Cel mai recent vizionat film.

[sigalia]

"La delicatesse" ( 2011)

Daca trecem peste inceput ( un tip pleaca la jogging ,se ciocneste cu o masina si plonjeaza direct in cimitir; inteleg necesitatea miscarii in economia scenariului,dar parca e prea de tot ! ) ;daca avem ,asadar,suficienta toleranta sa mergem mai departe ,intram in carnea filmului care e chiar dragut
Dupa vreo 3 ani de tristete si neconsolare ( timp in care,desigur,se dedica muncii ) ,vaduva decedatului ( Audrey Tautou) va incepe o idila cu un coleg din echipa de lucru.
Istoria care urmeaza e amuzanta,spumoasa si relaxanta .Ba chiar usor ironica.
Unde mai vezi azi o fata imuna la avansurile sefului din firma ,dar sensibila la farmecul unui "tantalau cu suflet " ,pe deasupra si subaltern ? Iaca aici,in film . Tantalaul e delicios.
Pret de vreo 70-80 de minute ne vom destinde cu noul cuplu,intr-o cavalcada de situatii si intamplari.
Cum lucrurile evoluaza extrem de pozitiv ,se impune finalul.
Ei,aici e aici ,pentru ca notele romantice ale povestii prind acum accente de-a dreptul horror: vaduva si tantalaul ei fug taman de la o sedinta importanta de lucru in firma - unde credeti ? - la bunica fetei acasa.O gardina plina de trandafiri si o supa calda servita de bunica vor crea mediul securizant pentru ca simpaticul cuplu ,sa ajunga - in sfarsit, pe la minutul 95 din cele 100 - in acelasi pat.Final apoteotic !

Una peste alta,filmul acesta mi-a adus totusi o mare usurare:m-a reconciliat cu Audrey Tautou,pe care,din cauza frizurilor sinistre din "Amelie" nu putem s-o mai mai suport si pace.
Aici are un par minunat !

[rvn]

"Carnage"-2011. regizor, Roman Polanski (dar asta, stiti deja).
un film surprinzator de tensionat din cauza acceselor de isterie feminina cu care este garnisit din belsug. patru actori cu potential dovedit si apreciat,au misiunea de a face fata unui lung sir de confruntari psihologice, un fel de terapie de grup destul de eficienta, aleasa parca intamplator,sau, mai bine zis, "unde dai si unde crapa". doi baieti, animati de dorinta adolescentina de a demonstra ca sunt deja barbati, se incaiera pe terenul de joaca. de-aici si pana la final, cand intalnirea (initial, civilizata) intre cele doua cupluri de parinti, atinge paroxismul, este drum lung,totul este presarat cu scene hilare si dialog fin-ironic, asa cum sta bine unor intelectuali. interesante cele patru personaje. mi-a placut mult cum a reusit Polanski sa le deconspire, sa le scoata la iveala viciile, adevaratul caracter si mai ales, snobismul. nici nu stiu pe care dintre ei sa-l nominalizez ca preferat in topul personajelor. fiecare a avut momentele sale de glorie, cand te facea sa-l urasti si sa-l adori, deopotriva. ambele personaje feminine sunt puternice si dominatoare. sotii tinuti sub papuc, nu protesteaza, de regula. filmul polonezului, a fost, insa, momentul lor de revolta, alimentat si de oarecare doza de alcool. dealtfel, meritul pentru toata tevatura, ii revine acestuia si trebuie neaparat "felicitat".
in ciuda enervarii pe care o produce lipsa de spatialitate si istericalele cu crescendo obositor care creeaza o oarecare uniformizare plictisitoare, filmul are mult umor salvator, pe care, n-ai cum sa nu-l gusti.
Untitled.jpg

[sigalia]

The Woman That Dreamed About a Man (2010) - O splendoare de film .

Am vazut in poveste o metafora despre granita iluzorie dintre exteriorul concret si "realitatea" interioara,despre felul in care aceste planuri se topesc unul in celalat si se reconfigureaza ,despre evadarea "din noi" si "in noi ", si pretextele pe care le inventam pentru asta.
Jumatate,mai mult poate din atmosfera filmului este creata de muzica .Muzica aici ,e un personaj in sine.

[sigalia]

"Side Effects" (2013)

Farmecul si calitatile acestui psiho-policier raman fara-ndoiala pentru mine un mare mister ,de vreme ce intreaga constructie mi s-a parut artificiala ca o floare de plastic si tot atat de convingatoare precum o reclama la ultimul antidepresiv.
Tot cortegiul de cronici bune si elogii entuziaste, nici chiar "Ursul " lui Soderbergh n-au clintit in mine nimic din aceasta senzatie.
Subiecte precum eternul conflict dintre ratiunile comerciale si etica medicala,suferinta pacientului psihiatric,si mai ales imposibilitatea unui control absolut asupra antidoturilor pe care le inventam- au fost( dupa gustul meu )" sacrificate " pe altarul unei fantezii menite sa surprinda la modul facil si mult prea comercial.
O fi un film bun,nu contest,dar - la fel ca-n psihiatrie ! - eu sunt cazul la care,administrarea lui a avut tocmai ...efectul advers.Se mai intampla.

[bremen1980]

"Side Effects" (2013)

Farmecul si calitatile acestui psiho-policier raman fara-ndoiala pentru mine un mare mister ,de vreme ce intreaga constructie mi s-a parut artificiala ca o floare de plastic si tot atat de convingatoare precum o reclama la ultimul antidepresiv.
Tot cortegiul de cronici bune si elogii entuziaste, nici chiar "Ursul " lui Soderbergh n-au clintit in mine nimic din aceasta senzatie.
Subiecte precum eternul conflict dintre ratiunile comerciale si etica medicala,suferinta pacientului psihiatric,si mai ales imposibilitatea unui control absolut asupra antidoturilor pe care le inventam- au fost( dupa gustul meu )" sacrificate " pe altarul unei fantezii menite sa surprinda la modul facil si mult prea comercial.
O fi un film bun,nu contest,dar - la fel ca-n psihiatrie ! - eu sunt cazul la care,administrarea lui a avut tocmai ...efectul advers.Se mai intampla.

Mi-a placut filmul dar m-a deranjat miza meschina a scenariului . Ma asteptam la o conspiratie uriasa , o caracatita cu zeci de miliarde de dolari , companiile farmaceutice ,guvernul , experimente in laboaratoare secrete facute pe nevinovati , s.a. In schimb totul se reduce la niste ''amarate de milioane ''si o poveste de dragoste fasaita . Cam putin

[faraimaginatie]

Exact cu aceeasi senzatie am plecat si eu de la film. Ma asteptam la ceva mega conspiratie farmaceutica.... Povestea aia "de dragoste" a fost atata de trasa de par... Cred ca a fost unul dintre cele mai dezamagitoare "climax-uri" ever.

[Kriss_Kringle]

Cred ca a fost unul dintre cele mai dezamagitoare "climax-uri" ever.

Eu cred ca exagerezi cam mult.Filmul a avut un ton apatic de la bun inceput,deci nu e ca si cum mureai de curiozitate sa afli care era motivatia celor doua.

[faraimaginatie]

Cred ca poate ai dreptate. Dar imi place sa exagerez. Imi mentin afirmatia

[rvn]

spre deosebire de voi, eu nu m-am asteptat la conspiratii si interese ale companiilor farmaceutice, desi, insistenta cu care se vorbea de medicamente, conduce de la bun inceput la o presupunere de genul acesta. Emily n-a fost convingatoare ca pacienta din prima clipa a aparitiei in aceasta ipostaza, la fel cum n-a fost nici doamna Douglas, ca medic. era clar ca lumina zilei, ca intre cele doua mimoze exista o legatura deosebita. prea isi amintea doamna doctor cu lux de amanunte, toata medicamentatia si simptomele, intr-un caz care nu se deosebea cu nimic de zecile de cazuri pe care le trateaza pe sezon, un astfel de medic. asadar, capcana efectelor halucinogenelor asupra mintii umane, a fost slabuta, atat cat sa ne mentina un picut atentia si sa nu ne trezim sforaind, in timp ce Emily, mima somnambulismul cu asemenea succes, incat, mai ca ne indemna si pe noi sa ne gandim la oarece razbunari personale de aceeasi maniera, vazand cat de simplu este ca sa dai vina pe doua-trei pastile de antidepresive, elixir iremediabil al acelora care cred in miracolul vindecarii unor astfel de boli, doar pentru s-au drogat legal.
nu-mi place genul acesta de film fara o miza tare. din pacate,drumul bun pe care apucase initial (tocmai lipsa acelei conspiratii), a fost lamentabil ratat prin carpaceala si stangacia cu care cele doua actrite principale, au incercat sa sustina misterul necesar in jurul lor, in asa fel incat, sa substituie lipsa de continut a scenariului, care, ar fi putut fi insailat mult mai usor cu acea conspiratie care, ar fi fost relativ, predictibila.
intre un barbat si trei femei, il aleg pe Jude Law. dupa parerea mea, el a salvat filmul. pe care era cat pe-aci sa-l ingroape definitiv, cele trei muieri.

[OneManShow]

Scent of a Woman (1992)

Chiar daca e destul de vechi as putea spune filmul , l-am revazut cu placere . Al Pacino da dovada de un mare talent actoricesc si ne demonstreaza ca poate sa joace destul de bine si rolul unui orb , dar nu orice orb , ci un Lt. in Armata Americana . Povestea este foarte interesanta iar Chris O'Donnell face un rol de zile mari cu ajutorul lui Pacino .

Trailer

[Federico]

In legatura cu Side Effects: sunt sigur ca nu va intereseaza articolul in sine, dar a scris si Bordwell despre el si macar introducerea care s-ar putea sa unga niste inimi aflate la ananghie filozofica (pe mine unu m-a lovit superb) merita raspindita. Puteam s-o pun pe topicul cu critica de film dar ar imbiba iar atmosfera cu pretentiozitate.

Occasionally someone will ask me how I watch a movie. Here’s a stab at an answer. If the film presents a story, fictional or nonfictional, I try to get engaged by it, as most viewers do. I also try to watch for how the filmmaker shapes sounds and images. Such things are hard to analyze on the fly, but we can at least be shot-conscious. I suppose as well there’s a small part of me asking whether what I’m watching is good or bad. Another part takes notice of what many viewers spot today: the sorts of story roles allotted to women and members of minorities.

At the same time, one module in my head seems to be looking for historical precedents and parallels to what I’m seeing. The purpose isn’t to dismiss current movies with “Aw, this has been done long ago.” Instead, I think I’m looking for ways in which earlier forms and styles are accepted, recast, or rejected by the creative choices being made today.

http://www.davidbordwell.net/blog/20...t-of-the-past/

[Federico]

Cele mai recent vizionate filme recente:
Spring Breakers - 10/10
Iron Man 3 - 4//10
Trance - 6/10

Fara comentarii. Notate nu pe criterii rationale sau obiective (asa ca nu sariti, fani ai benzilor desenate ) ci in functie de cum s-au potrivit cu dispozitia spirituala prin care se intimpla sa trec in momentele respective.

[Kriss_Kringle]

Feddy,fanii Iron Man ii vor capul lui Shane Black,asa ca n-o sa sara nimeni pe tine pentru ca nu ti-a placut.
Filmul are multe probleme,care m-au deranjat si pe mine dar singurul motiv pentru care am fost la filmele astea se numeste Robert Downey Jr.

Am vrut sa vad Spring breakers la cinema dar in cele din urma n-am mai apucat iar la Trance merg saptamana viitoare.

[MariaMona]

Am vazut sambata Marele Gatsby - mie si noua ne-a placut mult! Respecta foarte bine cartea si jocul actorilor si actiunea (99%). Unei prietene nu i-a placut muzica, dar mie pentru stilul filmelor lui Buz Luhrman mi s-a parut ok. Iar "bogatia" petrecerilor lui Gatsby nu mi s-a parut exagerata deoarece am recitit romanul acum maximum doua luni (tocmai in vederea filmului) - poate doar artificiile erau prea elaborate pentru anii 20. Dar in rest "the roaring 20s"sunt fix ca in carte! Parol! Parerea mea - am revazut nu de mult si filmul cu Redford, iar asta nou, cu mana pe inima, mi-a placut mai mult! A captat esenta romanului si esenta personajelor mult mai bine ca precedentul! O Carey Mulligan de exceptie, mi-a placut insa si Leonardo di Caprio si Tobey Maguire. Eu recomand!

[Federico]

Da, nu e nici pe departe atit de fobogen pe cit ma asteptam. Eu aveam de gind sa ma uit la un film horror dar The Evil Dead nu imi suna destul de interesant si am zis sa incerc ceva mai deosebit, o experienta meta, un horror involuntar. Dar chiar a fost digerabil. Hell, nu cred ca m-am simtit plictisit niciun moment. Carey Mulligan e indeed cel mai interesant element de contemplat. Arata foarte altfel de la rolurile infantil-simpatice pre-Shame, si altfel si fata de excelenta prestatie de acolo. Cred ca alunita aia era de vina. Dar e si melancolia aia galesa blazata si afectata a privirii. DiCaprio e plat, opac si i-iradiant. Tobey e un bufon. Scenele cu petrecerile orgiastic-somptuoase esueaza cel mai frumos in a fi interesante. Mi-a placut cel mai mult scena climax a confruntarii trilaterale. Previzibil, I guess.

Feddy,fanii Iron Man ii vor capul lui Shane Black,asa ca n-o sa sara nimeni pe tine pentru ca nu ti-a placut.
Filmul are multe probleme,care m-au deranjat si pe mine dar singurul motiv pentru care am fost la filmele astea se numeste Robert Downey Jr.

Am vrut sa vad Spring breakers la cinema dar in cele din urma n-am mai apucat iar la Trance merg saptamana viitoare.

Ca sa-ti spun un secret, pe mine Iron Man m-a si emotionat serios spre final. Povestea aia tesuta cu tragic, eroism, iubire, sacrificiu, asa schematica, de basm, din tuse trasate cu trafaletul nu cu pensula. Eram constient de asta si am lasat garda jos si a functionat. Dar m-a enervat ca a fost prea agitat si agresiv si haotic si greu de uramrit in prea mare parte a timpului.
Downey Jr. mi se pare un impostor. E atit de self-conscious si infatuat - asa cum apare in roluri, nu in realitate. Nu se dedica in totalitate. Replicile alea percutant si grabit rostite mereu parca vin doar din laringe nu din bronhii si aorta.
Spring Breakers e un pamflet mizerabil corupt decadent si pervers delicios. Iar Franco face un rol kamikaze.
Trance - primul act si aproape de finalul primei jumatati e siderant de mediocru. Inca un heist movie, despre asta o sa fie vorba? Meh. Dar dupa ce isi arata si fetele neiluminate pina atunci incepe sa devina decent de interesant. Iar scena din aproprierea 'culmii', aia din masina cu Cassel legat de volan, in care incepe fata sa despatureasca frumos misterul devine palpabil de inconfortabil de privit prin traganarea agoniei. Stii vorba aia penibila "tensiune insuportabila"? Aici merge aplicata. Foarte angoasanta cavalcada de twisturi informative cu care il asalteaza pe McAvoy acolo "tipa" (vezi tu ce si cum) aia.

[bremen1980]

Am vazut sambata Marele Gatsby - mie si noua ne-a placut mult! Respecta foarte bine cartea si jocul actorilor si actiunea (99%). Unei prietene nu i-a placut muzica, dar mie pentru stilul filmelor lui Buz Luhrman mi s-a parut ok. Iar "bogatia" petrecerilor lui Gatsby nu mi s-a parut exagerata deoarece am recitit romanul acum maximum doua luni (tocmai in vederea filmului) - poate doar artificiile erau prea elaborate pentru anii 20. Dar in rest "the roaring 20s"sunt fix ca in carte! Parol! Parerea mea - am revazut nu de mult si filmul cu Redford, iar asta nou, cu mana pe inima, mi-a placut mai mult! A captat esenta romanului si esenta personajelor mult mai bine ca precedentul! O Carey Mulligan de exceptie, mi-a placut insa si Leonardo di Caprio si Tobey Maguire. Eu recomand!

Carey Mullligan l-a uitat asa de repede pe Ryan Gosling !!!!! Ala o plimba cu masina pe albia secata a Dambovitei , n-o plictiseste cu povestea vietii lui ,se poarta frumos cu prichindelul , o scapa de kilar in lift si cum il rasplateste madam Mulligan ???. Se arunca pe plantatorul ala rasist, naufragiat de pe vapor

[rvn]

Carey Mullligan l-a uitat asa de repede pe Ryan Gosling !!!!! Ala o plimba cu masina pe albia secata a Dambovitei

daca omu' era meserias intr-ale draiveritului si kilaritului,ce voiai sa faca altceva, placinte la cuptor?

[Kriss_Kringle]

The hunt

Problema mea cu filmul e chiar povestea,care mi s-a parut destul de prefabricata in multe momente doar de dragul de a dramatiza scandalul.Tot setup-ul cu oraselul care se intoarce impotriva lui si felul in care se comporta lumea pare cam fortat si aduce destul de mult cu Straw dogs.

Chiar si asa,lucrurile se desfasoara intr-un mod interesant si se ridica destule dileme morale.
Vinterberg e foarte priceput in spatele camerei reusind sa creeze o atmosfera sumbra,Mikkelsen e ca de obicei excelent in rolul principal si finalul e unul destul de bun,care-l face pe Lucas sa realizeze ca intotdeauna va exista un Toma necredinciosu' prin preajma.

Eu as fi preferat un final mai simbolic cu el incercand sa impuste cerbul,apoi sa lase arma jos si sa plece.Astfel ar fi realizat ca animalul era exact in pozitia prin care el trecuse cu un an inainte.N-a facut nimic dar era vanat.

The hunt poarta semnele unui film mare dar dupa parerea mea,Vintenberg n-a stiut sa valorifice cum trebuie premiza,rezultand doar un film bun.

P.S: Am inteles ca Submarino e oarecum in aceeasi oala cu The hunt,doar ca mai bun.L-a vazut cineva?Vreo parere?

[sigalia]

The Roman Spring of Mrs. Stone (1961)

Ce-a mers :
Vivien Leigh,very stylish,cu acelasi nasuc provocator ca pe vremea lui Rhett Butler.
Tusa caricaturala a celorlalte personaje,in acord cu interioarele kitsch,umorul de replica.
Aerul Romei,in cadre in nuante de sepia( exact ca in cartile postale de altadata).
Prestatia lui Ludwic,un motan portocaliu,lenes si pufos, pentru care iti vine sa treci dincolo de ecranul PC-ului.

Cat priveste povestea,ceva ( esential !) mi-a scapat,pentru ca nu am reusit sa inteleg ,si prin urmare nici n-am putut sa empatizez cu drama doamnei Stone.
In crepusculul feminitatii si al carierei artistice,dna.Stone se instaleaza la Roma si isi ia ( cum altfel?) - un gigolo.Dupa ce il indoapa cu caviar in restaurante,il imbraca in haine de lux si ii deschide un cont pentru cheltuieli personale,realizeaza brusc ca in atributiile profesionale ale tinerilor frumosi nu intra si oferirea iubirii.Si incepe sa planga .(Haida de ...pana aici !).
Terapia anti-aging cu baieti frumosi este inca de mare actualitate,insa starurile momentului au schimbat radical meniul de utilizare.Sharon Stone a organizat un casting dur pentru a desemna un exemplar demn sa-i incheie baretele de la sandale,J.Lo il tine in sah pe Casper Smart caruia ii pretinde coregrafii la fel de performante si in afara scenei,iar bietului Ashton Kutcher i-au trebuit ani buni sa scape din ghiarele maleficei Demi Moore si a gastii ei de copii.
Pragmatismul nonsalant al acestor dive mi se pare ceva mai de bun gust( se chiar de mai bun simt!) decat ...depresia doamnei Stone.
Ce ti-e si cu spiritul vremurilor !

[Gandalf_123]

Tocmai am văzut epicul film Ryan's Daughter inspirat de Madame Bovary și regizat de David Lean. Mi s-a părut un film bun în care tema principală este degradarea relațiilor dintre personaje și degradarea felului în care personajele văd lumea din jurul lor.

Rosy, fiica lui Ryan, se mărită cu învățătorul din sat mai bătrân decât ea și mai apoi descoperă că așteptările sale pentru o viață mai interesantă ca și soție nu se îndeplinesc.

Charles, învățătorul din sat, descoperă că este înșelat de Rosy cu un ofițer staționat temporar de pe front și nu știe cum să reacționeze.

Doryan, ofițerul englez staționat temporar, își găsește cu greu liniștea din cauza memoriilor traumatice de pe front, iar apoi trebuie să înfrunte sfârșitul relației cu Rosy și furia celor din comunitate.

Comunitatea, irlandezi supărați pe englezi și pe sărăcia din jurul lor, se comportă sălbatic față de toți cei pe care îi percepe ca fiind potrivnici.

Concluzia mea este că povestea spusă de film tratează în mod serios și noncomercial temele pe care vrea să le atingă și e capabilă să facă pe oricine e interesat de acele teme să reflecteze la evenimentele din film mult timp după vizionarea acestuia.