Cel mai recent vizionat film.

[Neuptolem]

Apocalypto - 10/10. Fara cuvinte. Magnific!

[illotempore2002]

Fargo, fratii Cohen. Este primul film al celor doi frati pe care il vad.Ce sa zic, inteleg perfect abordarea seaca si rece, inteleg atractia celor doi fata de absurd, imi plac contrastele care apar ca niste hauri uriase atat la nivel de conversatie intre personaje cat si la nivelul modului in care acestea isi duc viata ( a fost de-a dreptul traumatizant pentru mine sa urmaresc indiferenta cu care localnicii perimetrului in care se desfasoara cateva crime trec de la a discuta despre moartea acelor oameni la cum se prajesc mai bine ouale)...
Dar dincolo de asta, Fargo nu mi-a placut. Ii lipseste energia aceea vitala si nu are pic de lirism, evident, pentru ca nici nu urmareste asta. Cred insa ca e un film extraordinar de bun de vazut cand ai chef sa vezi un film atipic cu crime, care nici nu prea se ia in serios pe sine, cand simti nevoia de sumbru si black comedy....

[Piotr Buendia]

pentru mine Fargo este un punct sensibil. un fel de alfa si omega al genului. intrigile lui Jerry mi-au amintit dintr-un anumit punct de vedere de carismaticul Iago din Othello. ba chiar tot filmul mi-a amintit de Shakespeare. iar prin imaginile statice cu zapada si masini se creaza (nu odata) o atmosfera hipnotica. atmosfera creata si de muzica lui Burwell. mi-am dat seama de acest lucru ascultand soundtrackul (chiar recomand). dupa aceea, la o noua vizionare am fost atent si la acest detaliu extrem de semnificativ. un scenariu scris de Joel si Ethan este intotdeauna un lucru precis si categoric. iar camera aia, pff... atat de rece, precum zapada si sangele criminalului.
repet, cand vine vorba de cateva filme (printre care si Fargo) obiectivitatea mea = 0.

ps: Buscemi :love:

[Piotr Buendia]

si eu am facut greseala downloadarii de pe un blog, iar calitatea s-a dovedit infecta. Ladykillers a mers pentru o comedie care nu vrea sa spuna prea multe. nu as spune ca e cel mai slab, ci e cel mai putin gandit (nu dvpd al faptului ca e remake).
oricum, din nou ambii sunt regizori si ambii producatori. de scris scenariul il scriu impreuna de la Blood Simple...

[Piotr Buendia]

Pepi, Luci, Bom este debutul lui Pedro Almodovar. este pe gustul meu. buget redus, cu bani de pe la prieteni. intra in aceeasi categorie cu Pink Flamingos al lui John Waters: spargerea barierelor si a tabuurilor. contine cateva scene memorabila (Bom urinand pe Luci, violul lui Luci etc.). este un film realizat destul de stangaci, chiar marele regizor spunand ca filmul se construieste de-a lungul unui lant de greseli. greseli care nu fac ca filmul sa fie prost, ci original. se intalnesc diverse teme pe care Almodovar le va developa si in filmele ce vor urma: prietenia si intimitatea femeilor, homosexualitatea, arta strazii samd.

[klein]

La Graine et le mulet. e genul de film care imi place dinainte intrucat merge pe o poveste simpla, umana, cu mult impact, fara artificii suplimentare de scenariu, sau de alta natura. Un francez de origine maghrebina de 61 de ani e concediat (nu mai e rentabil) si hotareste sa deschida un restaurant de couscous cu peste.
si filmul ma serveste din plin cu ce asteptam. mi-au placut cateva secvente in mod deosebit: disperarea cu care fata vitrega o roaga pe mama sa mearga la seara de deschidere a restaurantului: un lung plan-secventa in care actrita (nu stiu cine e, dar e monumentala) trece prin toate starile in strategia de convingere, la care mai adauga si o sumedenie de injurii, care se dovedesc intr-un final utile :love:
Scena in care tatal si fiica cutreiera birourile administratiei franceze ca sa obtina autorizatie si bani pentru restaurant e geniala. foarte desteapta pozitia regizorului: ironie de-abia perceptibila la adresa acestor functionari care afiseaza un aer de superioritate disimulata fata de cei doi, pe care evident nu ii considera francezi 100%. si se opreste unde trebuie, fara sa intre in nici un fel de discursuri politico-etnice.
si cel mai tare: scena in care femeile in bucatarie se chinuie sa puna o ditamai marmita pe aragaz, isi pierd forta si scapa o parte din sos. in acel moment toata sala a scos un strigat de incordare. :w00t: asa ceva nu am vazut nici la filmele de groaza. Kechiche e un regizor de mare forta daca reuseste sa creeze tensiune in jurul deschiderii unui restaurant de couscous.

si totusi... filmul dureaza 2:30h. nu ca ar fi lung pentru acest subiect, dar multe scene sunt impinse pana la saturatie. sunt exploatate dincolo de potentialul lor dramatic. uneori iti vine sa zici "gata, am inteles". si totusi Kechiche nu intelege si ne toaca marunt pana devine insuportabil.
personajul masculin principal (tatal cu restaurantul) e exasperant prin atitudinea de caine batut. te intrebi daca chiar vrea sa deschida restaurant sau e impins de la spate de familie. Iar scena cea mai enervanta si inutila, dupa mine, se petrece la sfarsitul filmului, unde niste pusti ii fura motoreta . si ce face tatal, in timp ce invitatii ajung la restaurant? alearga dupa aia ca sa isi recupereze, e drept, singurul mijloc de transport. dar in acel moment alte evenimente pareau importante.
in concluzie, cred ca de data asta, cu toata inclinatia mea pentru povesti simple si fara trucuri, filmul avea nevoie de niste artificii de scenariu si de montaj. pentru mine e de 8/10. dar si de data asta sunt printre putinii car nu il apreciaza 100%.

[Carmine Galante]

Asta : http://www.imdb.com/title/tt0340163/
Sunt multe chestii care scartiie, cine sunt aia cu masca, FBI-isti falsi :lol: , finalul neclar (care e faza cu Smith, de ce-l lasa personajul lui Bruce Willis sa scape etc), dar filmul este magistral executat, are niste cadre de te lasa cu gura cascata. Merita citite si comentariile de pe imdb.
9,5 / 10

[Neuptolem]

Meet John Doe 9/10. Inainte sa intru pe forumul CineMagia nu credeam ca un film din 1941 ma va tine cu sufletul la gura si va fi mai interesant ca unul din 2007. Un film ce curge sanatos si natural inainte fara sa dea inapoi deloc, creste exponential si transcede de la comedie la drama cu o dezinvoltura si o indemanare laudabila.
Ideea e cea mai puternica. O ziarista vazandu-se o posibila victima a unui sistem capitalist scrie din disperare o pseudo-scrisoare despre un barbat ce vrea sa se sinucida in Ajun de Craciun. Succesul pe care il are aduce posibili candidati la "rolul" de John Doe dintre care se detaseaza Gary Cooper - actorul ideal pt acest personaj fatalist.
Amuzant teribil prin personajul traumatizat de "Inrobitii" unui sistem, filmul creste exponential riscand sa se incline intr-o parte sau in alta, a fortarii scenariului dar nu o face, gratier plot-point-urilor mai mult decat inteligibile: tulburatoare!
"Cunosc sentimentul. Aproape toata viata am fost singur si flamand.", acesta este John Doe, cel in care ne regasim cu totii socandu-ne prin actualitatea zilei de azi din Romania si nu numai, semnalul de alarma al unui capitalism pe cat de atragator, pe atat de imperfect ma duce cu gandul la cartea de doctrine economice din facultate ce credeam ca nu va insemna mare lucru in viata in afara textelor aride. Desi comedia arunca pozitivul si speranta ostentativ prin unitatea utopica indusa de reclamatia impotriva stadiului in care a a ajuns civilizatia, observam azi dupa 60 de ani ca actualitatea este de-a dreptul infioratoare amintind retrograd de Chuck Palahniuk cu apocalipticul mesaj. Din advertisingul inselator, puterea presei: cum poti manipula masele prin evocarea si exploatarea nevoilor lor, metamorfozeaza in politic fara scrupule. Dar de s-ar opri aici! Nu! Continua prin deliciul repliclor spre punctuld e unde eroul nu mai poate da inapoi: John, cel real, devine legat si ireversibil de cameleonicul joc social ce incantase masele, urmeaza sa capete valente profunde, anti-comedie, de drama psiho-scociala unde The Character: Gloata, ajunge din simplu cititor mintit o vietate devoratoare prin simbioza asemenea statului leviatanic al lui Kafka. Atunci cand jurnalista vrea sa-l ajute la ultimul sau discurs, Ordinul Justitiei o impiedica si-i sta-n cale la propriu. Inevitabilul esec al demascarii eroului, surprins printr-o replica religioasa se prabuseste intr-un final al sacrificiului pentru crezul utopic, eroul ramane sa traiasca pentru tot restul vietii imbibat si devorat de acest sistem infect si greu mirositor.

[thequietsurfer]

transcende

[Carmine Galante]

Hartia va fi albastra, partial. M-a plictisit, sforaitor. O sa-l termin alta data, poate il salveaza partea a 2-a.

The Queen - O interpretare ridicola si tabloida a unor evenimente deja exploatate pana la insuportabilitate de diverse grupuri de interese. Filmul ideal pentru milioanele de naivi care iau drept adevar ceea ce vad la televizor (sau cinema). Cronicile unanim favorabile ma fac sa ma indoiesc de inteligenta rasei umane.

[aayana]

Am reuºit în cele din urmã sã vãd Broken Flowers. Cel mai bun moment al întregului film este cel în care îi oferã tânãrului niºte filozofii de viaþã:
"Trecutul a rãmas în urmã, viitorul încã nu a venit, tot ce avem este aici, prezentul!" (asta dupã ce s-a întors din cãutãrile sale în trecut)

[Lecart]

No Country for Old Men - 8/10, cel putin asa l-am votat pe IMDb. Ma asteptam la altceva, dar nu-s dezamagit.

Am rasfoit forumurile aferente filmului, pe IMDb, si m-am minunat ce controverse a starnit; discutii despre "inteligenta de a intelege arta !" <-- probabil o fraza care o sa-mi rasune comic pana-n primvara. :lol:

In fine, filmu-i bun, isi merita nominalizarea la GG, si, desigur, inevitabil la Oscar, ptr ca e diferit. (si apropo de diferit: nu inteleg de ce mereu se considera ca un film diferit de tipar, (adica "nu ca restu' unde asa si asa, si te astepti ca x sa se z.) este automat bun, artistic)). Cartea n-am citit-o, nici nu ma grabesc, dar filmul e cel putin interesant; analiza (deep) de caracter spun ei. Inca nu m-am dezmeticit complet ca sa vorbesc argumentat de film, ma rezum sa-l recomand spre vizionare inainte de Oscaruri; ca sa ne contrazicem atunci. 8)

[silver_boy]

Lemony Snicket's A Series of Unfortunate Events
o lume de basm, mirobolanta, onirica, " cu ceruri sangerii" cum o descrie Gorzo intr-un art. din Dilema...unde personajele au nume de artisti, pline de miez si stranietate, iar raul vine intotdeauna cabotin, camuflat in altruisme paternale...dupa un sfarsit de an "pragmatic", traversat numai de calcule apolinice, reveria fara seaman pe care ti-o insufla Lemony Snicket, seamana cu o cura de pepeni, dupa luni de molfait carnati...
recomand tuturor functionarilor bancari, economistilor, matematicienilor, brokerilor de pe Money Channel, etc. -;

[thequietsurfer]

The Big Kahuna
Intr-o camera de hotel au fost chemate sa faca cunostinta disperarea cinica(Kevin Spacey), abulia introspectiva(Danny DeVito) si ingenuitatea iritanta(Peter Facinelli). Regizorul(John Swanbeck) ajutat enorm de piesa si scenariul semnate de Roger Rueff a ordonat:"Let the healing begin!!"; astfel a aparut The Big Kahuna.

[Cazeemeer]

Intr-o camera de hotel au fost chemate sa faca cunostinta disperarea cinica(Kevin Spacey), abulia introspectiva(Danny DeVito) si ingenuitatea iritanta(Peter Facinelli). Regizorul(John Swanbeck) ajutat enorm de piesa si scenariul semnate de Roger Rueff a ordonat:"Let the healing begin!!"; astfel a aparut The Big Kahuna.

Ce-i cu propozitiile astea grandios-cliseistice? Tu erai printre aia care chiar scriau ok pe-aici.

[thequietsurfer]

@Cazeemeer
Pentru ca e inceput de an si mi-am dat seama ce te-a deranjat in mesajul de mai sus(aspectul usor neo-neuptolemistic), o sa reformulez(cu mentiunea ca la mine randurile alea aveau totusi sens).
Piesa de teatru ecranizata. Un Kevin Spacey ajuns la capatul rabdarii de agent de vanzari discuta cu vechiul tovaras intr-ale vrajelii platite(Danny DeVito) ca de la om frustrat la pitic gras, beat si blazat. Un rookie(Peter Facinelli) deranjat de abaterile de la morala (lui) crestina pe care slujba le presupune apare pe post de om-de-adus-cu-picioarele-pe-pamant. Tanarul serveste si drept factor de umanizare a domeniului rece, calculat, dur etc. in care nu se stie cum a ajuns sa profeseze. Lasand la o parte cliseul cu slujba care implica tot felul de compromisuri deranjante, filmul e de urmarit.
Pentru ca apar (prea) multe replici intelepte, jocul asta de-a renuntatul si castigatul poate lasa uneori impresia ca pentru trei agenti de vanzari nevoiti sa vorbeasca mai mereu ca de la "pescar"la "pestisor de aur" lucrurile rostite apartin parca altcuiva. Poate scenaristului care si-a adaptat piesa de teatru, caci densitatea prea mare de vorbe de duh(mai bine zis de replici spirituale) te face sa te intrebi din cand in cand daca nu cumva personajele poarta niste casti in care li se comunica ce sa spuna. Dar ce, agentii de vanzari n-au voie sa discute sincer si sa ne puna pe ganduri? Ca in orice film care respira aproape numai prin orificiul dialogului, jocul actorilor trebuie sa fie impecabil. Mission accomplished.
Un film la care sa te uiti dupa ce ti-ai dat jos costumul in care ai renuntat pentru un timp la emotii, antipatii si sinceritate. Aduce cu sine o adiere din "Moartea unui comis-voiajor".
Sper ca nu te-am plictisit sau ingretosat cu toate ca pe final am fost patetic in stil neohippiot. Poate pentru ca ti-am raspuns imbracat in pijama

[Neuptolem]

@Cazeemeer
Pentru ca e inceput de an si mi-am dat seama ce te-a deranjat in mesajul de mai sus(aspectul usor neo-neuptolemistic), o sa reformulez(cu mentiunea ca la mine randurile alea aveau totusi sens).

Ca mine n-ai sa scrii niciodata, asa la-nceput de an...Si ce vrei sa spui cu: "cu mentiunea ca la mine randurile alea aveau totusi sens"? Ca Neuptolem scrie fara sens? Pfooaai!! :w00t: Ia spune matalika, de unde disperare cinica la Kevin Spacey? O fi atins personajul lui disperarea cinica pe alocuri dar n-ai surprins esenta, asa as putea spune si eu: "sarcasmul mustrarilor de constiinta" /
abulia introspectiva(Danny DeVito)/ :lol: M-ai spart! :lol: :lol: :lol:

ingenuitatea iritanta(Peter Facinelli). Adica actorul era imbatat in ingenuitate? Sau personajul? Iritant pt tine...

Piesa de teatru ecranizata.

Stii tu ce stii dar...

Un Kevin Spacey ajuns la capatul rabdarii de agent de vanzari discuta cu vechiul tovaras intr-ale vrajelii platite(Danny DeVito) ca de la om frustrat la pitic gras, beat si blazat. Un rookie(Peter Facinelli) deranjat de abaterile de la morala (lui) crestina pe care slujba le presupune apare pe post de om-de-adus-cu-picioarele-pe-pamant.

Mai sa fie, agentii de vanzari vrajesc??? Aih-aih-aih-aih-aih! Inseamna ca pe tine te-a vrajit advertisingu' de-a binelea, pana si atunci cand mergi la non-stop dupa caramele.

Tanarul serveste si drept factor de umanizare a domeniului rece, calculat, dur etc. in care nu se stie cum a ajuns sa profeseze. Lasand la o parte cliseul cu slujba care implica tot felul de compromisuri deranjante, filmul e de urmarit.

Aici bine!

Pentru ca apar (prea) multe replici intelepte, jocul asta de-a renuntatul si castigatul poate lasa uneori impresia ca pentru trei agenti de vanzari nevoiti sa vorbeasca mai mereu ca de la "pescar"la "pestisor de aur" lucrurile rostite apartin parca altcuiva. (...)Dar ce, agentii de vanzari n-au voie sa discute sincer si sa ne puna pe ganduri?

Man, nu erau agenti de vanzari, erau agenti de marketing, reprezentanti de marketing, negociatori! Vezi ca-i mare diferenta, le stiu pana si sarcinile, un agent de vanzari ii ala ce merge din poarta-n poarta (la figurat dar nu numa'...), bate din usa in usa si mai incearca unepori sa fie si persuasiv, asta se intampla mai mult in Romania unde manajerii habar n-au pe ce lume sunt. Aia trei, fiind acolo unde spui tu, puneau la cale o actiune de marketing, etapa finala a unui demers strategic managerial, sa-l intal;neasca pe tataie ala, sa negocieze cu el...am vazut si eu filmul, nu de curand, insa prea o ia pe aratura la sfarsit cu implicatiile spiritual-catolice. Nu stiam de piesa, eu zic: trebuia prelucrat mai mult pana la produsul numit: film, astfel este doar o duda umflata (bleaah!) cu accente de migdala si pruna uscata pe alocuri (yammii! dar la ce folos?).
Mesajul din final are menirea unui pilot chior ce prabuseste avionul, ce te-a tintuit pe scaun pana atunci, in ridicol si penibil. :sick:

Ca in orice film care respira aproape numai prin orificiul dialogului, jocul actorilor trebuie sa fie impecabil.

Vagina of the dialog...mda... :hmm:

[Supastar]

neuptolem esti sux!

[Neuptolem]

neuptolem esti sux!

Poti dezvolta amanuntit? Macar pt sentimentele ce le nutresc pentru sor'-ta.