|
|||||||
![]() |
|
|
Thread Tools | Search this Thread |
|
|
#1 |
|
Film Dissection
Join Date: Dec 2008
Location: Vaslui / Bucuresti
Posts: 3,106
|
(Sergei Parajanov) The Color of Pomegranates vs. Murmur of the Heart (Louis Malle)
Last edited by Liviu- : 11 Jun 2013 at 13:26. |
|
|
|
|
|
#2 |
|
Snob Elitist
Join Date: Sep 2009
Posts: 1,579
|
|
|
|
|
|
|
#3 |
|
Guru
Join Date: Nov 2012
Posts: 684
|
|
|
|
|
|
|
#4 |
|
Guru
Join Date: Nov 2012
Posts: 684
|
|
|
|
|
![]() |
«
Previous Thread
|
Next Thread
»
| Thread Tools | Search this Thread |
|
|
All times are GMT +2. The time now is 23:10.







La propriu. Imi place mult scena in care copilul o surprinde (doar vizual) in cada prin usa intredeschisa a baii, ea cu spatele, cintind, si ramine hipnotizat contemplindu-i clabucii si siroaiele de apa alunecindu-i pe piele, o secera de sin la o rotatie imprudenta a bustului, lira subsacrala dupa ce se ridica dreapta si-si pune capotul… Mi s-a parut foarte captivanta, la modul foarte concret de vorbire. E unul din portalurile prin care iti poti transporta starea de spirit cu totul in interiorul viu al filmului. N-as putea sa zic exact how that works, dar (cu exagerarile inerente) ceva de genul asta am simtit. Mare parte din film e constituit din episoade in care intimitatea dintre mama (sarac-cu-duhul--libertina )si fiu se aprofundeaza tot mai periculos, neoprindu-se (nu prevedeam nici in al unspelea ceas ca se va ajunge acolo) decit dupa ce loveste plafonul paroxistic al problemei. Climax care, oarecum surprinzator, nu e urmat de o panica isterica menite sa ruineze totul, ci e asumat si surpasat intr-o maniera molcom-joioasa, asa, zen…
Sunt total de acord cu Fed ca n-am avut absolut niciun fel de coordonate dupa care sa ne ghidam cat de cat in orbecaiala care-a fost filmul asta. Si sunt absolut convinsa ca pentru cine are ochi sa vada e o bijuterie dar eu n-am reusit sa-l patrund, nici sa-l simt. Delimitarile alea pe capitole au fost interesante si probabil mi-au transmis mai multe decat filmul in sine, am scos si cateva postere dragute dar cam cu-atat am ramas. Si e ciudat pentru ca celelalte doua ale lui mi-au placut. Si asta e mai mult asemanator cu Suram Fortress cu cadrele fotografice si lepedeele si folclorul armenian dar macar acolo am avut o harta, stiam legenda, ma miscam intr-un spatiu oarecum trasat. Aici...n-am avut absolut nimic. Imi amintesc de omul fara harta al lui Teshigahara, cam asa si eu. Si-am inteles ca filmul e poezie, deci se vrea a fi profund liric. Dar ai si senzatia aia de incercare de fir narativ. Ma-ntreb daca functioneaza?
Poate exista cineva caruia/ careia i-a placut mult...sa citim si-o alta opinie mai avizata. 
Ah, si props to Malle ca a avut curajul sa puna pe ecran ideea de incest si de tanar prezentabil care-si "traumatizeaza trupul". Mi-a mai placut trimiterea Nouvelle Vague de la scena cu tenisul cu spanac. Arta de dragul artei e uneori reconfortanta. Ah, si rasul isteric din final mi-a lasat un gust amar. E un ras destul de trist care ramane cu tine dupa ce-ai terminat filmul.
