Filmul despre arte

[Pauline Kael]

"Amadeus"
http://www.imdb.com/title/tt0086879/
http://www.imdb.com/title/tt0086879/...ay-vi498467097

Filmul lui Milos Forman pe care imi place sa-l revad in fiecare vara.Nu pentru ca a castigat 8 Oscaruri,ci pentru ca Amadeus e atat de viu...Curentul clasicist muzical metamorfozat in simbolism despre genialitatea unui om.Cine ar mai putea face un film despre Mozart?
Scena cu Requiemul neterminat,intre el si Saglieri obligandu-l sa -l compuna pe patul de moarte...

[Pauline Kael]

Pentru mine Salvador Dali e un comercial megaloman,un supraevaluat(cu niste exceptii).
Despre colaborarea sa cu Louis Bunuel nu stiu prea multe,stiu ca Bunuel l-a abandonat pe Dali si proiectele sale.Ce stiti despre acestia?

http://www.imdb.com/title/tt0020530/

[mafalda]

Nu ma inebunesc dupa suprarealism iar filmul lui Bunuel "Cainele andaluz" nu m-a facut sa cad in fund. Am urmarit cu interes serialul TV "Impresionistii". As vrea sa vad filmul "Modigliani", cel filmat la noi cu Andy Garcia, dar nu stiu cum sa fac rost de el.

[Pauline Kael]

Hm,suprarealismul.Ai fi uimita sa descoperi o multime de coduri si secrete,subintelesuri...Daca il luam numai pe Magritte de ex.N-am vazut serialul,regret,poate se redifuzeaza.
Despre Bunuel e mult de discutat.,si timpul e limitat.
"Modigliani" filmat la Buftea cu Lori :shock: si cu A Garcia am auzit ca e un fiasco.Dar,poate ca merita vazut ,ca si idee.
Lista cu filme mai tarziu,despre arte...

ricuta a scris:

Peter Greenaway a reinventat "Rondul de noapte" al lui Rembrant si sunt curioasa ce-ar putea scoate din MonaLisa.
Filmul lui Ion Bostan asa se numeste: "Uciderea pruncilor". A preluat numele de la tablou. am vazut filmul intamplator la cinemateca...este un scurtmetraj...amuzant e ca am avut de facut un exercitiu similar, in fiecare semstru la scoala, pentru cursul de limbaj plastic.

Ricuta,astept sa-mi scrii ceva despre Rondul..lui Greenway.O sa caut si eu despre,multumesc :love:

[ricutza]

in 2006, cu ocazia sarbatoririi a 400 de ani de la nasterea lui Rembrandt, Rijkmuseum il invita pe Greenaway sa faca un proiect prin care s ai se aduca un omagiu pictorului. Cum il stim pe Greenaway, mereu dornic sa exploreze diverse medii, se hotaraste sa faca un film, o piesa de teatru si o proiectie video in cadrul muzeului, despre Rembrandt si misterul care Greenaway considera ca se ascunde in spatele tabloului Rondul de Noapte.
Desi fiecare forma de manifestare a putut fi vazuta si separat, preznetarea din muzeu contine destul de multe trimiteri la film si piesa care genereaza noi nivele se semnificatii.
De exemplu, faptul ca Greenaway se hotaraste sa faca si un lungmetraj si o piesa de teatru pe aceeasi tema, nu pare ceva deosebit. Poti sa te gandesti ca sunt pur si simplu doua moduri diferite de manifestari. Totusi in momentul in care aflii ca Greenaway considera ca Rembrandt si in general reprezentantii scolii din Delft, fac film inaintea fratilor Lumiere, lucrurile incep sa se lege. Asa cum explica el, in momentul in care te uiti la un tablou din perioada respectiva, iti dai seama ca daca pictorul ar mai fi asteptat o secunda inainte sa se apuce sa picteze, tabloul ar fi aratat cu totul altfel. Greenaway considera din aceasta cauza, ca tablourile sunt extrem de cinematice. De atlfel se si crede despre Vermeer de pilda ca ar fi folosit camera obscura in compozitiile sale.
Legat de teatru, Greenaway spune ca in perioada in care Rembrandt a pictat Rondul de Noapte, in Olanda era tendinta ca o multime de nobili sa isi cumpere costume de armata pentru a se lauda cu ele. Din cauza asta, uitandu-se la modul in care sunt pozitionate personajele in tablou, si cum arata ele, Greenaway presupune ca protagonistii nu erau militari adevarati, ci omanei care fusesera pur si simplu pusi sa poarte costumele respective. Din cauza asta, Greenaway cosnidera ca Rondul de Noapte infatiseaza practic o scena pe care sunt pusi niste actori.
Iata ca ceea ce pare doar un alt film sau doar o alta piesa de teatru, pe tema Rembrandt, se imbina in prezentarea din muzeu in care Greenaway demonstreaza ca intr-un tablou, teatrul si filmul conveituiesc impreuna.

Scopul declarat al lui Greenaway si a oficialilor d ela muzeu este sa faca publicul sa aprecieze Rondul de noapte pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce se spune despre el ca ar fi. Pentru asta Greenaway gandeste un proiect imaprtit in doua sali in care vizitatirii intra dupa ce viziteaza expozitia muzeului. Prima este o incapere circulara in care sunt puse de sus pana jos si imprejur, 31 de ecrane de diverse forme si dimensiuni. Pe ecrnae sunt proiectate o serie de imagini in diverse incadraturi. In timpul proiectiei, pe rand, in spatele a 4-5 ecrane se aprind mici spoturi de lumina prin care se orienteaza privirile spectatorilor.
In cea de-a doua incapere e expus tabloul ca si cum ar fi pus pe o scena de teatru. Sunt facute niste cortine de-o parte si de alta, in fata sunt puse vreo 20 de scaune. Prin diverse mijloace multimedia, tabloul icnepe sa fie luminat pe portiuni, din el cosntruindu-se practic live, o poveste.

Acum ar fi multe de spus depsre ce se intampla exact cu ecranele si de ce, si cum stau lucrurile cu multimedia, insa categoric, nu e aici spatiul potrivit pt a prezenta astfel de idei.

Daca te intereseaza mai mult subiectul, putem discuta pe privat si vedem noi cum facem.

[Pauline Kael]

Ricuta,iti multumesc pt informatii,foarte interesante si utile,multi ar avea de invatat de la tine..
Ideea ca niste figuranti sa stea nemiscati pentru a poza nu e originala,in perioada baroca ,Caravaggio facea astfel de scene"false" iar "actorii " erau de regula prostituate si vagabonzi(ii vedem in tablorile sale ca sfinti sau altii)(am vazut si filmul Caravaggio).Tehnica seamana cu cea fotografica,avea un panou urias care reflecta lumina si astfel obtinea efectul de chiaroscuro.
Interesant proiectul si experimentul lui Greenaway,mi-ai incitat curiozitatea..Astept sa ne spui ce s-a intamplat cu acele ecrane

[Pauline Kael]

Greenaway a fost pictor ,asadar se explica:

http://www.imdb.com/title/tt0446750/
O sa caut filmul,multumesc.A,si am "Prospero's books" dar mi se pare o viziune angoasanta asupra lui Shakespeare.L-ai vazut?

[Pauline Kael]

Am vazut acum "The Merchant of Venice" cu Al Pacino in rolul principal.Aiurea,o comedie transformata in tragedie,plata si fara pic de substanta,muzica si costumele destul de frumoase.
In 2009 ,va apare"Dali & I: The Surreal Story",cu Al Pacino in rolul lui Dali:

http://www.imdb.com/title/tt0893399/
si "
"Vivaldi"
http://www.imdb.com/title/tt0469879/

[ricutza]

filmul "Nightwatching" in sine nu e cine stie ce. De altfel trebuie sa recunosc ca nu ma numar printre fanii Greenaway. Am vazut "Pillowbook" si "Tulse Luper's Suitcase". Cu toate acestea in proiectul de la Rijksmuseum a fost genial. El este dovada clara ca folosirea excesiva a multimediei fara un scop precis, nu are prea multa valoare artistica.

[bre]

pauline, am ajuns si pe aici...ca ma plictisesc pe acasa si pe roportal nu prea mai misca nimic din ce ma intereseaza pe mine.
si oricum, decat sa dau cu aspiratorul, mai bine ma delectez cu ceva discutii despre arta.

din filmele despe artisti am vazut modigliani, nu e cine stie ce. ca de obicei, accent pe viata personala, nu pe pictura. dar a avut si faze memorabile.
frida a fost mai bun, salma a facut un rol super, atmosfera m-a prins...
am vazut si ala cu picasso, cu anthony hopkins, accent tot pe viata personala, dar lui i se potrivea rolul.
imi pare f rau ca am pierdut impresionistii, am inteles ca merita...
mi-ar placea sa vad un film depsre viata lui van gogh, inca citesc din scrisori - si zbuciumul lui interior ar fi un scenariu bun. ma gandesc ce actor ar fi potrivit...hmmm....


rectificare: am cautat pe net si vad ca exista ceva filme despre van gogh...dar mi-e tare frica sa nu ma dezamageasca...a vazut careva ceva: vincent & theo (1990 - robert altman), lust for life cu kirk douglas si anthony quinn.

[Pauline Kael]

Bre,bine ai venit,si ma bucur ca am cu cine impartasi idei despre filme despre arte(nu neaparat biografice).Revin cu raspunsuri la postarea ta de mais sus,pt ca acum plictiseala de pe forum e molipsitoare,dar sunt cativa tineri aici cu care merita sa comunici un pic.

[ricutza]

Am vazut acum "The Merchant of Venice" cu Al Pacino in rolul principal.Aiurea,o comedie transformata in tragedie,plata si fara pic de substanta,muzica si costumele destul de frumoase.

l-am revazut si eu ca n-aveam la ce sa ma uit...la cinema mi se paruse ok dar la televizor a fost sinistru de plicticos... iar chestia cu pastrarea formatului replicilor luate exact din Shakespeare mi se pare asa o idee proasta....nici un personaj nu era credibil! singurul care s-a apropiat cu o interpretare cat de cat decenta a fost Al Pacino insa si replicile lui erau mai potrivite pentru teatru decat pentru film...
oricum dezamagitor la o a doua vizionare... nu mai tin minte ce-am scris dupa prima, dar cred ca eram mai entuziasmata.

[Se7en]

l-am revazut si eu ca n-aveam la ce sa ma uit...la cinema mi se paruse ok dar la televizor a fost sinistru de plicticos... iar chestia cu pastrarea formatului replicilor luate exact din Shakespeare mi se pare asa o idee proasta....nici un personaj nu era credibil! singurul care s-a apropiat cu o interpretare cat de cat decenta a fost Al Pacino insa si replicile lui erau mai potrivite pentru teatru decat pentru film...
oricum dezamagitor la o a doua vizionare... nu mai tin minte ce-am scris dupa prima, dar cred ca eram mai entuziasmata.

Imi permit sa fiu putin caustic in privinta parerii voastre despre asa zisa mediocritate a lui Merchant of Venice, insa o spun asa...ca o soapta...ca VA INSELAAAAAATI!!!! Ok, poate ati zice, vai cum isi permite dude asta sa sfideze parerea generala in ceea ce priveste mediocritatea lui Merchant of Venice si sa vina cu ideile lui "preconcepute". Insa da, o fac, si o fac sus si tare pentru ca filmul m-a impresionat intr-atat de mult ca am ajuns sa ma uit la el asa des cum ma uitam la VHS-urile mele vechi cu Mica Sirena si 101 Dalmatieni, dublate oribil in romana si copiate prin Germania. Motivul? Simplu, forta incredibila a imaginii si jocul excelent al actorilor. De unde aceasta forta? Din extrema simplitate a subtilitatilor emotionale pe care filmul le emana. Din lumini, din muzica simpla si suava si da, trebuie sa recunosc, dintr-un Pacino si un Irons care completeaza jocul actorilor ca cireasa de pe tort. Ricutza spunea ca jocul actorilor e plicticos si monoton dat fiind ramanerea dialogurilor la forma shakespeareana, eu insa as putea spune ca Michael Radford (scenariu) a facut un pariu care l-a castigat. Cu actori buni orice scenariu oricat de greu si plicticos poate deveni pe loc incandescent. Poate ca intr-adevar ca sa intelegi ce se intampla in film trebuia sa urmaresti cu sfintenie subtitrarea, insa apoi trebuia sa ridici imediat ochii sa vezi ce expresie uluitoare urmeaza sa mai faca Pacino. Filmul comunica prin imagini in primul rand, si printr-o Venetie departe, foarte departe de cea a unuia ca Visconti.... Plotul? Plotul nu merita nici o pledoarie, cred ca zeci, sute de critici literari i-au facut exegeza din toate punctele de vedere. Eu pot spune doar ca fara dramatismul de la sfarsit al lui Pacino, Shylock n-ar mai fi Shylock. Excusez-moi alors...

[ricutza]

@ se7en

first of all, in ceea ce ma priveste, n-am obiceiul sa resping parerile unor useri pentru ca n-au suficient de multe mesaje acumulate. iti respect parerea si sentimentele fata de film.

mie cred ca mi-ar fi placut mai mult sa vad Merchant of Venice, cu Pacino si Irons, pe scena unui teatru. in film am vazut efectiv energia, forta si pasiunea pe care ei o dadeau rolului.
ceea ce pentru teatru functioneaza excelent, pentru film nu e neaprat potrivit. eu personal, l-am vazut pe actorul pacino, interpretand un rol. n-am vazut un personaj din film. am simtit ca pur si simplu iese in evidenta. isi spune replicile atat de afectat ca e pur si simplu foarte teatral.
imaginea filmului vorbeste prea putin in detalii si e foarte greu sa simt atmosfera. camera se fixeaza ca la teatru pe 2-3 personaje si le lasa sa-si spuna replica dupa replica dupa replica. cand Bassanio statea sa aleaga cutia si-si spunea toate gandurile, o vedeam pe Portia in planul doi, si o tot vedeam si o tot vedeam si imi era asa de clar ce cutie trebuie sa aleaga, si imi era atat de clar ca ea isi doreste ca el sa o aleaga ca nu aveam rabdare sa ascult replicile inca 5 minute. filmul nu trebuie sa fie teatru filmat.nu trebuie sa avem cadre seceventa de 5-10 minute. nu trebuie sa mizez doar pe expresia faciala a unui personaj ca sa imi dau seama ce simte.

in plus, Shakespeare este probabil cel mai studiat scriitor. foarte multa lume l-a citit, au fost nenumarate ecranizari ca sa nu mai vorbim de cate puneri in scena. lumea stie cuvintele alea. nu poti sa faci un film in 2005 unde replicile sa-ti faca tot filmul.

sa zicem totusi, ca gresesc. sa zicem ca n-am vazut filmul in conditii optime (desi daca filmul e bun pot sa-l vad dup-aia si pe VHS ca tot simt ce-am simtit in sala). poate ca n-aveam nici starea potrivita.

eu totusi stau si ma intreb cum un banal episod din Grey's Anatomy, in care 50% din replici sunt termeni medicali de care n-am habar, si 30% din ce ramane reprezinta diverse forme ale cuvantului "seriously", ma face sa stau cu ochii pironiti in televizor, desi vad episodul a doua oara, si sa-mi doresc sa-i dau cu ceva in cap prietenului meu care din cand in cand mai face cate un comentariu rautacios.
binenteles, tu poti sa crezi ca n-am inteligenta necesara sa-l apreciez pe Shakespeare, si ma multumesc cu "seriously"! eu insa inclin sa cred ca Radford n-a abordat cum ar fi trebuit, textul.

[Se7en]

@ Ricutza

Hmm eu cred ca metoda lui Radford a fost cea mai "safe" pe care ar fi putut-o abordat-o. Piesa The Merchant of Venice face parte din repertoriul de piese sensibile ale lui Shakespeare care daca nu ar fi fost scrisa de insusi Shakespeare, imediat ar fi fost pusa la index. Problematica evreului chinuit dar care si chinuie in acelasi timp, este una foarte incomoda in media de azi. Iar daca Radford nu ar fi tinut cont de asta si ar fi facut un scenariu independent dar totusi inspirat de piesa originala, acesta ar fi fost pe loc desfiintat. De aceea el a zis, iau piesa originala, destul de cunoscuta si "fumata" de audienta (insa al lui Shakespeare in intregime) si pun niste actori de prima mana care sa incerce sa-i dea o valenta noua si asa fac piesa noua ca painea calda. Daca i-a mers sau nu, ramane la latitudinea audientei. Eu il respect pentru ca a avut curajul sa ia o asftel de piesa sensibila si sa incerce sa ii dea o noua interpretare fara neaparat sa schimbe textul, mizand numai pe jocul actorilor. E o incercare ambitioasa ce, cred eu, a avut succes. Cea mai buna ecranizare dupa parerea mea a unei piese de Shakespeare, simpla, fara tragisme hollywoodiene, apropiata textului si cu actori pe masura. Good money well spent.

[Hands]

@ Se7en

Eu tind sa fiu mai degraba de acord cu Ricutza. Chiar crezi ca pentru a face o opera de arta Radford a meritat sa-si riste cariera cu asa ceva? Sa zicem ca a mizat pe actori sa scoata scenariul din monotonie si previzibil, nu crezi ca familiarizarea prea mare cu textul a spectatorilor ar fi trimis filmul la culcare? Lumea se asteapta la ceva nou din toate punctele de vedere:scenariu, filmare, interpretare. Daca ignori astea si faci numai ce iti place tie poti sa spui la revedere unei parti imense din audienta. Si asta a facut Merchant of Venice a riscat si a pierdut. Legat acum de chestiunea evreiasca, daca un scenariu nou, atractiv care pleca de la piesa lui Shakespeare ar fi fost desfintat pe loc, de ce Radford s-a mai obosit sa faca ceva fumat demult? Putea sa aleaga o alta sursa de inspiratie mai putin sensibila dar care sa aiba aceeasi forta ca Merchant of Venice. Good money bad spent.

[Pauline Kael]

Ricuta si Se7en au argumentat frumos.Cred ca Radford putea face mai mult,insa.
Sunt de acord cu Se7en cand spune ca e impresionat de jocul actorilor,desi Pacino e cam manierist,dar sunt de parerea Ricutei care cu ochii specialistului a observat imperfectiunea cadrelor, a mis en-scenei.
Hands are mare dreptate,trebuia adus ceva nou piesei lui Shakespeare.Mie mi-a placut proiectul in sine,Shakespeare nu se demodeaza niciodata,in schimb m-a deranjat f tare cum o comedie buna a fost transformata in drama fara gust.
Ce parere aveti despre abordarea modernista a Juliei Taymor in privinta tragediilor shakespeariene?Eu cred ca exagereaza,asa cum si Andrei Serban sufoca cu stilul acesta alambicat ,fortat empiric si eclectic.

Se7en a scris:

Nightwatching (ok, in cazul asta e discutabil, dar eu luand filmul cu ditamai hype-ul (big fan of Rembrandt's) am ramas gura de metrou , vazand ce puteau arata oamenii acolo: maestrul Rembrandt in putza goala facand pishu in public si luandu-si bataie de la nevasta-sa . Recunosc ca imaginea si camera din film sunt exclente dar scenariul e o durere de cap, mai ales cand incepe acelasi Rembrandt sa injure de mama focului, stai si te intrebi, a meritat sa stai 8 ore pe torrent sa-ti iei asa film? No way

Ricuta a explicat bine de tot ce e cu filmul asta cu o pagina in urma,e un experiment,nu tocmai nereusit.Despre partea scabroasa si scatologica,si la filmu' "Caravaggio" si mai in toate se are in vedere latura shoking pt atragarea publicului neavizat sau pentru plictisitii dornici de senzatii tari...

[Pauline Kael]

Ati vazut filmul? Rimbaud si Verlaine,relatia tumultuoasa...
http://www.youtube.com/watch?v=3-PAV...eature=related

[mafalda]

Ieri pe TCN am vazut un film emotionant despre viata lui Vincent van Gogh (Kirk Douglas) si prietenia lui cu Paul Gauguin (Anthony Quinn)

[bre]

cum e filmul? merita, sau e alta romanta hollywoodiana? m-as uita oricum, macar ptr quinn.