Milk

[europe_east]

bine zis, MinRep. ai dreptate, prima jumatate de ora si pe mine m-a facut sa ma astept la mai mult, si a dat-o la intors (adica in plictiseala) abia mai apoi... mi-a placut mult franco! de la inceput pana la sfarsit, se lumina ecranul cand aparea- he IS cinematografic. btw, diego luna intr-un rol mai neobisnuit, nu m-am hotarat inca daca mi-a placut sau nu... o nota stridenta in peisaj, intentionata probabil.

[Pauline Kael]

Daca zice Europe_East ca e plicticoshel eu o cred.Si nu stiu daca ma mai uit.La modul cel mai serios.

[StefanDo]

hm, patru dintre iubitii lui Milk s-au sinucis. Un detaliu la care as fi vrut ca Van Sant sa fie mai atent

[MinRep]

btw, diego luna intr-un rol mai neobisnuit, nu m-am hotarat inca daca mi-a placut sau nu... o nota stridenta in peisaj, intentionata probabil.

Mie mi s-a parut usor distracting. Prezenta lui e justificata pentru ca avem de-a face cu un biopic, dar de multe ori aparitia lui pare nerelevanta. Asta pana cand incepe sa dea semne ca s-ar sinucide, bineinteles...

[Pitbull]

Excelent film - pentru prima oarä cä-mi place Van Sant - plicticosenie mi s-a pärut "Paranoid Park", nu ästa. Desi biopic (sau docudrama), te tine în prizä cap-coadä - nu doar la început. Mä mir cä n-a captivat-o pe Europe East - poate era obositä, sau n-avea pe moment starea necesarä ca sä-l perceapä corect. In fine...
Analiza, mai pe searä.

[gionloc]

demult n-am mai fost atit de acord cu domnu' Pitbull cu privire la un film!!

[Pitbull]

Lasä, scumpete, cäci contrazicerile noastre sunt fecunde, pe mine mä stimuleazä si mä maturizeazä... mä coc... mä cresc... asa, în sus.
Gata, m-apuc de scris analiza.

[Pitbull]

"Milk" - Film recomandat spectatorilor sub cincisprezece ani
Mai mult decât biografic, mai mult decât politic

La noi, ca la nimenea. Avem "comisie de rating" (adicã un grup de tovarãºi adunaþi ºi instruiþi cam pe puncte, care cu osârdie fac frecþie la un picior de lemn, pretenþiile lor "educative" fiind ºi desuete, ºi pseudoºtiinþifice, ºi ridicol de inaplicabile practic), numai ca sã ne punem în ton cu directivele de la Înalta Poartã Europeanã, ºi care va sã zicã sã fim "politicaliceºte corecþi" - ºi când colo, sãrãcuþii cenzori sunt aºa de cãzuþi în cap, încât îºi fac treaba taman pe dos, la modul cel mai "INCORRECTLY political" cu putinþã! Dupã tâmpenia de anul trecut, când au vrut sã interzicã de-a binelea (ºi de-a geaba) bietul "Saw IV", un gory-slasher cinstit ºi mediocru, acum i-am prins cu alta ºi mai boacãnã! Cicã "Milk" sã fie "interzis spectatorilor sub 18 ani"! Da' de ce? Pãi staþi sã vedeþi! Cã fincã aratã "imagini cu un om spânzurat" (ce sã-þi povestesc - e un cadru incomparabil mai scurt, discret ºi ponderat decât jdemii de atrocitãþi din filmele istorice sau de acþiune de orice stirpe, cu bubulina "AG" în colþ), "scene de sex oral" (aiurea-n tramvai - e doar o sugestie vagã, la un moment dat), precum ºi - þineþi-vã bine! - cã "face propagandã pentru o anumitã minoritate sexualã"!
Am mai vãzut eu oameni îndrãgostiþi de prostie, da' ãºtia parcã vor s-o ia ei pe toatã! Sãrmana Cristina Corciovescu, o expertã în filmologie altminteri competentã, a fost nevoitã, cu obrazul crãpându-i de ruºine (sper! - pentru cã ultima oarã când am conversat, era la fel de normalã cum o ºtiu dintotdeauna), sã se facã purtãtoarea de cuvânt a unor inepþii gen: "spre deosebire de 'Brokeback Mountain', care este o dramã, o poveste de dragoste a douã suflete chinuite, 'Milk' face propagandã pentru o orientare sexualã". Adicã, tronc-Mariþo! Unu la mânã, ºi "Milk" este o dramã - ºi ce mai dramã! O poveste (socialã, nu strict de dragoste) a milioane de suflete chinuite. Doi la mânã, nu (repet: nu - adicã NU!) face propagandã nici unei minoritãþi sexuale, ci exclusiv drepturilor omului. Trei la mânã, îi rog pe soldaþii neinstruiþi din comitetul ºi comiþia de rating sã-mi explice ºi mie cam cum ar arãta respectiva "propagandã pentru o minoritate sexualã", cãci ipoteza unei asemenea acþiuni îmi depãºeºte putirinþele imaginaþiei. Patru la mânã, ºirul de aberaþii continuã cu: "Am considerat cã este bine ca acest film sã vinã în contact cu generaþia tânãrã când aceasta este conºtientã ºi face anumite alegeri." Corci dragã, fii tu bunã ºi spune-le din partea mea papagalilor de colegi ai tãi cã în ultimele decenii anumite discipline ºtiinþifice (biologia, genetica, endocrinologia, psihologia ºi psihiatria) au fãcut oarece paºi înainte, ajungând la concluzia cã orientãrile sexuale, ºi mai ales homosexualitatea, nu au legãturã nici cu vârsta, nici cu conºtiinþa, nici cu libera alegere, ci sunt de naturã congenitalã, pe baze predominant hormonale - aºa cã sã punã ei mâna pe-un cãrticic, ceva, ºi abia pe urmã sã reînceapã sã dea "ratinguri", da? Altfel, am vãzut zilele astea între blocuri niºte muncitori care sãpau un ºanþ, sã repare nu ºtiu ce conducte de apã caldã - deci, locuri de muncã se gãsesc, nici o problemã.
N-aº fi dezvoltat atât de mult aceastã introducere, dacã n-ar fi avut o relevanþã cu totul specialã apropo de conþinutul noului film al lui Gus Van Sant. Una dintre principalele sale calitãþi este portretizarea obiectivã, elocventã ºi substanþialã a exponenþilor homofobiei - la nivel atât individual, cât ºi de turmã. Ignoranþa tâmpã, intoleranþa gregarã ºi mãrginirea de cea mai obtuzã speþã, amplificate de pretenþiile fudule de a emite judecãþi morale ºi de o ipocrizie multilateral dezvoltatã (faþã de sine, faþã de ceilalþi ºi faþã de Dumnezeu), au reprezentat secole de-a rândul trãsãturile definitorii ale gloatei puse pe discriminãri de ordin sexual - principalul adversar al lui Harvey Milk ºi al miºcãrii gay din S.U.A. ºi, prin extensie, din lume. Aiurelile ceneciºtilor noºtri rimeazã la fix cu ditirambii Anitei Bryant ºi ai lui John Briggs; între rãcnetele "Mu-ie bu-lan-gii! Mu-ie bu-lan-gii! Mu-ie bu-lan-gii!" de pe trotuarele Bulevardului Unirii, o datã pe an în iunie, ºi "face propagandã pentru o anumitã minoritate sexualã", o datã pe mileniu în ianuarie (sper!), nu existã nici o diferenþã de fond, ci numai una de ºtaif.
Este unul dintre motivele care definesc valoarea acestui film - capacitatea de a comunica expresiv ºi profund rãscolitor un mesaj moral, în condiþiile ingrate ale genului "biopic" (biographical picture) - ºi încã, un film biografic care-ºi impune din start o foarte mare stricteþe documentarã: invenþia romanþioasã se menþine la un nivel minim, scenariul lui Dustin Lance Black urmãrind o reconstituire cât se poate de exactã (înainte de a deveni aridã - cum de altfel se mai întâmpla pe alocuri, din pãcate, în altminteri admirabilul "Zodiac" al lui Fincher). Black, care a mai scris pânã acum doar trei filme ºi opt episoade ale serialului T.V. "Big Love", dovedeºte ºtiinþa ºi flerul de a organiza faptele de viaþã într-o construcþie epicã pe cât de neortodoxã, pe atât de captivantã ºi generoasã în semnificaþii: în pofida cvasi-liniaritãþii "ca-n viaþã", filmul se urmãreºte cu sufletul la gurã - ºi pentru orice observator avizat e limpede cã puterea sa de seducþie provine în mare parte din structura dramaturgicã (ºtim cu toþii cã Gus Van Sant e, prin excelenþã, un contemplativ ºi un stilist - chiar dacã aici opereazã o marcantã schimbare de registru). Totuºi, povestea lui Dustin Lance Black, oricât de bine compusã ºi articulatã, se distinge ºi prin câteva decizii discutabile - de exemplu, eludarea "detaliului" cã patru dintre partenerii de viaþã ("amanþi" ar fi prea vulgar spus, iar "soþi" legitimi încã nu puteau fi, în anii '70) ai lui Harvey Milk s-au sinucis. Singurul caz existent în film - ºi urmãrit destul de insistent - cel al lui Jack Lira, pare sã încerce a fi reprezentativ ºi pentru celelalte, dar procedeul nu poate decât sã rateze, fiindcã rata sinuciderilor în cuplurile homosexuale a fost dintotdeauna sensibil ridicatã, în urma tensiunilor inerente ºi a vulnerabilitãþii psihice asociate cu complexele de tot felul - mai ales în cazul convieþuirii cu un militant ca Milk (filmul urmãrind adecvat, deºi mult prea schematic, drama specificã unui asemenea cuplu: Jack tânjeºte dupã companie, atenþie ºi afecþiune, pe care Harvey nu are resurse temporale ºi sufleteºti de a i le acorda, ceea ce ajunge sã genereze criza finalã). Oricum, poate cã cel mai mare neajuns al acestui sub-plot constã în superficialitatea cu care scenariul, ºi mai ales regia, gloseazã peste el, ca ºi cum ar fi fost un incident oarecare, nu tragedia unui om care sfârºeºte spânzurându-se.
Pe de altã parte, s-ar fi simþit ºi nevoia unor elemente din viaþa non-politicã (ºi non-personalã - implicit: non-homosexualã) a lui Harvey, spre a-l defini, mãcar în principiu, ca persoanã complexã. Aºa, evoluþia lui în film eminamente ca gay ºi om politic, deºi e rotundã în sine ºi genereazã o mare densitate a dramatismului, devine de la un punct schematicã la rândul ei - ºi, implicit, cam tezistã (de unde ºi riscul ca unii neaveniþi sã creadã cã depisteazã în film intenþiile unei "propagande" inexistente în fond).
Preluatã organic de cãtre regie, povestea lui Black îºi gãseºte o expresie vizualã puternicã, pe cât de consistentã, pe atât de coerentã estetic. Aºa cum am mai spus, Van Sant rãmâne acelaºi stilist pe care-l ºtim, dar schimbã subtil registrul, din contemplativism calofil-searbãd în dinamism implicat, penetrant. Se remarcã în acest sens elementele de idilism duios-ironic, atât vizual cât ºi sonor, ale celor mai importante secvenþe erotice, sau nervul biciuitor al momentelor de acþiune politicã - vezi mozaicul animat al apelurilor telefonice. Urmãrind aceeaºi linie dualã (în fond, determinantã pentru tot filmul), remarcãm cã momentele vieþii de cuplu sunt sugerate cât se poate de discret ºi decent (Van Sant începe prin a arãta destul de explicit un sãrut senzual între doi gay, ca pentru a "bifa paragraful", dupã care coboarã treptat ºtacheta, rezumându-se la secvenþe scurte de preludiu sau de tandreþe post-coitalã, cadrate limitat ºi luminate în clarobscur, iar atingerile ºi sãrutãrile non-intime sunt tratate cu o dezinvolturã care le înscrie curând în firescul vieþii. Acelaºi echilibru menþinut atent caracterizeazã ºi secvenþele cu conþinut social ºi politic, concepute ºi filmate într-o cheie cvasi-documentarã, cu toate trucurile de rigoare - mizanscene ºi cadraje proprii imageriei evenimentelor publice, montaj sacadat ºi cu imperfecþiuni studiate, secvenþe de ºtiri (reconstituite, sau chiar archive footage: Anita Bryant apare exclusiv as herself, în imagini reale), dintre care se disting racordurile succinte ºi foarte abile dintre planul real ºi cel mediatic (mai ales la trecerea în instantanee fotografice - ca, de pildã, în momentul-cheie al strângerii de mânã cu Briggs, stratagemã abilã care marcheazã un punct de cotiturã al campaniei anti-discriminare). Contribuie în acest sens, cu precizie ºi sobrietate, ºi decizia plasticã a directorului de imagine Harris Savides, care îmbinã într-o sintezã pe deplin armonioasã documentul real, reconstituirea ºi creaþia poeticã.
Aceeaºi grijã a lui Van Sant faþã de fidelitatea cât mai scrupuloasã a reconstituirii se manifestã la nivelul castingului, care urmãreºte vizibil respectarea fizionomiilor reale (dupã cum se poate vedea în epilog, unde cadrele personajelor din film sunt urmate de fotografii ale modelelor lor reale) - dar nici în acest sector lucrurile nu se opresc la nivel formal. Majoritatea actorilor se achitã cu brio de sarcina unui asemenea tip de portretizare, pe care-l pândeºte atât de acut riscul cãderii în caricaturã (atât în privinþa minoritarilor sexual, cât ºi printre adversarii lor). Denis O'Hare redã în tuºe fine amestecul de aroganþã ºi frustrare al senatorului care se crede unsul Divinitãþii pe Pãmânt, într-o complementaritate interesantã cu suav-inchizitoriala hãituitoare de pederaºti, Anita Bryant (reconstituitã, cum am spus, numai din înregistrãri reportericeºti). Alison Pill o recompune pe cât de sensbil, pe atât de credibil, pe Anne Kronenberg, lesbiana durã, pragmaticã ºi loialã, din stafful lui Milk, iar Emile Hirsch ºi Kelvin Yu se disting din grupul care schiþeazã economic ºi precis anturajul de activiºti gay. Iese în evidenþã, în mod deloc surprinzãtor, Josh Brolin, într-un aparent contre-emploi care, pornind de la similitudinea fizionomicã aproape perfectã, probeazã apetenþa actorului ºi pentru indivizi ºubrezi, nesiguri, profund taraþi, sub aparenþele unei cariere politice solide. Consilierul Dan White începe ca adversar al candidatului Milk, îi devine aliat incert ºi prieten discutabil o datã cu accederea sa în primãrie, iar spre final degenereazã pe panta disipãrii ºi a asasinatului, proprie omului onest ºi limitat, marcat de lipsa unei reale inteligenþe ºi a tãriei de caracter adecvate junglei politice în care evolueazã - de unde ºi deznodãmântul tragic al întregii poveºti, în film ca ºi în viaþã. Se impune sã subliniem ºi meritul relativ al actorului de a completa convingãtor un personaj lãsat mult prea schematic din scriiturã - cãci aproape nimic, la nivel dramaturgic, nu justificã transformarea atât de bruscã a unui om politic normal, cãsãtorit, familist, într-un ucigaº
ªi tot aici survine ºi un alt rateu al filmului, bazat în mod vizibil pe o încercare neinspiratã de a urma firescul faptelor "din viaþã" - Milk fiind ucis nu în numele vreunui "ideal" homofob, ci ca urmare a unei relaþii colegiale scãpate de sub control, în care problma orientãrii sexuale nu jucase decât un rol iniþial (deci, un fel de "asasinat accidental"). Totuºi, fidelitatea atitudinii regisorale faþã de valenþele intrinseci ale acestui deznodãmânt coboarã temperatura finalului, adãugând o notã de derizoriu tocmai în corola semnificaþiilor majore - pe care zadarnic încearcã s-o gonfleze prin rapelul la "Tosca" de Puccini (cam singurul, ºi nici pe departe suficient, element din viaþa personalã a lui Harvey Milk prezent în film.)
Evident, din întreaga galerie se distinge pe departe un Sean Penn de zile mari, într-o demonstraþie rarã de mãiestrie portretisticã. Dincolo de paradoxala charismã a liderului gay, redutabil militant pentru drepturi civile (Milk nu e homosexualul macho, atletic ºi viril, ci tocmai opusul sãu, bãrbatul delicat, nervos, marcat de o efeminare interioarã pe care se strãduieºte sã ºi-o tempereze), se intuieºte un studiu aprofundat ºi o practicã meticuloasã a tuturor manierismelor, nuanþelor ºi detaliilor, pânã la cele mai mãrunte gesturi (nu mulþi vor remarca, de exemplu, poziþia abia schiþatã a mâinilor uºor ridicate spre plex ºi îndoite din poignet, dintr-o gamã literalmente nelimitatã de amãnunte caracteristice similare). Harvey Milk al lui Sean Penn nu se apropie nici pe departe de riscul stereotipiilor ieftine, tip "pederast de operetã", oferind un personaj complex, convingãtor, ºi în primul rând uman. Ceea ce, aº zice, duce spre poate cea mai importantã valenþã a acestui film mai mult decât biografic.
E firesc ºi legitim ca, o datã ce s-a demonstrat realitatea eminamente biologicã ºi, ca atare, non-opþionalã ºi întru totul moralã a homosexualitãþii, sã o descifrãm raþional ºi în cheie religioasã. Simpla toleranþã creºtinã e normalã ºi beneficã, dar nu reprezintã decât un început - mai simplu ºi mai direct spus: cum se înscrie, în ordinea fireascã a lucrurilor, existenþa atât de multor indivizi, umani ºi animali deopotrivã, care la prima vedere par sã devieze de la acel imperativ central al naturii care e reproducerea? Pânã nu demult, în condiþiile unei cunoaºteri încã limitate, se asimilase ipoteza aºa-zisului "accident genetic", a unei "imperfecþiuni fizice" considerate cândva chiar patologicã - evident, cu consecinþele funeste care se cunosc, la nivelul apariþiei unor complexe adesea fixate pe viaþã. O datã ce am depãºit faza acestor deraieri cognitive, nu putem sã nu ne punem, din cea mai responsabilã perspectivã, întrebarea: de ce?
Într-o primã fazã, "Milk" demonteazã, sigur ºi eficace, toate fanatismele deghizate în "argumentaþii" ale homofobilor: exhibând pur ºi simplu cele mai reprezentative declaraþii fundamentaliste din realitate, sau reconstituind dialogurile televizate dintre Harvey Milk ºi John Briggs, Van Sant disecã lipsa totalã de logicã, precum ºi multipla fãþãrnicie a bigoþilor, pentru care funcþia sexualã s-ar reduce la un mecanism de prãsilã, ºi orice se abate de la misiunea reproducerii ar sta sub semnul pãcatului (remarcabile, de exemplu, schimburile de replici despre "valorile familiei", în raport cu care falºilor profeþi le scapã tocmai esenþialul, sau abila demolare a campaniei de instigare contra profesorilor gay). Dincolo de acest nivel raþional, însã, filmul lui Van Sant atinge noi valenþe, de ordin moral ºi constructiv. Portretul creat de Sean Penn, în conjuncþie cu constelaþia de personaje din jurul sãu, transmite cu o forþã tulburãtoare umanitatea personalitãþilor gay, în tot ceea ce are propriu aceastã combinaþie specificã între sexe, la nivel psihic - mai ales în sensul în care "diversitatea" revendicatã de homosexuali nu se limiteazã numai la orientarea sexualã ci cuprinde mentalitãþi, atitudini, moduri de percepþie, simþire ºi gândire. Ceea ce relicvele medievale eticheteazã ca "deviere" nu este, în fond, decât o legitimã îmbogãþire spiritualã.
Drept pentru care, sper din tot sufletul ca "Milk" sã fie vãzut ºi înþeles de cât mai mulþi spectatori sub cincisprezece ani (noua limitã fixatã, la fel de arbitrar precum celelalte, de neokulturnici). Nu va avea nici o putere de a le influenþa conformaþia sexualã, din simplul motiv cã aºa ceva ar fi o imposibilitate fizicã; în schimb, sigur îi va învãþa câte ceva despre umanitate, demnitate ºi moralã.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
28-29 ianuarie, 2009
Bucureºti, România

[Led-Ze-Pencil]

Fara nici o legatura cu continutul, doar cu forma in care apare pe forum:
UN TEXT LUNG NU POATE FI CITIT!!!
M-am straduit o vreme dar am obosit. Alteori il copiam si-l puneam in Word, il citeam in tihna cu ce font vroiam si la ce dimensiune vroiam. Dar de la o vreme m-am lenevit sa fac asta, pe buna dreptate zic eu.
Or fi fundalul albastru si litera alba de vina? Marimea fontului? Layout-ul?
Acelasi lucru se intampla si la scenariile publicate pe forum, nu se pot citi direct de pe site, chiar daca ar fi geniale (aviz si consolare amatorilor!)
Deci ridic o problema off-topic (poate initiaza cineva un topic nou pe tema asta): ce se poate face astfel incat si textele voluminoase sa fie reader-friendly?

on-topic: cat am citit din cronica mi s-a parut interesant.

[bre]

subscriu la faza cu cititul pe site. am sesizat si eu ca mi-e greu sa citesc, atat scenariile, cat si cronicile mai lungi. si cu n-am vrut sa cred ca pibull scrie plictisitor, m-am gandit ca e de la font, fond etc etc - cred ca tu ai formulat f bine. si asa a si fost, caci in word...alta viata domne'...

[StefanDo]

ce pot sa va garantez este ca cinemagia n-o sa arate niciodate ca o pagina de word

[gionloc]

citii cronica,
eu is destul de obisnuit cu formele cinemagiei, asa ca nu fu greu
dincolo de asta, cred ca ceea ce face Led-Ze-Pencil e de bun augur - transbordarea textului in word, adica.

bon, acu' ajung la ce nu mi-a fost pe plac in analiza lu' Pitbull - startul (unul care tot creste) si incheierea sint prea didactice, Pitbull tine sa fie presque exhaustiv atit in problema ratingului national cit si in cea a perceptiei negative a homosexualitatii (societatea, biserica vs. biologie, psihologie), ceea ce nu e necesar. in text insista prea mult pe probleme pe care filmul le rezolva armonios.
faptu' ca usor usor o degajeaza pe doamna Corciovescu de problema ratingului - uneori daca nu iti dai seama ce faci mai iei cite un bobirnac, iar domnia sa cred ca stia foarte bine ce face si probabil ca o facea din convingere.

[StefanDo]

eu nu stiu daca stia ce facea

la telefon mi-a zis ca rating-ul dat de ea s-a regasit, conform imdb, in ratingurile din mai toate tarile. Iti dai seama ce fatza am facut cand imdb-ul mi-a dovedit ca nu era deloc asa...

[Pitbull]

faptu' ca usor usor o degajeaza pe doamna Corciovescu de problema ratingului - uneori daca nu iti dai seama ce faci mai iei cite un bobirnac, iar domnia sa cred ca stia foarte bine ce face si probabil ca o facea din convingere.

...Sau poate cä si domnia mea stia foarte bine ce face si scria din convingere - pentru prostiile debitate trägând-o astfel de urechi, acid-edulcorat, la modul: "Te stiam fatä desteaptä da' väd cä ti-a trecut...!" (altfel, de ce as fi pus paranteza începutä cu "sper"...? ).

[gionloc]

asa e, Pitbull!
pe de alta parte, i-ai si ridicat critica ta la fileu, asezind-o in postuara de mediator intre tine si ceilalti reprezentanti din Comisie.


@Stefan - in mod normal daca nu esti de acord cu rezultatul votului intr-o comisie, daca tu ai sustinut altceva, arati asta! nu aperi rezultatul ca si cind ar fi fost in decizia ta.

[StefanDo]

nu asta era ideea
mi se pare ciudat ca cineva sa zica o minciuna gogonata, minciuna in acelasi timp extrem de usor de probat

brusc, pozitia ei despre "propaganda" parea sa... fit in

[Led-Ze-Pencil]

cine vrea sa citeasca si cronica lui Gorzo, e pe liternet, negru pe alb
http://agenda.liternet.ro/articol/84...-bun-Milk.html
acolo se poate citi confortabil si cronica lui Pitbull

[Led-Ze-Pencil]

sau poate am ales gresit culoarea textului? :?

[Pitbull]

in mod normal daca nu esti de acord cu rezultatul votului intr-o comisie, daca tu ai sustinut altceva, arati asta! nu aperi rezultatul ca si cind ar fi fost in decizia ta.

Normal!
Altminteri, tin la Cristina, o respect ca persoanä, îi datorez debutul meu (a fost producätor delegat la "Färä lumini de pozitie", dupä ce insistase ca filmul sä se facä), dar asta nu-mi pune ceatä pe ochi. Nobody's perfect, si nu degeaba am subliniat de câteva ori cä e un excelent "istoric de film", o admirabilä "sursä de informatii", un respectabil "dictionar viu al cinematografiei"... Apropo, în 1991, când ne-am dat drumu', am scris un scenäriut care sigur ar fi iesit primul - si poate cel mai mare - blockbuster românesc: "Erotikon", o comedie eroticä nepretentioasä, aproape liniarä, succesiune de secvente soft semi-explicite si prea scurte ca sä devinä "porno", fiecare cu poanta ei comicä. Toate casele de filme se codeau, parcä-parcä l-ar fi vrut, da' le era jenä: "Chiar sä fim noi deschizätorii de drumuri pe calea asta, în România...?" (Doar Iulian Mihu, la "Star 22", a acceptat scenariul - dar pe urmä l-a läsat sä moarä...) Cristina a fost singura care s-a înfoiat ca o curcä, täindu-mä cu o privire plinä de îndreptätitä preacuviosenie: "Drept cine ne iei?" :hmm: ("Ne" fiind casa Tracus Films, a lui Florin Codre, care tocmai lansase "Sobolanii rosii" - film intrat în istorie ca fiind prima productie 100% privatä din România, altminteri cu fior artistic autentic, si un diletantism mai räu ca la cineclub; YouTube avanlaletrî; dar Codre se declara "un Douanier Rousseau al filmului", iar Cristina era consiliera lui.) Ani de zile, pe urmä, a räspândit despre mine vorba c-as fi obsedat sexual - da' am iertat-o, cä stiam cä n-o fäcea din räutate, säraca - ci, la fel ca acum, cu "Milk", chiar avea un crez... o misiune... o iluminare (de Cezar Petrescu).

mi se pare ciudat ca cineva sa zica o minciuna gogonata, minciuna in acelasi timp extrem de usor de probat

Mie deloc!
O, cât m-am obisnuit cu minciunile de tipul ästa, care-s pur si simplu proverbiale "insulte la adresa inteligentei" interlocutorului (ba nici mäcar!). Unii oameni pur si simplu träiesc dupä principiul: "Lie first, think after".

[gionloc]

:w00t:
8)