muzikronica

[ogto]

"post-slut" esti tu after sex.

:?

[anouk]

"generatia" mea,de aici din Ro, este preocupata mai mult de guta si restul manelistilor cu nume inspirate de la tiganci "prezicatoare" de faima...sau cum se numesc ele.
pot sa spun ...cu multa sinceritate si putina lipsa de modestie ca sunt singura fana a acestei formatii

daca te-ai muta in coltisorul asta de tara numit bistrita am fi doua... sau ma pot muta eu la baia mare... sau asteptam inca putin pana sa fim colege de camin la cluj (daca nu cumva o sa mergi la facultate la bucuresti )... desi nu stiu cat mai rezist, getting lonely ... you think there sucks, aici culmea excentritatii e sa asculti bjork :lol:

[Cinemania]

daca te-ai muta in coltisorul asta de tara numit bistrita am fi doua... sau ma pot muta eu la baia mare... sau asteptam inca putin pana sa fim colege de camin la cluj (daca nu cumva o sa mergi la facultate la bucuresti )... desi nu stiu cat mai rezist, getting lonely ... you think there sucks, aici culmea excentritatii e sa asculti bjork :lol:

noce to hear from B-ta...asa offtopic, locul ala tot un azil de batrani a ramas?

[anouk]

acuma avem un super club/discoteca/restaurant renumit prin tara (ma rog, in unele cercuri), unde se strange toata crema tineretului din oras si unde maneaua e 5000 de lei (ca tot era vorba de muzica in topicul asta)... in rest, pe strada aceleasi fete obosite :hmm:

[tailgunner]

mah, voi n-aveti messenger? ce au toate astea cu muzicronika

[Ambra Blu]

Ma tot gindesc in ce zona sa imi iau bilete la Depeche Mode. In fata nu-mi place, ca o sa isi tina flacaii mindrele pe umeri sa il vada pe Gahan sau Gore sau cum il cheama. Asta una. Si, a doua, foarte misto aseara Timpuri Noi cu Gojira. M-am regasit cintind - fara pic de ureche muzicala- versuri din Timpuri Noi pe care credeam ca le-am uitat demult. Iar Gojira cu Kosak sint, dupa mine, ce are mai bun electronica romaneasca (dupa Suie Paparude, desigur, dar peste Sunday People). Draguta si nota de hardcore gasita de anonimii si niciodata-above-the-line-rii de la Da Hood, dar functioneaza doar in concert, I suppose. Si a fost si headbanging, dar mai batrineste, asa, intr-un loc de trista amintire rockereasca, unde electronica nu s-a gasit la ea acasa, dar macar au incercat. Am transmis de pe stadionul Preoteasa, etc, etc, Gojira stie meciul, Artanu still delivers.

[cherryblossom]

ieri am trecut pe la Diverta sa-mi iau biletele pt. DM si am vazut ca se pregateste si un concert HIM la Sibiu, prin iulie.. stie cineva mai multe?
Gojira imi place si mie, apare destul de des prin diverse locuri... dar ce combinatie a fost asta cu Timpuri Noi?

[anouk]

Ma tot gindesc in ce zona sa imi iau bilete la Depeche Mode

Cand n-ai un venit fix, decizia devine brusc mai usoara . Oricum nu tineam sa am neaparat loc de stat jos

[Nightwane]

una d-aia mai veche. from the ashes of time. wkwism total.

CocoRosie - Noah´s Ark (2005)

''Noah´s Ark'' este chiar mai horror si chiar mai traumatic decat anteriorul cocorosism numit ''La Maison de mon Reve'' (2004). In sensul bun, of course. Sierra si Bianca (CocoRosie, that is), surorile care in unele concerte ''reinventeaza'' infamul hit al lui Kevin Lyttle, ''Turn me on'', satisfac inca o data foamea de sinistru, de depresii si, evident, de orgasmicele sunete cocorosice.
''Noah´s Ark'' este CocoRosie at their best. Inca de la inceputul lui K-hole (''God will come and wash away/Our tattoos and all the cocaine/And all of the aborted babies/Will turn into little bambies'') iti dai seama ca nu e muzica de ascultat singur, pe intuneric. Pentru ca risti sa faci infarct (va fi totusi o moarte atat de placuta, o moarte cu zambetul pe buze, o grimasa á la Cheshire Cat).
Discul continua cu perversul / tristul / depresivul / homosexualiza(n)tul ''Beautiful Boys'' (''All those beautiful boys/Pimps and queens and criminal queers/All those beautiful boys/Tattoos of ships and tattoos of tears''). Lacrimogen, to say the least. In sensul bun, of course. Dupa aceasta ''balada'' traumatiza(n)ta, urmeaza probabil una dintre cele mai triste melodii din istorie: ''South 2nd'' (''Somebody's baby boy ain't coming home tonight'') si animalicul ''Bare hides and buffalo''. Apoi, Banhart-ianul si tribalul ''Brazillian Sun'' si apocalipticul/bisericescul ''Armaggeddon''.
Desi cele doua surori (care nu s-au cunoscut decat foarte tarziu - desi varsta la care au fost separate difera de la interviu la interviu) spun ca, spre deosebire de ''Maison...'', ''Noah´s Ark'' nu este o entitate ci este alcatuit din bucati fara legatura, albumul reuseste sa curga atat de fluid incat separare clara intre melodii nu exista.
''Noah´s Ark'' doare, inainte de toate. Mult de tot. Te lasa cu un gust amar in gura (gustul metalic al sangelui, maybe?) dar, totusi, este ATAT de placut. Chiar si coperta sugereaza, intr-un fel, asta: un three-some analo-cabalin. Sa simbolizeze asta, oare, ca muzica lor este ceva care, atunci cand te patrunde, iti provoaca in acelasi timp si durere dar si placere? Un fel de It hurts so good?
Lasand la o parte incursiunile in zona zoofil-muzicala, ''Noah´s Ark'' este unul dintre cele mai bune albume ale anului 2005 si este una dintre povestile cele mai sinistre (dar atat de frumoase / optimiste / inaltatoare) din ultima perioada (atmosfera la care contribuie din plin schelalaiturile animalice si insert-urile lo-fi).
Dar, sunt CocoRosie noua Bjork? O intrebare care trebuie pusa, dat fiind faptul ca uneori vocile cocorosice imita vocea bjorkiana si data fiind existenta ''Submarine''-ului ''Medullei'' si mai ales data fiind existenta tristului (d.p.d.v. calitativ) OST al ''Drawing Restraint 9''. In nici un caz dar, who knows what the future will bring?
Se vor prostitua pentru generatia eMpTyV? Cu un amant ca Devendra Banhart si cu un excelent simt al neo-folkului, putin probabil.
I love CocoSierra & RosieBianca.

[Nightwane]

tot din cenusa timpulei. timpului chiar.

Kate Bush – Aerial

12. 9. 10. De 12 ani, Kate nu a mai scos nimic. La 9 ani am descoperit-o. De 10 ani astept un album nou. Dupa 10 ani de asteptare, nu primesc un album, ci doua. Este, deci, un motiv de a sarbatori si de a ma lansa in orgii muzicale ce culmineaza cu, evident, orgasme auditive . Da, Aerial (si ale sale Sea of Honey si Sky of Honey) este orgasmic, divin, dumnezeiesc etc. (a se insera cantitati enorme de exclamatii extatice de genul OMG, OMFG!!11!! etc.).
Dar, s-o luam metodic. Dupa cum spuneam mai sus, Aerial se imparte in doua albume: Sea of Honey si Sky of Honey. Delicios de diabetic.
A Sea Of Honey se deschide cu the Presley-esque King Of The Mountain (primul single extras de pe album), un fel de Celebrity Deathmatch intre Björk, Sade si Alison Goldfrapp pe tema “Elvis”. Cu o magistrala juxtapunere a mitului Elvis, a misterului á la Orson Welles (si a sa Rosebud), Kate se joaca cu sintetizatoarele, cu vocea si cu un intreg “arsenal” rock, in timp ce il cauta somewhere over the rainbow pe regele rock-ului (“Elvis are you out there somewhere/ Looking like a happy man?/ In the snow with Rosebud/ And king of the mountain”). Cu King of The Mountain am re:trait toata asteptarea si disperarea generata de disparitia din zona muzicala a lui Kate. Noroc ca s-a intors.
Sea… continua cu Π, o balada jazzy care se construieste in jurul recitarii a 116 zecimale (sper ca am numarat corect) ale numarului Π. Matematica nu a fost niciodata atat de frumoasa.
Bertie e un imn inchinat lui Bush Jr. Un cantecel curat si corect. Ah, ce n-as da ca maica-mea sa-mi fi cantat asa ceva (desi nu cred ca as fi vrut sa ma cheme Bertie). Ramane de vazut daca la adolescenta Bertie va fi rusinat de acest cantec (deh, hormonii).
Dupa Bertie, Kate se intoarce la The Kick Inside si, in general, spre toate cantecele sale ce au ca tema erotismul, sexul etc. In Mrs. Bartolozzi asistam la o “banala” zi de spalat rufe. Construita doar din pian si voce, Mrs. Bartolozzi e una dintre cele mai miscatoare balade Bush-iene (poate sta cu mandrie langa The Man With The Child In His Eyes, Moving, Houdini etc.) si nu este nimic altceva decat un proces voyeuristic: o urmarim pe Mrs Bartolozzi in timp ce priveste obsesiv masina de spalat si in timp ce fantasizeaza in legatura cu rufele de dinauntru-i. Cred ca e pentru prima oara in istorie cand masina de spalat se transforma intr-un portal ce duce spre o lume erotica (asta excluzand futaiurile consumate pe masina de spalat). Cu versuri ca “My blouse wrapping around your trousers/ Oh the waves are going out/ My shirt floating up around my waist”, e clar ca the laundry day in familia Bush e o zi cel putin speciala.
Urmatorul cantec (How to be invisible) mi-a adus aminte de sfarsitul lui Get Out of My House datorita incantatiilor prezente (“Eye of Braille/ Hem of anorak/Stem of wallflower/Hair of doormat”). Dar, tinand cont de faptul ca Sea... este un album 90% personal, tind sa cred ca Babooshka povesteste mai mult despre nevoia sa de a disparea din viata mus�*cala.
Ult�*mele doua piese de pe Sea..., vorbesc (canta?) despre o anume Joanni care “wears a golden cross/ and she looks so beautiful in her armour” (ma intreb despre cine o fi vorba) si despre o submersie totala intr-o Atlantida creata si scufundata de Kate insasi (A Coral Room).
In comparatie cu Sea..., A Sky of Honey este mult mai energic, mult mai listener friendly (asta daca nu esti obisnuit cu Kate). Sky... are 42 de minute si fiecare minut este senzual, romantic, energetic in timp ce nareaza trecerea a 24 de ore (cu toate momentele unei zile – apus, noapte, zorii zilei etc.) din viata unei femei careia nu ii este frica sa viseze si care intalneste dragostea si fericirea de a trai la fiecare pas.
Preludiul este o piesa scurta si atmosferica ce te proiecteaza direct pe cer, intre pasarile ce-si strecoara croncaniturile si ciripiturile de-a lungul piesei.
Prologul incepe cu un pian, o vioara si o Kate care slaveste dragostea, casnicia si, pur si simplu, viata.
An Architect’s Dream este la fel de touching ca prologul si, oh, atat de frumos in simplitatea sa (“Watching the painter painting/ And all the time the light is changing/ And he keeps painting/ That bit there, it was an accident/ But he’s so pleased”).
The Painter’s Link este exact ceea ce sugereaza titlul: o legatura intre intalnirea dintre Kate, pictor, dupa-amiaza si urmatorul moment al zile, si anume apusul soarelui.
Sunset incepe ca un torch song, continua ca o piesa jazz si se termina ca un flamenco á la Camarón de la Isla (dar fara lamentari si miorlaturi gratuite). Sunset este sentimentul acela de fascinatie totala pe care-l ai (sau ar trebui sa-l ai) cand soarele apune si cand lumea se indreapta spre intuneric.
Undeva intre apus si noapte, e momentul acela cunoscut ca si Somewhere in Between unde te daruiesti complet noptii (“Not one of us would dare to break/ the silence/ Oh, how we have longed/ for something that would/ make us feel so...”).
Dupa Aerial Tal (un insert strict instrumental), urmeaza Nocturn, cel mai savuros/ delicios/ misterios/ zguduitor/ romantic/zdruncinator moment al albumului. In Nocturn, cei doi iubiti (a caror poveste se construieste de-a lungul lui Sky...), se daruiesc complet noptii, scufundandu-se unul intr-altul si devenind una cu lumea (sub)acvatica. Foarte dreamy si de efect. “Could be in a dream/ Our clothes are on the beach/ These prints of our feet/ Lead right up to the sea”.
Sky… se incheie cu Aerial si, o data cu el, se termina si noaptea. Un cantec totalmente diurn (mai degraba matinal).Nu este nici dreamy, nici romantic, este pur si simplu frenetic, agitat, puternic... (“ The dawn has come/ And the wine will run/ And the song must be sung/ And the flowers are melting/ In the sun”).
A Sky of Honey ar putea fi rezumat astfel: nu se intampla mare lucru, dar cat de frumos NU se intampla.
Aerial este unul dintre cele mai bune albume Bush si merita ascultat, si ascultat, si ascultat pana se topesc cd-urile.
In principiu, formula lui Aerial este urmatoarea:

Aerial = The Kick Inside + The Dreaming + The Hounds Of Love

Mai bine de atat nici ca se putea.
Exista totusi o problema: ce se intampla cu cei care nu sunt obisnuiti cu Kate sau nu o cunosc si dau intamplator peste album? Raspunsul: Chiar intereseaza pe cineva? Aerial exista doar pentru cei care stiu sa-l digere, nu e pentru cei ce se joaca cu Britney Spears, 50 Cent, Dr. Dre sau alte avortoane si atrocitati mus�*cale.
Dupa 12, respectiv 10 ani de asteptare, Kashka from Bagdad ne/ma blagosloveste cu inca o mostra de arta pura. Si daca un ar fi fost atat de neprezentabila d.p.d.v. facial in tinerete, ar fi devenit alt mit erotico-muzical al meu (impreuna cu Alison, Ambrosia, Debbie,Myléne, Camilla etc. etc.). ‘Nuff said.
Kate, let me in-a your window!

[tailgunner]

kydos, Nightwane, de la unul care a iubit-o pe Kate Bush de cind a auzit-o prima oara, pe o caseta, acum vreo 15 ani.

[europe_east]

am zis sa dau binete celor de la care am auzit prima data de arctic monkeys. right on...............................................

[Nightwane]

arctic monkeys.

EWEWEWEWEWEEEEEW! Gross!

S-a dus Sheffieldu' de rapa cu astia. Si cand te gandesti ce formatii ieseau de acolo inainte: Pulp, Human League etc. etc. etc.

[Fgxf]

eu zic despre o trupa, nu despre un album !

na iote ce nebuni :

The band:
Mathias Eick – Trumpet, upright bass, keyboards + vibraphone
Harald Frøland – Guitars + effects
Even Ormestad – Bass + keyboards
Andreas Mjøs – Vibraphone, guitars, drums + electronics
Line Horntveth – Tuba + percussion
Martin Horntveth – Drums + drum-machines
Lars Horntveth – Tenor sax, bass-clarinet, guitars + keyboards
Andreas Hessen Schei – Keyboards
Erik Johannessen - Trombone + percussion.

Norway tour 2005:


la un asemenea line up nu te gandesti ca poate iesi ceva urat.
Stilul este \\\\\\\"Nu Jazz\\\\\\\"... un fel de drum and bass cu jazz... fiind din Norvegia (tara nordica, ca si Esbjorn Svenson Trio) fac un fek de diferent jazz... mai cu tente folclorice... si suna un pic altfel jazzul nordic .

primul album a fost scos in 94' (pe cand unii dintre membrii aveau doar 14 ani) si se numeste Jævla Jazzist Grete Stitz.

PICS: Amsterdam (Paradiso):


apoi:
Jaga Jazzist Magazine EP 1998 (Dbut Records)
A Livingroom Hush 2001 (Warner Music Norway)
Airborne/Going down EP 2001 (Warner Music Norway)
Going Down 12\\\\\\\" 2001 (Smalltown Supersound)

A Livingroom Hush - Japanese Edition (3 bonus tracks)2002 (Beat Ink)
A Livingroom Hush - International Edition
2002 (Smalltown Supersound) (albume cu care dupa cum vedeti a patruns pe piata internationala)

The Stix 2002 (Smalltown Supersound / Warner Music Norway) (pe care il am si eu si e superb)
Days 12” 2002 (Smalltown Supersound)

A Livingroom Hush - International Edition / New Kim Hiorthøy cover art 2002 (Ninja Tune / Smalltown Supersound)
A Livingroom Hush – Vinyl, International Edition / New Kim Hiorthøy cover art 2002 (Ninja Tune / Smalltown Supersound)

Animal Chin EP 12” + CD 2003 (Golden Standard Labs)

The Stix - International Edition / New Kim Hiorthøy cover art
2003 (Ninja Tune / Smalltown Supersound)
The Stix - 2xVinyl - International Edition / New Kim Hiorthøy cover art
2003 (Ninja Tune / Smalltown Supersound)

Motorpsycho + Jaga Jazzist Horns In the fishtank - CD + Vinyl
2003 (Konkurrent)

Alte pics la repetitii:

Back to albums: 2005 \\\"Day\\\" - US edition - Including remixes by Matthew Herbert and Dat Politics + 4 Live tracks)2004 (Ninja Tune / Smalltown Supersound)
Day 12” + CD EP - Including remixes by Matthew Herbert and Dat Politics (Ninja Tune / Smalltown Supersound)

Magazine - Reissue, International Edition 2004 (Smalltown Supersound)
What We Must LP 2005 (Ninja Tune/Smalltown Supersound)
What We Must Special Edition - Including \\\\\\\"Spydeberg Sessions\\\\\\\" 4 track Bonus Disc with demos and rough mixes. 2005 (Ninja Tune/Smalltown Supersound)
What We Must 2005 (Ninja Tune/Smalltown Supersound/Sonet)

dupa cum vedeti, muuulte albume (intr-adevar, multe dintre ele reeditate), but tough.

PICS:
Montreux Jazz Festival

TransMusicales - Rennes, France 2002

Switzerland 2004

si acu' niste poze cu bajetzii :

The End

sursa : http://wickedvibes.10.forumer.com/viewtopic.php?t=336

[Supastar]

errrrmmm.... do they have a name? :?

[Fgxf]

na, vezi? daca era sectiune separata de muzik, atunci aparea un topic cu numele de "JAGA JAZZIST" (asa-i cheama pe baieti) :w00t:

[Supastar]

stiam ... k am vazut k ai postat si in playlist!

dar topicurile nu sunt o problema: chiar era usor sa adaugi in capul post-ului numele trupei... it's that easy... :happy:

[Fgxf]

The Brand New Heavies

ruleaza greu la mine in Winamp!

Trupa Londoneza ( :roll: ) nu stiu daca mai activeaza, ultimul album fiind scos in 1997.
Lista de albume:
The Brand new heavies (1990)
The Brand new heavies (1992)
Heavy rhyme experience (1992)
Brother Sister (1994)
Original Flava (1994)
Excursions (1995)
Shelter (1997)

dupa cum vedeti, 6 albume plus o reeditare...
eu am doar Heavy rhyme experience...
baietii (si fata) spun ca trupa a luat nastere ca o trupa de prieteni care su bucurau de funkul anilor 70'. Ca pana la urma sa iasa un acid/jazz funk de toata frumusetea. 8) .

check out this photos:
Copenhaga, noiembrie 1999

Stockholm, septembri 1999

Conferinta de presa, undeva tot prin 99'... Budapesta cred:

eu sper ca mai activeaza, daca nu, pacat, speram la o reunire .

ps: The main source : http://wickedvibes.10.forumer.com/viewtopic.php?t=333 8)

[Supastar]

at some point u'r gonna have to start wondering:
Cat de relevante sunt toate aceste poze pentru formatie si muzica lor???
:hmm:

tre s astept s s incarce si trebuie s scroll-uiesc mai mult in jos....
mai bine ne zici cate ceva despre ei si/sau despre muzica lor

[Longshot]

am scos eu toate pozele ca muream cu zile pana se incarcau.
fgxf, amice, admir abnegatia de care dai dovada da' rezuma-te si tu la pus linkuri ca stim si noi sa dam click.