Cel mai recent vizionat film.

[Liviu-]

Nu stiu daca exista o varianta dvd acum. Eu am vazut copia aia VHS...

[Kriss_Kringle]

Este pe piratebay filmul.

[Liviu-]

Pai e aceeasi varianta ca si in rest din cate stiu eu, o copie dupa VHS care se vede cam naspa.

[oneflyride]

aşa o fi, mie tot nu-mi place. e extrem de studiat filmul, dar pe mine nu mă atinge. am spus că nu e epoca mea preferată. filmul ăsta are doar exterior pentru mine şi atît. girl with a pearl earring se bazează cred cam pe aceeaşi chestie, filmezi ca să se vadă că tablourile acelei epoci erau în aer, inevitabile. eu prefer filme de genul lancelot du lac, care cu mijloace aproape nule aduc aproape o epocă şi afirmă ceva clar despre umanitatea şi umanismul ei. o fi studiat watteau, dar vizual barry e mult mai digerabil decît watteau. şi, repet, nu-mi place. nici cu thakeray nu mă împac şi, după experienţa modernismului în artă, mă întreb cum mai pot înghiţi cu bună ştiinţă gogoşile rococo-ului tratat doar ca festin vizual şi atît. eu nu pot, dar poate pot alţii. fiecare după posibilităţi.

http://ebooks.adelaide.edu.au/s/scho.../chapter2.html
http://www.visual-memory.co.uk/amk/doc/0086.html

Cu siguranta nu e ''doar exterior'' Barry Lyndon , dupa 2001 e filmul cel mai poetic al lui Kubrick. Scene intregi fara dialog, ( cand Barry o cucereste pe Lady Lyndon , duelul din final, etc. ) acompaniate de muzica clasica aleasa magistral; sunt pline de intensitate si emotie, realizate exemplar din punct de vedere vizual si stilistic.

Nu inteleg cum poate sa iti placa arta vizuala si sa nu admiri aceste calitati la Barry Lyndon . Compozitia planurilor, folosirea excelente zoom In-Out( Personajele dominate mereu de imprejurari, etc. ) ,cadrele desprinse din tablouri; laitmotivul celor 2 dueluri , distanta emotionala intre Barry si contesa Lyndon , toate sunt comunicate vizual, liric si au functia lor.

Ce sa ma zic de final, cu ''Piano Trio in E flat'' al lui Schubert pe fundal, si epilogul :

It was in the reign of King George III that the aforesaid personages lived and quarreled; good or bad, handsome or ugly, rich or poor, they are all equal now

Genius, genius, genius.

[Federico]

eu nu am avut ocazia să văd pînă acum un documentar românesc despre vreun sat rupt de lume.

Am vazut eu unul. Recent. Podul de Flori.
Da' am prins doar ultima juma' de ora fiindca uitasem ca se dadusera ceasurile inainte si de-aia am intrat pentru prima oara intr-o sala de cinema dupa stinegerea luminilor. De-aia se uitatu la mine semi-consternate cereberitele care rupeau biletele.
Dar, orisicum, nu mi-a placut filmul. Mi s-a parut fals, "regizat", ca un reality-show. Mi-a displacut si mai mult cand a inceput turma sa-l aplaude. Era ce-i drept un strop de contemplativitate lirica pe-acolo, care dadea bine. Tin minte, chiar, extrem de lucid - bai, dar extrem, daca stau sa ma gandesc, e chiar uncanny - un cadru cu varfurile inmugurite si inflorinde ale unor copaci profilate pe cerul albastrualbastrualbastru.
Nu stiu daca se gaseste pe undeva.

Mersi, adaug The Terrorizers pe lista de vazut, mai ales ca Yi Yi si A brighter summer day mi-au placut multisor.

Si mie mi-a placut iiii multisor - ceea ce e putin, totusi, pentru un film din top 3-ul pe anii 2000 al ecvestricizilor (probleme? ) si am vrut sa verific si Summer Day, dar, la fel, am dat de-o copie mizerabila, cu subtirarea englezeasca surpapusa peste una ideogramica, si care chiar se vedea execreabil, asa c-am refuzat sa-l vad. Daca da cineva de vreu bluray sa-mi lase si mie de stire, da? Si de al treilea as fi amator, dar nici p-asta nu-l gasesc...

[Federico]

Ce sa ma zic de final, cu ''Piano Trio in E flat'' al lui Schubert pe fundal

Eu v-am zis-o candva si nu m-a crezut nimeni. Si de-atunci certitudinea mea s-a augmentat exponential. Folosirea marilor compozitori in filmele marilor regizori va fi privita, la timpul potrivit, ca la fel de abominabila, in cadrul deontologiei esteticii cinematografie de atunci, precum privim noi acum comertul si exploatarea sclavilor in cadrul eticii generale, sociale.

[Malombra]

mi-a trimis şi charles nişte linkuri cu un documentar despre un sat românesc. filmul austriac trebuia totuşi să se numească Hölle, Himmel und Erde, adică să bage şi iadul acolo, pentru că maaan, să te uiţi la chestia asta chiar reclamă o căruţă de nervi. şi ca şi cum nu era de ajuns, în a doua parte a fost şi experimental pe alocuri. se experimenta cu filmul, de parcă ce aveai deja sub ochi nu era destul de atlas labour . plus textele acelea ezoterice. plus că filmul nu estetizează şi de asta se creează clashul ăsta între discursul care triază şi imaginea care e foarte directă, frustă pe alocuri. nu ştiu, e greu de suportat. eu am scris doar despre prima parte a filmului. poate cîndva îl voi revedea. sper să fie într-o sală de cinema.

nu ştiu celelalte, dar terrorizers a fost restaurat. grab it NOW ! cred că ăsta e linkul de pe care l-am scos eu.
***editat***

oneflyride, eu înţeleg ce spui, dar nu poţi admira toată arta vizuală, nici toată arta muzicală, nici toată arta sculpturală, etc. la un moment dat alegi şi vezi că unele ţi-s mai apropiate, altele nu. pe mine maximalismul lui barry mă exasperează. imaginile alea sunt mestecate pînă la terci, apoi comod regurgitate în ochii spectatorului. mie nu-mi place să mi se mestece chiar tot, am şi eu dinţi pînă una alta . şi da, sunt şi eu admiratoare a artei vizuale, dar barry mi se pare overbearing. şi apoi, fragonarzii şi boucherii întotdeauna mi s-au părut seci, prea pulverizaţi, prea collapseofili.

[oneflyride]

Eu v-am zis-o candva si nu m-a crezut nimeni. Si de-atunci certitudinea mea s-a augmentat exponential. Folosirea marilor compozitori in filmele marilor regizori va fi privita, la timpul potrivit, ca la fel de abominabila, in cadrul deontologiei esteticii cinematografie de atunci, precum privim noi acum comertul si exploatarea sclavilor in cadrul eticii generale, sociale.

BS Asta ar inseamna s-o ia razna societatea , rau de tot. Adica Kubrick, Tarkovsky , Malick ,Visconti, etc. chiar n-au stiut sa-si aleaga muzica? Nu prea inteleg la ce te referi. Esi impotriva muzicii clasice folosita in filme?

[Federico]

Adica Kubrick, Tarkovsky , Malick ,Visconti, etc. chiar n-au stiut sa-si aleaga muzica?

Din contra. Au stiut extrem de bine cum sa si-o aleaga. Pehlivanii!! Iremisibil de oportunisti au fost.

[Federico]

Si daca tot l-ai pomenit pe Visconti... Cand ma gandesc acum ce tremura soriciul naiv de pe mine in fata sublimitatii numite Moarte la Venetia!! Gratie acelei muzici mai ales!! Si cand aflu peste timp ca e-n regula, e doar a 5-a a lui Mahler in actiune!! Iar colac peste pupaza mai e si ecranizare. Parazitarea nuvelei lui Mann. Daca e ceva ce abhor mai abitir decat asumarea muzicilor ne-originale, atunci lucrul ala ie ecranizarile.

[Malombra]

1. mai bine nu pomeneaţi de visconti. cel puţin nu filmul acela. l-am urît atunci (în 2004?) şi nu cred că l-aş iubi nici acum.
2. federico, am o veste proastă. pînă şi liniştea a fost monopolizată de muzica clasică. dacă vezi o scenă în care nu apare muzică de fundal, nimic mai fals - apare, e 4'33'' -ul lui john cage. toţi regizorii, inclusiv românii care au crezut că dacă nu folosesc muzică de fundal scapă ieftin, se înşală. toţi trebuie să-i plătească lui john cage drepturi de autor. bine, cei ce şi-au făcut filmele după ce a apărut maleficul 4'33''. păcat că john cage nu e conştient de mina de aur şi de cutia pandorei pe care a scornit-o. dacă ştia, bill gates era salahor pe lîngă el la venit anual.

versiune prezentată in full orchestral version . ca să vezi, pînă şi ne-muzica are nevoie de orchestră. check this. la diferite versiuni ale interpretării de pe youtube găseşti nişte comentarii fenomenale, de exemplu: i can play this on guitar . are şi death metal cover .
http://www.youtube.com/watch?v=hUJagb7hL0E

[Malombra]

morala: silence is copyrighted. nu încercaţi aşa ceva acasă. nici în public. chestia aia cu silence is golden n-a trecut proba timpului.

[Federico]

LOL
Vlad Muresan tre' sa vada asta!
N-o stiam dar am avut un fel de pre-encounter cu ideea asta in Proof (una din flebetele hollywodiene ale tineretii mele). Era o scena-petrecere-funerara in memoria unui matematician genial (jucat de A. Hopkins) in care trupa unui tanar matematician fost discipol reveleaza la un moment dat un numar imaginar din repertoriu. Piesa se numea i. You know?... In matematica i e la propriu un numar imaginar (egal cu radical din minus unu, btw... I should know )

2. federico, am o veste proastă. pînă şi liniştea a fost monopolizată de muzica clasică.

In rest, bullshit/bluff/sofism postmodern tipic. Sper ca nu erai serioasa.
Desi, eu nu sunt complet impotriva muzicii. Doar acelei ne-originale. Sunt pe aceeasi pozitie cu Tarkovski - e necesara uneori, dar idealul ar fi ca ea sa lipseasca. Imi place in mod vinovat muzica ready-made din filmele Lui, dar in Stalker mi se pare cel mai aproape de adevar (aesthetically), din pdv-ul asta. Eu acum vorbesc sub impresia ca muzica lui Stalker e originala, dar n-am verificat. Ar fi culmea sa nu.

PS: Si muzica lui Bela Tarr imi place enorm. Enorm de tot. In Torinoi, la prima intalnire cu el, aproape ca era sa-mi sara creierul din cutie din cauza socului estetic. Si in Werckmeister, si in Satantango e colosala muzica. Atat in sine, cat si sinergetic.

[Malombra]

nu eram serioasă. dar mi-a plăcut ideea. şi orium, comentariile la 4'33'' sunt fabuloase. na, acuma ştiu oarecum teoria, bla bla, bucata clasică interpretată în diferite moduri de mediu, aşa cum o bucată clasică cu note este interpretată diferit de diferiţi virtuozi, e amprentată de personalitatea celui ce o execută, aşa şi aici, mediul ca virtuoz, ca eveniment irepetabil, deconstrucţia autorului, re-darea operei anonimatului autorului colectiv, involuntar, etc. , dar am vrut să scot chestia asta din cochilia sa de seriozitate extremă. tipic pentru americani şi pentru ultraconceptualismul lor nărod, au inclus clipul acela în top 10 clipuri de muzică clasică. maaaan...

bela tarr e excepţional la alegrea muzicii. mă gîndeam într-un timp să extrapolez la întregul cinema maghiar concluzia, dar nu cred că am văzut destul. în dealer iar soundrackul scobeşte dimensiuni psihologice. şi în opium.diary of a madwoman m-a surprins folosirea muzicii celor de la biosphere la o poveste din 1900 şi ceva parcă, dar acum mă gîndesc că e un film mediocru, deci nereprezentativ pentru a fi băgat în lot.

[Federico]

dar am vrut să scot chestia asta din cochilia sa de seriozitate extremă. tipic pentru americani şi pentru ultraconceptualismul lor nărod, au inclus clipul acela în top 10 clipuri de muzică clasică. maaaan...

Man, mie mi-ar fi placut sa fiu in sala in momentul ala.
Nu pentru experienta muzicala, ca nu e muzica acolo, dar e foarte interesant ce se-ntampla.
Bine, nu eu cel de-acum, ca-s vulpe batrana, ci cel de acum 3-4 ani cel putin. Cred ca as fi avut un soc mistic. Sa nu stiu de existenta acelui nr in program. Sa cada right out of the clear blue.

Am trait ceva asemanator la Politist, adj. Care e pe aproape de ideea aia, mai ales la inceput. Era ceva radical la puterea a n-a, totul ridicat inca o data la puterea p, fata de ce astepatm eu. Cred ca a fost prima oara cand aproape am ramas singur cu mine insumi atunci.

[Malombra]

apropoooo!

tu nu crezi că satantango aduce omagiu lui orson welles, cel din touch of evil, prin figura mătăhăloasă şi beţiv-morocănoasă a doctorului, pasionat de investigaţii nu numai medicale, ci şi detectivistice, de la el, de pe geam? serios vorbesc, chiar dacă am un zîmbet întins pînă la ceafă. acuma că ai pomenit de poliţist, mi-am amintit şi cît de frapantă mi se părea şi figura acelui comisar de poliţie, căpitan mă rog (din satantango), care făcea pe gînditorul cu cei doi (recrutanţi de informatori, ascunşi sub lozincile utopiei) şi ce ecou dezumflat, sarcastic şi obosit găseşte acesta în personajul lui vlad ivanov din poliţist, adj. intenţionat dezumflat şi luat peste picior, desigur.

p.s. articolul lui vlad mureşan despre schizopatia subiectului multiplu -- colosal !! n-am mai rîs aşa de un secol . de fapt, de ieri, de la gluma cu john cage, deşi ştiam 'piesa' de ani de zile.

[Federico]

Faci si tu niste conexiuni... Ma faci sa ma simt ca Gattuso cand - se spune - ca zicea ca cand il vede pe Pirlo ce face cu mingea se intreaba daca e fotbalist. Si nu e prima oara. Si nu esti singurul user (da, la tine ma uit, minrmercanaevaruetc ). Nu, nu m-am gandit. I think now looking back ca nici daca ar fi depins viata mea de asta nu cred ca as fi facut asocierea la un eventual hint-intrebare. Si nu pentru c-as fi vazut Stigmatu' demult (max 2 ani) sau ca nu mi-a pasat de el (cre' ca mi-a placut mai mult ca Kane de fapt). Dar, nu stiu, acuma c-ai zis tu parca-parca, da' cre' ca-i doar placebo-n actiune.

p.s. articolul lui vlad mureşan despre schizopatia subiectului multiplu -- colosal !! n-am mai rîs aşa de un secol . de fapt, de ieri, de la gluma cu john cage, deşi ştiam 'piesa' de ani de zile.

Da, eu cand l-am descoperit pe tipul asta am descoperit si un nou tip de umor. Ala de scriptorium. Vezi si Schizofrenia Diferentei (versiunea lunga). Tot polemica. Directa de data asta... reciproca. E macel!

[bremen1980]

Subtiri filmele pe la RO-IFF .Am vazut unul unguresc (Reintoarcerea )dar de mana a doua -o dama evreica se intoarce in Romania anilor '80 pe care n-o mai vazuse din anii'40 de cand scapase dintr-un tren ce-o ducea spre un lagar nazist.Sentimental ,lacrimogen dar destul de slabut artistic .

A mai vazut cineva ceva la festivalul asta ??
Daca o sa mai am chef poate o sa vad in seara asta Das Wochenende la MTR .
http://www.youtube.com/watch?v=JJVmsWJDkFg

[bremen1980]

Wrath of the Titans -2012 -inca o balarie cu efecte speciale .Scenaristii astia de la Hollywood au (inca) o problema atunci cand vor sa ecranizeze lucrurile imateriale .Zei sau superoi ,spirite sau fantome -totul trebuie sa aiba pentru infantilii scenaristi o incarnare cat mai putin reusita si mai putin credibila . In filmul de fata este o rasturnare de situatie fata de mitologia greaca .Acolo esenta zeilor era eterica ,spirituala ,zeii folosind corpul doar ca pe un ambalaj favorabil unui anumit context (Zeus se transforma in taur ca sa seduca o pipita apoi revenea la forma lui divina ,s.a.m.d ) In mintile cenusii ale scenaristilor corpurile zeilor si supereroilor sunt cu adevarat importante .Puterile , divinitatea sau imaterialitatea acestor zei par sa stea in calea unui corpuri indelung prelucrate la salile de fiare din Olimp. Trebuie sa vedem muschi ,barbi ,plete ,fulgere ,sudoare ,lacrimi .Omenesc ,prea omenesc cum ar scrie tovarasul Nietzsche . Normal ca -n film totul o sa fie fizic si ca o sa zboare sulite ,sabiilor vor taia adanc si tunetele vor praji . Acum nu stiu cat sunt de vina cu adevarat scenaristii sau ei saracii doar reflecta trendului societatii americane .O societate a spectacolului orbitor , un loc unde vaporii spiritualului ( de orice forma sau religie ) ingheata si spiritialul devine solid ,fizic ,palpabil ,dens. Americanii parca au oroare de lucrurile eterice ,vrajite ,invizibile vagi , de orice izuri pe care nu le pot concentra si vinde in sticle cu etichete colorate . O societate in care ce-i in mana nu-i minciuna :un zeu nu poate cu puterea mintii sau a cuvantului sa dea nastere unei creatii noi - ii punem in mana o bata ,o ranga , un trident si sa vezi atunci cum se misca lucrurile. Inutil sa-i explici unui asemenea exemplar puterile unui zeu .La sfarsit te-ar intreba asemenea unui pusti de 12 ani :"" E tare zeul asta ,dar stie sa bata ???"

6/10

[rvn]

Bremenash, aplauze! ai stofa buna.