Filme noi si recent-lansate

[bellhop]

premiera de exceptie this week-end:

Zodiac (2007)
in sfarsit, Fincher is back si aproape de nerecunoscut,
cu un film de mai bine de doua ore si jumatate care nici thriller, nici politist, nici de actiune nu se poate numi, mai mult un fel de documentar de investigatie..dar superb realizat.

n-a mai ramas aproape nimic din atmosfera grim fincheriana din Seven si Fight Club, chiar si Panic Room pe insinuate, pe care l-am apreciat la fel de mult la viata lui..;

realizat - nu inspirat!, dupa povestea reala a serial killerului Zodiac, care a terorizat San Francisco la inceputul anilor '70, pana ce lumea a uitat de el si n-a fost niciodata confirmat intr-o versiune oficiala, filmul se orienteaza pe latura cea mai anosta, ancheta politiei si a unui caricaturist pe cont propriu - pentru a-l desoperi pe ucigas; anosta pentru ca nu duce la prinderea killerului si politistii pana la urma claseaza cazul; obsesia caricaturistului de la SF Chronicle (Jake Gyllenhaal in film/Robert Graysmith in real life) insa continua si ajunge sa lege unele detalii care se duc la concluzia ca unul dintre suspectii anchetati anterior este autorul crimelor, pretty boring, caricaturistul pana la urma a scris o carte, iar suspectul/Zodiac a murit de moarte naturala inainte de a se redeschide cazul si-am incalecat pe-o sa;

modul cum e facut filmul arata insa obsesia lui Fincher insusi ca perfectionist si mizantrop ce este, de la precizia detaliilor in creerea atmosferei Bay Area din perioada post-hippie, masini, strada cu reclame, interioarele, tinutele si conversatiile personajelor si feelingul de cooperativa munca in zadar, totul pe hartie si prin fax, conversatii telefonice, decodarea mesajelor killerului transmise in scrisori cu doua timbre, cautarea de detalii printre mii de pagini consemnate pe mai bine de un deceniu, indicii, piste false, iarasi discutii..si intre timp killerul mai loveste o data, in cele mai idilice si neasteptate momente. Crimele in sine nu sunt foarte sofisticate, dar infiorator de directe..intr-una dintre ele chiar cu detalii grafice ceva mai mult decat necesare; Robert Downey Junior excelent in rolul redactorului care se ocupa de crime, ploaia - care chiar daca nu atat de frecventa ca motiv recurent, este prezenta si un excurs intr-un subsol creepy chiar daca inofensiv, scenele care alterneaza de la cadrele office space la panoramele verticale ametitoare creeaza o senzatia ciudata de hipnoza. Uneori au loc schimburi de cuvinte iesite din context, funny, alteori pur si simplu imaginea se intuneca subit incheind o scena, la care auzi o voce de f*cking teenage retard in sala: "That's it?"

Nepotrivite titrarile cu locatia si actiunea aflata in desfasurare, gen CSI.

Pana in final killerul trece chiar pe plan secundar, detaliile devin tot mai stufoase, toata atentia filmului se centreaza pe personajul caricaturistului, si aici ar fi poate de reprosat regizorului, ca s-a orientat de la inceput pe versiunea "scrisa" a istoriei Zodiac killerului, efectiv just facts, no twist si nimic altceva din ceea ce s-ar fi putut specula. Rezultatul: un foarte bun documentar de investigatie, dar ca 'film' nimic ravissant. Nici nu poti deveni solidar cu eroul in questul lui de a ajunge sa-l priveasca in ochi pe killer si sa-i dea de inteles ca stie ca el este, nic nu-l poti detesta pe killer, intrucat nu stii daca este el acela, decat daca iei de bun rationamentul celuilalt. Ar fi fost poate mai interesanta o abordare inconclusiva si cu un dram de imaginatie gen "Memories of Murder" care ramane astfel inegalabil ca serial killer movie 8) ;

[bellhop]

300 (2007)
doua duzini de no-names britanici, mai neciopliti ca vikingii din reclamele Capital One, rasi la pectorali si fandand martial in fata ecranului verde, decupati si lipiti pe backgrounduri smooth-blurate, and Shake it babe. :hmm:

filmat doua luni si post-procesat un an de zile, frame cu frame, eliminand orice detaliu/noise care ar distrage atentia, accentuarea imaginilor care tin de iluzia optica in defavoarea detaliului, cu voiceover de povestitor care explica ce vor sa faca ca pentru retarzi pana si dialogurile simplificate pana la redundant in fraze sterile si note muzicale martiale fara finish.

camera moves in toate directiile ca in playstation games cu stop pe cadru ca pentru a prinde cel mai bun unghi cand sulita strapunge gatzii si mandibulele, sau in jurul personajului care se lupta anticipand directia din care vine urmatoarea lovitura, sangele tsasnind all-over din toate directiile in jet nepixelat, mamelucii persani intzolizi cu ninja outfits si scarry movie masks, Xerxes in Dennis Rodman body-piercing alure cu j-de mii de bratari, cercei si inele prin toate sfarcurile, si tarabostele spartan cu ceata lui de chippendales in slipuri Speedo de p'ele ultimul ragnet..cu mantii purpurii si scuturi argintii, sau probabil doar placate cu staniol, de se infigeau sagetile in ele.

cu atata destrabalare CGI, aproape ca urasti scenele statice in care se mai si discuta, mai ales ca sunt saracacioase de tot ca decoruri de studio ieftin canadian si de-a dreptul ..jenante in continut verbal. Inainte de a-l imbrancii pe solul persan in putzul fara fund Leonidas tarabo cu accent de Glasgow ranger se uita la soatza care da din cap aprobator, which makes him look kinda pussy..sau cateva momente care vor sa sugereze lascivitatea in care se lafaia Xerxes, par ca o scena de striptis intr-o carciuma de tzara. Singurul moment exciting - excitatia oracolului delphian, care reveleaza niste sfarcuri destul de naturale. :w00t:

ca pana la urma mor ei toti 300 se stie, or at least asa spune legenda, motivatia ce-i mana pe ei in lupta nu este insa explicata - intarzierea accesului armatei persane pentru ca grecii sa se poata mobiliza - asa cum e expusa povestea in scenariul de graphic novel devenit film, cei trei sute de fantastici par mai degraba niste fanatici cu care e greu de simpatizat sau de a le aprecia calitatile, ca si in benzile desenate, e doar sheer gluttony of senses spre imagini mai viscerale - o violenta inofensiva si cam obeza.

[the_10th_player]

Apocalypto

Chiar daca poate nu-ti plac de obicei filmele cu un erou mare si tare care se bate si sparge tot ,"jaguarul" bestial care-si apara familia si pamanturile , filmele lipsite de subtilitate cu un parcurs si un final oarecum previzibile ,Apocalypto are forta .Mie mi-a placut.Probabil asta datorita tensiunii permanente create prin modul in care a fost scris ,filmat, jucat . Violenta extrema amplifica acea tensiune , te surprinde .Si e bine cand un film te surprinde cu ceva
Si Tarantino,Gibson si probabil multi altii stiu cum sa foloseasca asta in favoarea filmelor lor.
Imi place faptul ca este limba respectiva, distributia , atmosfera . Te pacaleste bine .

Totusi mi s-au parut ciudate unele miscari ale camerei(desi majoritatea scenelor mi s-au parut foarte ok filmate ,editate,etc ) si din pacate nu stiu exact sa descriu ca sa-mi explice si mie oamenii care se pricep.Unele foarte statice sau usor ametite cred. Oricum, nu-mi dau seama daca senzatia mea ca au parut neslefuite si oarecum lucru de amator a fost gresita . Probabil a fost si scenele respective sunt bine asa cum sunt.

Oricum, nu este un film pentru oamenii care au o problema cu mult rosu,mult verde si multe piercinguri :w00t:

[Moise]

Mai nou numai filme colorate care iti dau batai de inima. Dar despre "Ostrovul" lui Pavel Lunghin ce ziceti? 8)

[bellhop]

among most recent premieres..

Shooter (2007)
badass Mark Wahlberg doing justice for good, luaind actiunea pe cont propriu, Charles bronson-style, but... personality goes a long-way;

filmul e doar comercial, nu inventiv de situatii noi, introduce personaj secundar ajutator cam stupid dar util la nevoie, iar personajul central ramane undeva in categoria van-damme/steven seagal, care nu au ceva de comunicat si nu lasa o amprenta..; regia si scenariul proaste, fazele de actiune lente si boring, the chick -OK with nice curves and some funny accent;

singurul lucru worth seeing, impuscaturile direct la capatzana de la +2 mile distanta si scena cu targul cu fata de pe muntele inzapezit, remindful prin decor si protagonist cum ziceam al unui Love and Bullets...asteptam si un final pe masura, cu senatorul corupt pedepsit de la distanta, la o aniversare ceva, wahlberg descinde in cel mai banditesc mod posibil si ii casapeste pe rezidenti..not cool.


Black Snake Moan (2007)
batranul si marea desucheata. :o

SLJ si Christina Ricci in cea mai inedita combinatie, original si excelent realizat, un film numai bun de Postul mare, Samuel L. Jackson still the man -- arata ce inseamna un actor mare chiaar si intr-un rol de duzina, G_d-fearing southern oldman care nu mai aare nimic decat casa si gradina si ghitara de sub paat sa-si cante bluesul amar, dar lasandu-si totodata amprenta de tough guy: "say you love me nigger, say you love me again.." amenintator catre fostul tovaras pentru care l-a parasit nevasta.

cum se dezvolta relatia intre doua personaje aflate la poluri total opuse - negrul taran de dinainte de colectivizare care-si castiga existenta lucrand pamantul si vanzand zarzavaturi la piata si fatuca alba nimfomana traumatizata (Christina Ricci) si solutia radicala aleasa pentru vindecare: legarea cu lantul de calorifer si exorcizarea pe muzica blues. :shock:

antologice imaginile cu ea arcuindu-se obraznic in chiloti si tinuta din scurt cu lantul printre razoare si transfigurarea care are loc pe notele sunetelor chitarii eelectrice in noaptea neagra furtunoaasa.

excelenta muzica, excelenta prestatia rapsodului popular Lazarus/SLJ in rolul de band lead singer, excelenta atmosfera de communion in birtul local si feelingul de buna dispozitie si impacare.

[europe_east]

Transylvania, ultimul film al lui Tony Gatlif. Cu ce altceva decat cu si despre tigani, in obisnuita-i maniera: multa muzica (buna), poveste, caractere, toate schitate minimal, ideea generala fiind: "Libertatea (si muzica) above all". Surprize majore insa: Asia Argento in rolul italienecei indragostite de un tigan roman si venita sa isi caute iubitul prin tara lui Dracula, iar Birol Unel (tipul din Gegen die Wand! don't u love this man?) pe post de consolator and not only (se repeta putin povestea din Gegen die Wand... ) gasit prin aceeasi tara. Amandoi (dar mai ales Birol) sunt magistrali si dau greutate filmului.

Puncte forte: Gatlif is getting better and better at it, i.e., muzica, montaj (ma rog, cat inteleg eu) si pe deasupra si unele scene inspirate: candelabrul venetian atarnand de cablul de curent electric si luminand feeric padurea si drumurile desfundate.

Daca e sa ii reprosez ceva ar fi urmatoarea chestie: daca e sa compatimesc cu soarta unui personaj, as face-o mai mult si mai cu inima daca as inteleg un pic mai mult despre ele: de ce sufera, si ce anume din trecut le face sa urle asa de tare (e o scena in film cu Asia care urla cat o tine puterile, asa cum numai ea stie... dar singurul lucru pe care il stim despre ea e ca a lasat-o barbatu-sau. ) Ineficient, as zice. Dar in fine, nu pare ca Gatlif sa se priceapa la povestit si la subtilitati. Altminteri, I enjoyed.

[Carmine Galante]

Transylvania, ultimul film al lui Tony Gatlif. .

:love:
Unde l-ai vazut?

[Leonard]

a fost la TIFF (inclusiv în bucureºti), în urmã cu aproape 1 an, deci nu e deloc "nou ºi recent lansat".

[europe_east]

pardon, atunci.

(l-am vazut la cinematograf. in franta insa.

[bellhop]

haoleu europo ce moderna esti....te duci in Franta sa vezi filme cu barabule

[europe_east]

Am ras (ca sa citez din clasici). Daca zic insa si ca pe langa asta am mai vazut fro' doua filme, din care unu' romanesc ("A fost sau n-a fost" ruleaza prin partile alea!) ce-o sa mai zici?,,, But anyway. I'll let you in charge, as I am enjoying this section greatly.

[bellhop]

Grindhouse (2007)
doua la leu si de rest bomboane agricole.

mixed feelings, hohote de ras la porno-gore-festul cu zombi a lui Rodriguez si trailerele belicoase, dar plictiseala mare la Tarantino: crack-bags junkie chicks si fetisisme girl powa si car chases/crashes; celebrele dialoguri tarantinoesti - derizorii, plotul - oversimplist, the vengeance action -retarded; singurul personaj interesant - maniacul stuntman Mike, depreciat lamentabil de la crying like a pussy pana la linsajul neandertalian..;

poate prinde vazut doar ca mistocareala conceputa la betie si facuta pe banii altora ("brought to you by your friends at the Weinstein Company" scrie la unul din trailere) si proiectat pe vreun perete de mahala nu dat la multiplex :hmm: , tot bullshitul despre tribut al filmelor de categorie B filmelor saptezeciste - no way: the chicks - jegoase si neozeelandeze pe deasupra :hmm: (cel putin una dintre ele), decorurile - prea e filmat prin coclauri rurale - no desert ; imaginea searbada uneori pare de serial TV - Tarantino himself si pe post de cinematographer sucks! nu le are si se vede. Vanishing Point de vazut ca prerequisite.

[bellhop]

Mr. Brooks (2007)

devine simpatic Mr. Brooks (Kevin Costner), chiar daca premisele nu il recomanda: serial killer by nature, fara motivatie, are hobby-ul de a ucide in timpul liber, de preferinta cupluri. Ca o pornire careia nu-i poate rezista, ca un viciu, nu din vreun resentiment, sau sechela. Constient ca nu e frumos ce face, are remuscari si incearca sa-si curme dependenta de viciu participand la reuniunile alcoholicilor anonimi. In plus este businessman stimat si respectat, sot si parinte de familie iubitor.

Aceasta este doar personalitatea sa vazuta, instinctul ucigas e cealalta jumatate a sa, intruchipata ca alter ego (William Hurt), cu care se confeseaza, face brainstorming si ocazional..haz, in situatii benigne.
Dar care mai ales ii serveste intuitia, ceea ce il face sa fie cu un pas inaintea intuitiei spectatorului..o reactie dezaprobatoare a alter-ego-ului, precede o decizie pe care personajul urmeaza sa o ia si pe care spectatorul isi da seama abia dupa, un hohot de ras precede hohotul de ras al publicului la o situatie bizara, foarte interesant construit jocul.

Cand situatia se complica insa, alter-ego-ul nu il ajuta si chiar intra in panica si atunci eroul trebuie sa-si foloseasca ratiunea pura pentru a rezolva problemele, punandu-si viciul de a ucide in slujba binelui aproapelui.."How do you feel?" este intrebat, - "Dirty" raspunde el dupa ce mai comite o crima, nu de placere, ci pentru a intari un alibi pentru o persoana draga. Crima nu este redata, doar senzatia de apasare, de care nici macar jumatatea malefica a personalitatii duale nu se bucura. La fel, nu sunt redate numeroase alte detalii din "faptele bune" ale lui Mr. Brooks, doar rezultatul lor.

introducerea celui de-al treilea personaj, martorul intamplator care isi ofera tacerea in schimbul asistarii la o noua crima - are rolul de a sublinia dinstinctia si calitatea personajelor. Unul se lupta cu viciul de a ucide, celalalt doreste sa savureaze crima.

Demi Moore ca detectiv cu personalitate, e OK; nu se intalnesc niciodata, nici macar din intamplare, desi senzatia unei legaturi intre ei care pluteste in aer. El afla totul despre ea si ii serveste mingi la fileu, ea nu afla nimic despre el, dar isi face treaba cu sarguinta; in final el o suna sa o intrebe de ce a vrut sa devina politist si ii multumeste frumos pentru raspuns; ea "rezolvase" deja cazul "ucigasului cu amprenta" si nu va stii niciodata cine a sunat-o.

[bellhop]

Rescue Dawn (2007)

ecranizare a povestii adevarate a pilotului american de origine germana Dieter Dengler, cazut prizonier in mainile vietkongilor, dupa ce avionul i-a fost doborat in cursul unui bombardament, in Laos, in 1966.

catapultat la sol, cu avionul in flacari, este capturat imediat de partizanii locali, speriat si dezorientat initial, torturat si amenintat just for a little reality check - apoi inchis intr-o tabara alaturi de alti cativa confrati americani si doi trei colaborationisti locali, de unde evident planuieste sa evadeze.

senzatia initiala de wtf you bomb us for - o data ajuns in mainile localnicilor saraci si suparati, la care el: "I only wanted to be a pilot"!, apoi the usual crap ca detinut in conditii mizere, evadarea, jungla ca inchisoare naturala si ..un final decent de glorios, cum sta bine oricarui Vietnam/POW/war movie, cu o idee sentimental-gratificatoare;

Christian Bale is a funny guy, reusind sa redea pitiorescul de proaspat hamerikan naturalizat si spiritul practic german de acasa al personajului Dengler - fura un cui din care face un mic speraclu de desfacut catusele cu care erau legati, mananca carcaleti fara probleme cand ceilalti vomita, sau cand ajunge in tabara, la primul contact cu confratii care erau prizonieri de mai bine de doi ani, prima intrebare cu care e asaltat: "Who won the World Series?" la care el descumpanit: Sorry man, i don't follow baseball :lol: ;

o poveste despre adaptare, supravietuire si evadare spusa dintr-o perspectiva luminoasa, fara resentimente si fara excese de eroism, Werner Herzog aduce omagiu omului, nu vreunei si cauze, in ecranizarea povestii lui Dengler, despre care mai facuse si un documentar anterior. Una dintre cele mai nostime faze, in timpul unei perchezitii impromptu este gasit un ciob de sticla asupra unuia din prizonieri si o vietkoanga cam nervoasa incepe sa urle la detinut, el o cheama sa ii explice ca era un obiect folosit for shaving, dupa care iii zambeste cu un "Howdy!", and she smiles back to him - ;

[bellhop]

The Bourne Ultimatum (2007)
bourne to kick-ass! 8)

Incepe unde se terminase Supremacy, cu Bourne left for dead (si fara tricou ) in Moscow, unde incerca sa se intalneasca cu un contact, pentru a afla informatii despre identitatea sa. Nu mai apuca, politaii rusi intrand pe fir si abia scapa cu viata. Alea erau chiar imagini din precedentul, cred. Six weeks later, apare teleportat la Londra pentru o noua intalnire conspirativa, de aici la Madrid, apoi Tangiers (Maroc) si back home in NY for the final act.

Fara flashuri cu avioane care se inalta si coboara si check-in-uri prin aeroporturi, el este pur si simplu acolo unde trebuie sa fie si nu pierde vremea. Timp in care baietii de la Centrala scaneaza globul si culeg orice bit de infomatie si dot de comunicatie care sa le dea un indiciu pe unde se afla, si in general reusesc sa tina pasul destul de bine.

Jason Bourne (Matt Damon) - the ultimate rogue agent, imaginea perfecta a agentului special fara identitate, aparent fara personalitate, figura stearsa si aparent bonoma, insa agil ca o cobra, capapabil sa scape din cea mai abila supraveghere si la nevoie sa-si puna in aplicare instinctele
si trainingul ucigand chiar si cu mainile goale si scapand si din cele in cea mai imposibila situatie. Fantezia perfecta oricarui muritor de rand, in filmul escapist absolut al anului, in era supravegherii atotcuprinzatoaare. Nu intamplator si ales Londra pentu o parte a actiunii, cel mai supravegheat oras si in cel mai aglomerat loc public, gara Waterloo.

Plotul e irelevant, actiunea e high-octane: tras si montat intr-o avalansa de cadre in permanenta miscare - regizorul Greengrass cu boala lui de filmat cu camera hand-held, imaginea shaking all the time, nici macar cand stau de vorba la masa nu e imaginea stabila - dar nu-ti da dureri de cap ca-n alte filme, de data asta procedeul pare sa-si fi gasit rostul si perfectiunea: actiunea bine ritmata, locatiile reale populate si eroul permanent in prim plan, dau filmului un realism extraordinar.

Chiar si scenele de lupta corp la corp, par foarte...barbatesti, chit ca nici nu ai timp sa sesizezi pumnii si picioarele facand contact cu corpul adversarului. La aceasta contribuie si stilul de lupta - krav maga, kali or whatever, in care orice obiect aflat la indemana devine arma letala - il tintuieste la perete pe asasinul din Tangiers cu o carte si il stranguleaza cu un prosop de baie! No f*cking James Bond here, no gadgets & fitze. Un aparent dezinteres al regizorului pentru surroundings, chiar si urmaririle parca nu sunt facute de dragul spectaculozitatii filmului ci ca o necesitate iar busiturile si rasturnarile de masini sunt taiate scurt..pai ce porno-crashuri ar mai fi facut el Michael Bay, evident doar in studio, nu pe strazile New-Yorkului in plin trafic .

Personaje - Damon in person kicks ass, unul dintre cei mai completi actori ai momentului, David Strathaim in rolul super-bad-directorului de operatii care il vrea mort trimitand "asset"-urile cu orice ocazie and the chick - Julia Stiles frumusica, contributie mai ales la urmarirea din Tangiers - una dintre cele mai tari scene de actiune/suspans vazuta prin filme lately.

alte premiere mai recente:
I now pronounce you Chuck and Larry (2007)
Super-funny guy Adam Sandler in comedia fara complexe a verii, some toilet-humor ici si colo, usor la misto despre gays dar si serious touchy notes si o combinatie de personaje bine asortate. Jessica Biel underweary wet is hot-hot iar in catwoman suit looks cool-cool :w00t: ..;

Sunshine (2007)
o aberatie Sci-Fi, la care am aterizat din intamplare, de la regizorul "28 Weeks Later", about some dudes plecati cu naveta sa bombaardeze soarele care se stingea;
"thriller" cu toate motivele sci-fi posibile despre spatiu, de la Forbidden Planet la Odiseea Spatiala si Alien si foarte manipulativ construit, inclusiv cu imagini subliminale si dead poetry, pana cand catre un final, regizorul isi da arama pe fata si filmul devine pure horror, moment la care n-am mai rezistat :sick: ...;

[bellhop]

summer clearance movies...from bad to worst:
Rush Hour 3 (2007)
Thanks H'wood for inventing Chris Tucker, sa nu moara si Jackie Chan de foame la baatranetze..; si bine ca mai exista soferi de taxi francezi inimosi gata sa-i salveze fundul la nevoie.

Invasion (2007)
Nicole Kidman mai patetica ca Agnes din jokes, cel mai worst remake ever.

War (2007)
inca o duma cu Jason Statham, devenit o obisnuinta lately, too bad ca il trage cu el in rahat si pe Jet Li - care in rolul de hitman misterios cu voce pitzigaiata - sounds like a bad joke, japanese characters totally fake, action, camera etc ca in filmele B, C, D, E... de acum 20 de ani;

[bellhop]

"Ponytail doesn't make you look cool, hip or young" -- playing the tough guy when you're just an ordinary actor doesn't help either! :hmm: .

doua filme cu actori cumsecade "parodiind" - e cuvantul cel mai decent spus, filme cu gangsteri si pac-pac si regizori care descopera colectia "HK pentru toti".


Death Sentence (2007)
Kevin Bacon, un actor altminteri respectabil ajunge la cutzite, carabine si bazuci cu o banda de hispanici rai-rai, dupa ce fiul sau e ucis la intamplare de ceata de raufacatori. Se transforma subit din office insurance middle-age guy in skinhead, isi cumpara un arsenal intreg si porneste la razbunare. Nu conteaza ca se clatina la fiecare impuscatura si se sperie si de propria lui umbra, he's going after the bad guys. Povestea se rupe, secventele nu se leaga, dialoguri ca la iarmaroc, totul devine o cavalcada de shoot-outuri si blow-upuri, din care nu mai ramane nici o speranta vie..; too bad, putea fi un good remake dupa Death Wish.


Shoot'em Up (2007)
Clive Owen this time, un alt gent relativ cumsecade, playing some nobody British smart ass -Smith, in acelasi registru ca si in Children of Men, haituit for whatever reason dupa ce salveaza un bebelus abia nascut de banda de raufacatori care vroiau sa-l omoare. Monica Belucci in rol de prostituata lactobar ambulant cu un accent oribil si injurand tiganeste in italiana.

scenariul dee la plesneala la delirant, adevarate benzi desenate in miscare, impuscaturi din picaj ca in filmele hong-kongeze, taie cordonul ombilical al nou-nascutului cu o impuscatura, sare de la etaj cu copilul in brate si aterizeaza in masina ca John Wayne pe cal, impusca sapte oameni rai dintr-o rafala ca croitorasul cel viteaz si din orice pozitie chiar si cu gagica in plin sex - which adds points to the orgasm , sau in final dupa ce ii zdrobesc degetele si nu mai putea trage cu pistolul pune gloantele intre degete si apropie mana de semineu declansand impuscaturile :huh:, dialoguri si nostimade in doi peri de un ridicol funny - "better be a man with a pussy in your hand than a pussy with a gun in your hand" :lol: . Not a bad idea sa se mai faca cate un film asa trashy self-parodic din cand in cand, cu trimiteri la influente si referinte (Hard Boiled in acest cest caz este primul care imi vine in minte, mai ales pentru fazele cu bebelusul) de un asa little jeg nu-si va mai aduce aminte nimeni, insa originalul va fi cautat :hmm: .

[bellhop]

gata cu flopsurile verii, time for the heavy stuff 8)

Eastern Promises (2007)
Inodor si incolor ca vodka. Si la fel de tare.
Conceput ca storyline pe motivul peren prostituata, copilul & personajul salvator - ca pretext pentru o incursiune in rarunchii societatii mafiote rusesti.

Functionand dupra propriul mecanism, vory v zakone - criminali legiuiti, ca orice grupare mafiota are la baza familia, legatura de sange si loialitatea, cladita in inchisori. Gerintrificata insa ca forma sociala, trebuie intretinuta cu fine cuisine - bors, sampanie frantuzeasca, si sange de minore deflorate. Eventual si cu cate o jertfa umana, care insa mereu trebuie injunghiata, pentru scurgerea sangelui. Apoi cadavrul trebuie bine lucrat prin taierea degeteelor si smulgerea dintilor. Nimic nu poate iesi din propria lege care i-a fost scrisa decat cu pretul unei translatii fluidice, ca jertfa pentru perpetuarea entitatii sociale. Environmentul umed londonez insa nu e prielnic, dilueaza semnificatia ritualistica si depreciaza mecanismele functionarii “normale” societatii traditionale alienate: “It never snows in this city, that's why there are so many queers” spune Semyon. The queers – sunt oile negre, pretextul, orice pare iesit din matca, este amenintarea generica la puritatea sangelui si la bunul mers al lucrurilor. Cu parshivenia ruseasca tipica de care el insusi avertizeaza - "never trust a Russian" tot el orchestreaza inobilarea si sacrificarea celui mai de pret asset al familiei, ca miscare radical in incercarea disperata de a-si salva propriul pool genetic de la discontinuitate. Nu are motive sa fie mandru de propriul sau fiu Kirill - despre care se vorbeste ca ar fi ..queer, dar nu poate sa-l sacrifice, ca Abraham pe Iacob, dand in schimb pe mana hingherilor animalul sau cel mai de pret pret. Kirill, la randu-i isi omoara cel mai bun prieten, sub acuzatia ca ar fi queer, pentru a iesi din propriul cerc al slabiciunii.

Cronemberg - old school hag - nu stie el sau nu-i pasa de sensibilitati, nici scenariul nu e nemaipomenit de lucrat, doar materialul uman exceleaza si ramane preocuparea de baza. Scenele sunt decupate sumar si lipite ca intr-un mosaic, fara nici macar o translatie decente. Preludiile sunt pentru novici, el mare doar interest in clear trades, getting to the point, taierea in carne vie. La un moment dat, in numai un minut se succed 5-6 imagini total diferite, fara alterarea firului narativ: imaginea unei gloate de suporteri in drum spre stadion, un jet de urina pe o piatra funerara, o beregata sectionata rapid cascandu-se lent la 180 de grade, un accordionist cu par lung (queer?) cantand cu patos “oci ciornaie” la urechea unei babe decrepite. Alteori, din cea mai banala discutie culinara sau conversatie de familie sar adevarate srapnele care tintesc mereu atentia vie a spectatorului, senzatia ca nici un cuvant nu este in plus.

Caracterul eclectic si jocul minimal personajelor dau toata greutatea filmului. Vigo Morgestern in rolul lui Nikolai - soferului/bodyguard al familiei mafiote, cu accent de rus adevarat, tatuaje pe tot corpul si morga de strigoi, plus occasional funny, duh!– cel mai complex personaj. Ritul de initiere prin care trece la admiterea in societatea secreta prin ruperea simbolica de familie si personalitaate si tatuarea de stele pe genunchi si omoplati, ca “ungere” pentru coborarea in zona tenebrelor. Dualismul personajului, cum este revelat in prima parte, ca traind deja “in the zone”, la intretaierea dintre viata si moarte, se scurcircuiteaza pe traseul shamanic catre iad, o data ce a primit initierea, in confruntarea cu fortele abisului venite sa-l devoreze, din care daca reuseste sa supravietuiasca are loc renasterea si totodata caderea in lume, gol si plin de sange ca un nou nascut. Dualismul, ramane ca marca a personalitatii, dat al sortii, dar devine unul profan in a doua parte -, desi aspiratiile sale la sefia societatii par sa nu fi fost chiar vorbe goale. Interesant de vazut intr-un posibil sequel. Scena luptei din sauna – gol pusca cu cei doi asasini veniti sa-l casapeasca – va ramane una de referinta in istoria filmului, infiorator de crancen redata pana la ultima suflare.

Naomi Watts does Ok, Vincent Cassel cam neconvingator in rolul fiului ratacitor. Armin Mueller-Stahl, un nume de care n-am auzit – excellent job in rolul patriarhului mafiot.

The Brave One (2007)
Prea subtire ca intriga pentru un asa titlu asa de pompos si prea multa vorbaraie pe durata celor doua ore.
Sigur, Jodica traumatizata rau dupa ce e batuta de banda de golani care ii si omoara boyfriendul, dar involuntar apare si senzatia de get over it, amplificata si ambiguitatea cu care eroina se raporteaza la incident/trauma - relatia cu detectivul investigator, proiectia propriei experiente in talk-show-ul radiofonic - o fac greu de empatizat. Cum imaginatia scenaristului si resursele actoricesti se cam epuizeaza, de pe la jumatatea filmului deja toate asteptarile se indreapta catrea descoperirea criminalilor, la care se ajunge intr-un final si aici cateva sclipiri dar deznodamantul revansard in care acelasi detectiv bagacios intervine ca un fundas in aparare - diminueaza din calitatea actului.
Anyways, e deja al doilea film cu tema justitiara intr-un rastimp cam scurt, sper ca nu devina un trend cu motive socionomice.

[bellhop]

Manda Bala aka Send a Bullet (2007)
ordem e progresso vs. man bites frog.

Documentar insolit despre cea mai f*cked up country in the world - Brazil.
Unde printre altele se practica cresterea broastelor in broscarii construite cu subventii din programe guvernamentale pentru saraci si cum nimeni nu sta sa numere broastele din bazin cum ar numara vacile de pe camp, banii alocati ajung in buzunarele politicienilor corupti.

alte ocupatii featured in the movie: servicii de securizare antiglont (car bulletproofing) pt. masini de bashtani (only $55K coco for your $450K Audi, pretul corect), chirurgie plastica pentru victime de rapiri - taierea urechii victimei pentru a grabi rascumpararea este procedura standard-, un rapitor fara scrupule dar cu idealuri nobile, politisti din brigada anti-kidnapping care pozeaza in rambo dar nu prea reusesc sa faca mare lucru fiind depasiti de situatie, un procuror general vesel care spune ca important e sa zgaltzai coada marelui balaur al coruptiei, nu sa-l invingi de tot si imaginea definitorie a coruptiei - baronul local care isi cumpara voturile cu populism ieftin si bani si scapa nepedepsit din orice scandal.

fascinant filmul nu doar prin ineditul informatiei si situatiilor prezentate -dar si prin modul cum surprinde felul candid in care vorbesc cei intervievati despre realitatatea junglei urbane, pe note suave de bossanova: ochii sticlosi ai oportunistilor care promoveaza implanturile de chipuri RFID drept gaselnitza viitorului pentru localizare in caz de rapire, o tanara care rememoreaza supliciile indurate, fiind tinuta in captivitate doar cu televizorul chiar in saptamana Hitchcock la TV si medicul chirurg care o opereaza si care vorbeste cu patos despre modul cum a perfectat el mestesugul implantului auricular ignorand literatura de specialitate. Cu parul vopsit si vorbind o engleza stricata individul nu inspira prea mare incredere, dar asta pana cand bisturiul face prima incizie si spectatorul asista inmarmurit la operatia pe viu de implant de ureche construita din cartilagiu extirpat din chiar pieptul pacientei - abia atunci realizezi valoarea omului - man of his times.

motiv recurent al fimului - batracienii, de la stadiul de mormoloc, la wings servite pe terasele localurilor din Sao Paulo - orasul cu 20 de milioane de locuitori in care everything is overpriced si inegalitatile sociale sunt crunte, unde au loc rapiri in ziua amiaza mare si unde singurul loc sigur este... in aer - printre altele detine si recordul celor mai multe elicoptere aflate in proprietate privata.

broastele cateodata se dedau si la canibalism, inghitand exemplarele mai fragede --totdeauna apucandu-le de cap, explica ingrijitorul, dar nunai cand le e foame. La oameni, cel mai ugly caz de amputare se intampla cand urechea victimei este smulsa nu taiata, spune doctorul-minune.. uneori chiar cu dintii; :huh:

[illotempore2002]

Cum ai facut rost de el? L-ai downloadat sau ai gasit DVD-ul de cumparat?