Suprarealism si Avangarde

[illotempore2002]

Cred ca suprarealistii sunt iconoclasti prin excelenta.

Rezumandu-ne numai la autori suprarealisti de film, si la unii avangardisti, i-am putea mentiona pt inceput, pe urmatorii:

- Marcel Duchamp (Anemic Cinema)
- Alain Robe Grillet (el a scris scenariul pt Anul trecut la Marienbad)
- Luis Bunuel
- Salvador Dali
- Man Ray cu cinepoemele sale
- completati voi


Spun ca doar unii avangardisti se incadreaza aici pt ca nu tot ce este subclasat avangardelor este si suprarealist sau iconoclast. De exemplu, expresionismul scandinav si german este Avangarda dar nu iconoclast (desi modelele onirice fac un punct comun cu suprarealismul).

[illotempore2002]

si dupa cate inteleg de la Jactati, Rene Clair ar intra tot aici.

[corinka]

Cred ca suprarealistii sunt iconoclasti prin excelenta.

Avand in vedere ca iconoclast inseamna impotriva curentului, cum poti incadra un intreg curent - suprarealismul - la iconoclasm.

Mai degraba cred ca initiatorul sau initiatorii unui curent pot fi considerati iconoclasti, cei care au revolutionat ceva, adeptii lor nu mai pot fi iconoclasti, nu crezi?

[illotempore2002]

Sunt toate curentele iconoclaste???????

unele curente sunt extrem de plictisitoare si de "clasice" in vreme ce Suprarealismul pare sa fie singurul curent care nu are reguli, nu are limite, nu se repeta (spre deosebire de romantism, expresionism, impresionism care se repeta de te-apuca somnul). Suprarealismul elibereaza gandirea si limbajul, il deblocheaza din orice forma de norma mentala, sociala, si se smulge educatiei. Suprarealismul promoveaza nebunia (vezi Eluard si Breton, simuland in cateva poezii discursul si limbajul unui skizofren) ca forma pura a expresiei.

Se compara asta cu vreun alt curent?


daca ai citit Zenobia sau ai vazut Cainele Andaluz, ma si mir ca te mai indoiesti de iconoclasmul suprarealismului.

[corinka]

Sunt toate curentele iconoclaste???????

Nu, nu asta vroiam sa spun. Ideea era ca nu toti adeptii unui "curent iconoclast" sunt iconoclasti.

Vorbeam in alt topic de Dogma. Putem spune ca Von Trier si Vinterberg sunt asa. Dar daca ma apuc eu sa fac filme si ii copiez pe ei urmand cu sfintenie regulile lor, ma poti considera iconoclasta? Nu am revolutionat nimic, am urmat doar niste reguli trasate de altii.

[illotempore2002]

nu, tu nu vei fi iconoclasta, clar

[Chambord]

si forever clasicul Hitch a dat-o putin pe "supra" la un moment dat, in Spellbound (1945) care pe nedrept (zic eu) nu e considerat printre marile lui filme. OK, cu tusha lui Dali himself.

[Chambord]

trebuie mentionat si Guy Maddin, poate cel mai bun surealist al momentului.
Din filmografia lui (pe care trebuie sa o vad):

Cowards Bend the Knee or The Blue Hands (2003)
The Saddest Music in the World (2003)
My Winnipeg (2007)


iar despre LYNCH nu zice nimeni nimic ?! Mi-as dori sa mai vorbim si de Twin Peaks macar once in a blue moon, din cand in cand, e la urma urmei cel mai bun serial din toate timpurile si indoapa ikonoklasm si supra-lisme la greu.

[corinka]

My Winnipeg (2007)

Asta e in program la TIFF anul acesta.

[Chambord]

Asta e in program la TIFF anul acesta.

Baga-l, nu-l rata, joaca si vei castiga

[jactati]

si dupa cate inteleg de la Jactati, Rene Clair ar intra tot aici.

Sa clarific: nu tot Rene Clair intra aici. Cel care a facut Antract se califica. Din anii '30 Clair a devenit foarte conformist. Mai mult, chiar din 1925 Clair a exprimat dubii referitor la mariajul dintre film si suprarealism: " Daca suprarealismul are tehnica sa proprie, si cinematograful o are pe a sa. (...) Pentru a traduce in imagini conceptia suprarealista cea mai pura, ea trebuie supusa tehnicii cinematografice, ceea ce risca sa faca acel "automatism psihic pur" sa piarda o mare parte din puritatea sa". Pe vremea aia oamenii tineau la puritatea nebuniei lor.

[jactati]

si forever clasicul Hitch a dat-o putin pe "supra" la un moment dat, in Spellbound (1945) care pe nedrept (zic eu) nu e considerat printre marile lui filme. OK, cu tusha lui Dali himself.

OK. Pai ai zis-o: secventa visului e singura suprarealista si e Dali 100%. Restul filmului e Hitchcock 100%. Punctul de intalnire e Freud, or something, si aste se leaga de profesia personajelor.
Acum trebuie s-o mai indulcesc pentru ca si travellingul circular din Vertigo miroase a suprarealism. Bine, hai sa-l bagam si pe Hitch - dar pe usa din dos. Oare o intra?

[Chambord]

OK. Pai ai zis-o: secventa visului e singura suprarealista si e Dali 100%. Restul filmului e Hitchcock 100%. Punctul de intalnire e Freud, or something, si aste se leaga de profesia personajelor.

There is more than meets the eye ! Cica nenea David O. Selznick a mai taiat la productie o bucata Dali de vreo 20 minute din film. Nu s-a pastrat nici in arhive

[illotempore2002]

trebuie mentionat si Guy Maddin, poate cel mai bun surealist al momentului.
Din filmografia lui (pe care trebuie sa o vad):

Cowards Bend the Knee or The Blue Hands (2003)
The Saddest Music in the World (2003)
My Winnipeg (2007)


iar despre LYNCH nu zice nimeni nimic ?! Mi-as dori sa mai vorbim si de Twin Peaks macar once in a blue moon, din cand in cand, e la urma urmei cel mai bun serial din toate timpurile si indoapa ikonoklasm si supra-lisme la greu.

Lynch ajunge la un moment dat sa devina manierist. Se aprofundeaza pe sine insusi prea mult. I simply love him for that, si inrudirea cu suprarealismul ii este oferita prin intermediul Visului generat de Inconstient pe care il propaga constant ca realitate.

Si cu asta (alaturi de nebunia punctata de voi), cred ca puteam sa trasam deja 3 elemente absolut comune suprarealistilor: Visul, Inconstientul si Nebunia.

E interesant ca Visul este eroic si la romantici si expresionisti, insa insotit de Constient de data aceasta: de etica, de constiinta sociala sau chiar nationala, de realitatea imediata. Poate ca asta face ca Romantismul, par exemple, sa devina (pt mine, caci vbesc pt mine) plicticos si foarte foarte foarte classy: prezenta unei Constiinte care genereaza niste norme.

[jactati]

Alte titluri obligatorii din filmul suprarealist (daca ne luam dupa critici):

- Germaine Dulac - La Coquille et le clergyman (scenariu Antonin Artaud) - 1928;
- Jean Cocteau - Le sang d'un poete - 1929

Amandoua insotite de scandal, asa cum le sade bine suprarealistilor. O istorie a curentului poate fi scrisa urmand cronologia acestor lupte publice.

Eu mai simt o adiere de avangarda si in Apropos de Nice (Vigo).

Mai studiez in week-end si mai contribui.

[illotempore2002]

Dreams that money cant buy, Hans Richter.

un film aproape exclusiv din vise. daca-mi aduc aminte bine, un tip isi deschide un cabinet de vise, unde clientii vin si viseaza ..... ceva in genul asta.

cochilia si clericul e o treaba de cateva minute, la fel de demonstrativa ca si celelalte propuneri suprarealiste.

[illotempore2002]

ar fi interesant un Happening numai cu proiectii de filme suprarealiste.....eu am toata colectia Avant-garde de la Criterion, hm.....ar fi interesat cineva?

[jactati]

cochilia si clericul e o treaba de cateva minute, la fel de demonstrativa ca si celelalte propuneri suprarealiste.

Cam asta e problema: majoritatea sunt interesante ca experiment dar nu prea stau in picioare ca filme. Cu exceptia lui Bunuel. El a ramas suprarealist pana la moarte si a facut filme exceptionale tot pana atunci. Ingerul Exterminator este suprarealism at its best. Iar intre prima secventa din Belle de Jour si L'Age D'Or nu par sa fie 35 de ani ci cateva luni. Orice ar zice Dali, Bunuel este filmul suprarealist.

[jactati]

There is more than meets the eye ! Cica nenea David O. Selznick a mai taiat la productie o bucata Dali de vreo 20 minute din film. Nu s-a pastrat nici in arhive

N-o sa stim niciodata. Pacat. Ar fi interesant de scris o istorie a cinematografului cu scenele care au fost cenzurate pe motive ideologice sau comerciale, sau a filmelor care nu s-au facut. Aici, imi aduc aminte in primul rand de un fragment de scenariu la Inima Intunericului scris de Orson Welles. Lynch avant la lettre.

[illotempore2002]

Cam asta e problema: majoritatea sunt interesante ca experiment dar nu prea stau in picioare ca filme. Cu exceptia lui Bunuel. El a ramas suprarealist pana la moarte si a facut filme exceptionale tot pana atunci. Ingerul Exterminator este suprarealism at its best. Iar intre prima secventa din Belle de Jour si L'Age D'Or nu par sa fie 35 de ani ci cateva luni. Orice ar zice Dali, Bunuel este filmul suprarealist.

de ce nu stau in picioare? stiu de ce crezi tu ca nu stau in picioare, pt ca nu au o structura dramatica (asa cum au filmele lui Bunuel, dincolo de suprarealismul lor), epica, nu au o poveste inchegata......dar prin asta nu faci decat sa reduci cinematograful la structura dramatica in 3 acte sau altele asemenea.....in termeni psihanalitici, e ca si cum ai nega existenta inconstientului si ai paria numai pe constient......which is so hugely wrong....Inconstientul si produsele lui sunt cele mai destepte si cele mai vii chstii pe care le are omul.....nu e nimic mai complex si mai autentic decat asta.....