintifica si da nastere unor trairi pur viscerale. Apeleaza la sentimente precum mila si senzatii precum groaza, lovesc “sub centura” asa cum o fac cersetorii care vor sa te emotioneze cu cioatele de maini sau picioare sau cu nu stiu ce rani purulente. Creeaza o situatie limita extrema, care te loveste la baza sentimentelor – piatra sa fii si sa nu reactionezi la asa o drama, s-ar zice. Si tocmai de aia le opun rezistenta.

Deci in privinta asta, genul filmelor cu personaje “trapped” in lift, in gropi-capcana, in desert, in padure (Blair Witch Project) in mijlocul oceanului (Open Water) ingropate de vii sau ramase in copac nu ma castiga, din start. Chiar si finalul la Iacob, cu el prins in cupa funicularului, mi s-a parut o gaselnita facila. Daca vrei sa starnesti mila, nu te astepta sa obtii si alte sentimente de la mine – mila vrei, mila gasesti, si atat. Imi faci stomacul ghem de groaza si de disperare, ma prinzi si pe mine in capcana in care sunt prinse victimele, traiesc alaturi de ele situatia extrema in care se afla, dar nu ma inalti nici un milimetru deasupra solului. Jos ai lovit, jos reactionez – si nu ma refer neaparat la lovituri sub centura ci la nivelul la care ataca astfel de filme – minimul necesitatilor fiziologice pentru ca omul sa existe. Desi, faptul ca vrei sa starnesti mila si groaza in mine ca spectator mi se pare o lovitura sub centura.

Partea problematica este ca astfel de filme vor sa faca saltul spre alte nivele, metafizice, existentialiste, spre profunzimi filozofice nebanuite. Nu, mersi. Tine-te de nas si nu respira 3 minute si ai sa obtii aceleasi senzatii ca in astfel de filme, atata tot. Faci “bau-bau!” la mine, ma sperii, nu ma emotionez, imi dau lacrimile de groaza, nu de duiosie.

Bun. De aici plecand, pe acest fond (sau cu acest minus al meu, mai stii?) am vazut Elevator. I-am vazut pe cei doi prinsi sub globul de sticla, invartindu-se in cerc ca niste soareci speriati. Mi-am reamintit ca omul trebuie sa manance, sa respire, sa bea apa, sa se pise, sa se cace, sa se spele, sa mai iasa afara, mi-am amintit ca omul are necesitati fiziologice. Si am inteles ca trebuie sa ma emotionez ca unor tineri in jur de 18, cu toata viata inainte, li se inchide incet-incet orizontul, ca Marele Final li se apropie cu o certitudine din ce in ce mai mare, ca sunt prinsi in capcana si nu vor scapa. Actorii s-au straduit sa-mi spuna toate astea, mi-au aratat cat sunt de speriati, distrusi, terminati, mi-au explicat foarte bine si pe larg in ce situatie groaznica se afla, dar zau, parca eram la o reconstituire a unui fapt real intamplat candva. Nu erau de acolo. Nu intrasera in personaje. Isi dadeau silinta ca sa ne convinga, dar li se vedea silinta asta pe fata. Dintre cei doi, baiatul poate ca a mai avut si cateva momente de adevar. Fata insa…

Am mai fost cu cineva care vazuse piesa jucata la vremea ei si care mi-a spus ca nu se compara, filmul e mult sub. N-am vazut, nu stiu, dar am incredere in parerea ei. Amandoi am stat pe scaune si-am urmarit cuminti tot filmul, cu bunavointa si credit in alb acordat “manifestarii artistice” din fata noastra. Eu pentru ca citisem encomioane grandioase despre film, ea fiindca vazuse piesa. Si nimic. Din cand in cand poate cate o senzatie de gol in stomac, dar care putea fi obtinuta si daca imi dadea cineva cu pumnul. “Nu se poate ca la o drama atat de ingrozitoare sa nu simti nimic, sa stai sa asisti rece si sa astepti mai repede finalul” mi-a zis ea dupa proiectie. Ii dau dreptate. Cu toate miscarile inedite de camera, unghiulatiile bine alese, montajul periculos si sunetul bine lucrat, filmul nu ma atinge la coarda sensibila. Lasand la o parte ne-predispozitia mea la astfel de gen, situatia de acolo trebuia sa imi creeze macar senzatii viscerale, dar nimic. Sa ma fi impietrit eu intr-atat?

Poate o fi de vina structura: ia sa vedem. Filmul incepe “sus” cu ei batand disperati in tabla ascensorului. Cand incepi de sus, se stie, mai greu urci si mai sus. Prin urmare filmul coboara si-i putem vedea pe cei doi vorbind in tihna despre cum (nu) se inteleg ei cu parintii, cum a fost cu Wanda de nu i-a tras-o, cum ar vrea el sa plece in Spania la munca. Si din nou accese de disperare, din nou batai in usi, pereti, tavan. Dar asta a mai fost, nu? Da, dar a mai trecut un timp, s-a mai dus o liniuta la telefonul mobil, ce nu intelegi? Situatia e tot mai groasa. O fi, dar s-o simtim si noi!

Poate o fi vina machiajului, ia sa vedem: trec zilele in goana, dar ei tot proaspeti si bine mersi arata, nici un cearcan, nici o paloare a fetei, nici o fata trasa, famelica. Ba transpira, ba nu, buzele nu-s albite de sete, uscate si cu spume la colturi, parul tot bine sade pe cap. Care va sa zica, timpul n-are putere asupra lor – atunci de ce as crede ca se apropie de sfarsit?

Poate lipsa de credibilitate vine de la alti factori, sa zicem logistici. Pai sa vedem. Liftul e blocat, dar nu stim de ce. Nu e o pana de curent, pentru ca au tot timpul becul aprins in lift. Ei incearca sa deschida usile cu sculele de manicura, dar nu-si folosesc curelele cu catarame groase care se vad la brau. Baiatul vrea la un moment dat sa provoace un scurt circuit la panoul de comanda, dar renunta, nu se stie de ce – desi e clar ca ar putea scoate afara placa cu butoane. Desface la scurgerea din podea niste suruburi mult prea noi si neruginite pentru un lift al unei fabrici parasite. Fata nu are la ea mobilul, desi tot ea ne spune undeva cat de ingrozitoare e senzatia cand te trezesti fara telefonul tau mobil, comparabila aproape cu moartea. Rucsacul si punga de plastic nu sunt rasturnate imediat pe podea pentru un inventar al tuturor obiectelor care i-ar putea ajuta (tare-mi doream sa aflu tot ce au in rucsac) asa ca fata descopera abia peste doua zile hamburgerul ramas neterminat. Telefonul mobil aruncat prin gura de scurgere (si care da direct afara!) nu e invelit in ceva pentru protectie, se incearca intai crearea unui pat moale din patura pe care eventual o sa aterizeze telefonul sau nu – si o sa se faca bucati. Isi permiteau asemenea riscuri? Nu mai zic ca puteau face o sfoara din patura rupta fasii, sa lase telefonul mai jos. Cand situatia era atat de disperata, ei nu reactioneaza cu disperare. In 6 zile cat au ramas inchisi acolo ar fi taiat tabla liftului cu unghiera, ca puscariasii, ar fi devastat podeaua sa vada ce se afla dedesubt, ar fi incercat mai multe.

Cat despre ei: s-ar fi urat, s-ar fi acuzat unul pe altul mai abitir decat o fac, s-ar fi batut, s-ar fi mancat unul pe altul. Ar fi baut transpiratie, lacrimi, pisat, sange (desi nu-s convins ca as fi vrut sa vad toate astea).
Si as putea continua cu toate cele ce nu m-au convins. Ma opresc.

Prin urmare, mai bine judecam filmul asta raportat la conditiile la care a fost facut. Pentru ca asa, da, e o mare realizare. E de admirat ca l-au facut, e bine ca s-au mobilizat pentru un proiect independent, e foarte bine ce le-a iesit. E un experiment reusit, un lucru demn de luat in seama. Dar nu e “evenimentul cinematografic romanesc al anului”, totusi!
Si pentru ca Boogie nu v-a placut, anul asta ramane fara evenimente.

[films4all]

No dude.. nu este evenimentul cinematografic al anului.. este ..eveniment cinematografic in sine, dat fiindca e un proiect independent reusit. Dar... iubitorii de film il pot plasa ca fiind evenimentul cinematografic al anului pentru ca nu este doar un film independent reusit, este un film care se ridica mult deasupra multor non-valori care inca primesc fiinantare de la cnc si scot tot rahaturi. Este un film care se ridica, cred eu... langa multe din filmele noului val, reusind cu succes sa ramana langa ele.
Daca nu-ti plac genul asta de filme, din punctul meu de vedere, n-ar fi trebuit sa fi scris atat de mult, nu mai zic ca n-ar fi trebuit sa scrii nimic despre film

[Pitbull]

Poate o fi vina machiajului, ia sa vedem: trec zilele in goana, dar ei tot proaspeti si bine mersi arata, nici un cearcan, nici o paloare a fetei, nici o fata trasa, famelica. Ba transpira, ba nu, buzele nu-s albite de sete, uscate si cu spume la colturi, parul tot bine sade pe cap.

Cu asta sunt de acord, am mentionat-o si în analiza mea - desi nu la fel de pitoresc ca tine. Desi, la discutiile despre film, Pintilei respingea categoric o asemenea criticä, pur si simplu nu are dreptate. E într-adevär o scäpare incontestabilä. Toate celelalte observatii sunt mult mai relative, dar se pierd atât de mult în detalii nesemnificative, discutabile atât individual, cât si în context, încât m-ar chema mai degrabä spre o discutie prin viu grai, ca sä le luäm la märuntit, decât prin scris.

[Led-Ze-Pencil]

Daca nu-ti plac genul asta de filme, din punctul meu de vedere, n-ar fi trebuit sa fi scris atat de mult, nu mai zic ca n-ar fi trebuit sa scrii nimic despre film

Pot sa dau edit si sa sterg tot ce am scris daca te deranjeaza. Asta n-o sa faca filmul mai bun.

[films4all]

Well.. nu e vroba de tacut.. pentru ca aº vrea ca filmul sa para excelent in ochii celorlalti. Insa, influentat de faptul ca nu iti plac genul asta de filme poti sa devi subiectuv fara sa vrei. Fara sa vrei, ceea ce e f bun la film, de tine poate sa fie foarte usor aruncat la gunoi. Ce este probabil gresala in film, la tine gresala asta poate deveni groteasca, de neacceptat si etc. Daca scrii sau.. nu, e treaba ta in final. Aia a fost doar parerea mea pentru ca... poti foarte usor sa cazi spre genul de afirmatii false si care tin de estetica artistica a filmului pe care doar un critic de film poate sa le cantareasca in mod adecvat.