Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
@notorious
Iti admir obiectivitatea. Desi suntem deocamdatä în tabere oarecum diferite, am impresia cä esti un adversar cu care lupta poate fi onorabilä.
@Ambra Blu
Si eu sunt de acord cä Nume e prea brutal în reactii. Am multe discutii cu el pe tema asta. Desigur, propunerea cu ban pe IP-ul lui e o imbecilitate, dar iti dau dreptate: ca moderator, trebuie sä "decapitezi" orice deraieri (stim cu totii de ce naturä, n-are rost sä mai dau amänunte).
In sfârsit, pentru cä deschizätorul acestui topic cere sä i se räspundä, o fac... nu "cu pläcere", pentru cä nu-mi place deloc unde s-a ajuns, ci "cu NECESITATE",, dupä pärerea mea:
(Notä: IMI CER IERTARE PENTRU LUNGIMEA MESAJULUI. Dar... ce sä mai încoa' si-ncolo, asta e...)
* * *
Aceia dintre voi care ati apucat sä vedeti, vä mai amintiti poate cä, dupä ce mi-a dat prima replicä, am reactionat comparându-i reactia cu o mänusä aruncatä cavalereste, ca provocare la un turnir onorabil. Mä asteptam la desfäsurarea unei controverse de idei, pe cât de vehementä, pe atât de decentä. Desarte sperante...!
În urmä cu o säptämânä, încä animat de intentii bune si generoase (din päcate, de o naivitate imediat doveditä!), i-am trimis un P.M., încercând sä dezamorsez tensiunile. Desi nu cred în divulgarea corespondentei personale, îmi permit totusi sä citez aici câteva fragmente semnificative (în fond, mesajul îmi apartine); voi exclude din el doar unele date cu caracter mai personal:
Domnule dragä,
Mä mânä constiinta sä te informez asupra câtorva fapte obiective.
Acum câtva timp, când am intrat pe CineMagia, prima reactie a lui Nume fatä de mine a fost un atac obscen.
N-a trecut nici o säptämânä, iar Nume se afla la mine acasä. Beam împreunä zaibär si conversam de toate cele.
I-am citit o serie de scrieri (literare si cinematografice). Dincolo de naivitätile si stângäciile unui tânär neformat, acolo se depistau clar datele unui talent potential veritabil, dublat de o simtire umanä si artisticä absolut consistentä.
Vei fi foarte surprins sä afli cä acest tânär este un om de caracter, inteligent, foarte sufletist si sensibil, entuziast, cu un bun-simt nativ autentic, si cu o culturä surprinzätoare pentru vârsta lui, (...).
N-ai zice, nu-i asa? Sau esti socat si nu-ti vine sä crezi, sau îti închipui cä vorbesc aiurea, din cine stie ce motive.
(...)
Ti-am spus toate astea din urmätoarele motive:
Pe de o parte ca prieten al lui, pe de altä parte ca om care-l cunoaste destul de bine, mä dezgustä componenta insultätoare a atacurilor la adresa lui (si din partea lui!). Intervine aici si un paradox care mä întristeazä cu atât mai mult: îmi dau seama cä, fatä de felul cum PARE el în forum, ripostele tale PAR de asemenea justificate. (Apropo: cine stie? S-ar putea ca si atitudinile noastre la adresa ta doar sä PARÄ legitime în raport cu felul cum PARI tu în forum, si de fapt sä fii cu totul alt gen de om... Nälucile virtualului, ce sä-i faci? Ai citit "Digital McLuhan", de Paul Levinson? Ti-o recomand insistent.)
Asadar, nu te pot condamna pentru cä-l înjuri si-l desconsideri atât de brutal; în situatia ta, as simti la fel (dar nu as PROCEDA la fel, pentru cä tacticile mele sunt altele; desi nici eu nu mä las cälcat în picioare niciodatä, totusi nu mä cobor la nivelul unor adversari inferiori; când cineva mä înjurä birjäreste, îl defiintez cu ironii sofisticate si irezistibil de caustice; când un bosorog tembel a dat cu o piaträ în câinele meu, pe stradä, n-am dat si eu cu piatra - m-am dus la el si, cu zâmbetul pe buze, l-am fäcut ceva gen Cro Magnon sau Neanderthal si i-am tras un pumn bärbätesc în bärbie). Totusi, date fiind cele spuse, sunt în situatia de a observa cât de OFF-TARGET sunt contraatacurile tale.
Si ar mai fi douä lucruri.
Asa cum am mai spus, si Nae si eu, ar cam fi cazul ca pizduiala din CineMagia sä înceteze. A început sä ni se aplece. Unul dintre moderatori a si sters acea degeneratä "Un fel de revistä a presei" (chestie care m-a cam dezamägit, recunosc: tocmai încercam s-o readuc pe o cale mai onorabilä; si-apoi, în forumurile unde sunt si eu moderator, nu prea sterg topicuri si mesaje; când o iau razna prea räu, le încui si le mut la Arhivä, dar nu le "cenzurez"; totusi, îi înteleg atitudinea.) Iar tu ce-ai fäcut? Ai deschis un follow-up! Päi, treabä-i asta?
Pe de altä parte, nu sunt singurul care o spune: pentru un intelectual de aceeasi vârstä cu mine, reactionezi mult prea infantil. Ca sä preîntâmpin o eventualä replicä, precizez încä de pe acum: asa cum am spus mai sus, NU CRED în strategia de a "pläti cu aceeasi monedä"; o consider un subterfugiu ipocrit si oarecum snobesc, al combatantilor de facturä inferioarä în fond, dar care vor sä parä, vezi-Doamne, mai elevati decât adversarul, si sunt doar "nevoiti", säracii, sä "se coboare la nivelul lui". Dacä eu am pistol, iar un mârlan dä în mine cu bâta, nu pun si eu mâna pe o bâtä; îl împusc, în mä-sa - dupä somatie si foc de avertisment, desigur, dacä-mi lasä timp pentru ele. (Da, stiu, mä cam repet; am spus-o si mai înainte, exemplificând altfel.)
Fäcând abstractie de Nume în sine, cu ale lui bune si rele, ai putea fi nimicitor ca o explozie nuclearä - dar detonatä în aer, sus la nivelul TÄU, nu la sol sau chiar mai jos; adicä, färä sä-ti cobori statutul.
Mai mult de atât, nu-mi îngädui sä-ti dau nici un sfat concret. Am gäsit de datoria mea sä te informez si sä comentez putin.
Nu tin neapärat sä-mi räspunzi, desi, evident, ai dreptul sä o faci. Mai mult m-as bucura sä constat o mai micä sau mai mare schimbare de atitudine. Sunt curios.
Si mai sunt curios si de un eventual räspuns al täu fatä de cele patru "episoade" ale comentariilor mele privind "Libertatea" si alte chestii conexe. Aia ar fi într-adevär o controversä fecundä, si care nu ne-ar coborî la mitocänisme.
Cu sinceritate,
Pitbull
Ei bine, priviti si judecati!
Acum, când ati väzut cu ochii vostri o sincerä si civilizatä încercare de conciliere - sau, dacä era prea târziu pentru asa ceva, mäcar o invitatie la decentä si bun-simt în contextul unui conflict deja iremediabil - observati care este rezultatul!
Märturisesc cä mä simt într-una dintre acele situatii de viatä când valorile pur si simplu se rästoarnä. În mod normal, e jenant sä fii violent, suburban, trivial, etc. În cazul de fatä, mä jenez pentru cä am fost civilizat, încrezätor, optimist. Fatä de o asemenea fiintä, virtutile devin rusinoase, si le iau locul singurele reactii posibile: cele eminamente negative. Albul devine negru, si asa mai departe.
Ce relevantä poate avea un astfel de specimen, decât aceea a unui "studiu de caz"? E trist când semenii nostri biologici devin simple cadavre pe masa de disectie - dar necesar, pentru procesul cunoasterii. De aceea, voi contura în continuare câteva concluzii. Sunt neorganizate - din päcate, am si lucruri mai importante de fäcut - dar, întrucât subiectul mä incitä totusi, i-am desprins câteva organe si le-am cercetat (destul de superficial, recunosc).
În întâmpinarea reactiei unora dintre voi, care vor considera, desigur, cä exagerez si poate chiar fabulez, aduc precizarea cä la baza studiului nu stau numai manifestärile lui publice (desi în sine si ele sunt foarte sugestive si elocvente), ci si o serie de reactii private, complet lipsite de perdea (de exemplu: afirmatia insistentä cä în familia lui "aristocraticä", slugile nu stäteau cu stäpânii la masä ca sä discute despre Mozart, si altele asemenea, îndelung si stäruitor repetate). Desi nu ar fi de dorit, s-ar putea ca "perdeaua" sä se dea totalmente la o parte, fiind fäcute publice, dacä acest scandal mai continuä. (Si, din päcate, acum stiu cä VOM AJUNGE acolo... Individul e irecuperabil. Are o voluptate perversä a mârläniei, a mahalalei, a tot ce poate fi mai insalubru. Am încercat sä-l linistim, sä-l temperäm, mäcar sä-i sugeräm o atitudine mai decentä... Nici o sansä.)
Asadar, iatä câteva fragmente:
Scroafa-n copac si râma în cârlig
Nu cunoaste nici mäcar atâta psihologie socialä încât sä stie cä un ADEVÄRAT aristocrat nu-i desconsiderä niciodatä pe cei inferiori lui. Constient de propria sa superioritate comparativä, ca si de limitele umane inerente care o relativizeazä, aristocratul are demnitate si bun-simt, mândrie veritabilä si simt autentic al onoarei. Atitudinea sa fatä de inferiori este de condescendentä binevoitoare si întelegätoare, bazatä pe un anumit respect propriu diferentei de rang - nu de dispret umilitor. Aristocratul stie cä orice atitudine este reflexivä si, înjosind pe cineva, nu face decât sä se înjoseascä pe el însusi.
Pe când, toate leit-motivurile lui cu "egalitarismul comunist" si "slugile" dovedesc clar cä acest cetätean, departe de a fi un ins realmente evoluat, nu e decât un parvenit, un lamentabil arivist pe toate planurile, o scroafä cocotatä-n copac. Repetarea maniacalä, obsesivä, a cliseelor mentionate mai sus aratä cä, în fond, ele îi sunt auto-caracteristice - si îl sperie! Îl complexeazä! Îl devoreazä profund. De aceea bate tot timpul apa-n piuä cu ele - într-o disperare panicatä de a se minti singur. Cu tristete remarc cä acest efort este la fel de futil si inestetic (situat chiar în zona scabrosului) precum convulsiile râmei în cârligul pescarului.
* * *
Mania de a stabili si impune "criterii de valoare". Ce poate fi mai PENIBIL, mai RIDICOL? Oricine are o minimä notiune a bunului-simt, în sensul cel mai general, stie cât de falsä e o asemenea atitudine. Nici un cunoscätor veritabil al legitimelor criterii de valoare nu va începe sä le împingä brutal înainte, prin atitudini de genul: "nu citi asta", "nu asculta aia", "nu discuta cu cutare, nu meritä" sau "uite, bäi Frantz (Ford Coppola, de exemplu), numai cu ästia sä te-ntâlnesti, cä ei e lumea bunä, äilantii nu e distinsi".
The Teenager Freak
Personalitate încremenitä la vârsta preadolescentei. Orice tânär în formare trece printr-o fazä fireascä de megalomanie, când se crede buricul pämântului, întelept, "atoatestiutor", "genial", etc. Aproape fiecare adolescent sträbate o etapä de agresivitate accentuatä, nu neapärat sub influenta productiilor de fictiune specifice vârstei (cärti, filme, benzi desenate, etc.), ci prin însäsi natura lui: are un spirit activ si reactiv, o combativitate marcatä, porniri "eroice", si asa mai departe. E foarte normal sä fie asa - în acea perioadä, personalitatea tinde insistent sä se afirme si îsi auto-testeazä potentialurile. Fenomenul nu e numai natural, ci si legitim, candid si de o neîndoielnicä frumusete.
Din päcate, nu rare sunt cazurile când, în loc de a depäsi cu adevärat aceastä etapä, individul e incapabil de o maturizare autenticä, astfel încât devine un adolescent perpetuu - în cel mai RÄU sens al cuvântului, cäci aceasta nu înseamnä cä-si pästreazä tineretea si prospetimea spiritualä, ci... nedesävârsirea! În loc de a se mentine candid si curat sufleteste, un asemenea specimen nu e decât funciarmente infirm: arierat, incomplet, neterminat - cu adevärat un arhetip al conceptului de "freak".
Aurolacul sau câinele vagabond
Îl putem compara si cu maidanezii. Dupä cum stim, câinele este unul dintre animalele cu cea mai complexä si bine dezvoltatä personalitate, atât prin natura lui, cât si prin coexistenta sa milenarä cu omul. Orice câine socializat e echilibrat, loial, stäpân pe sine, cu un sistem de relatii bine definit. În schimb, câinii vagabonzi se dezvoltä haotic, devenind niste inadaptati, tocmai prin dualitatea conditiei lor precare: animale semi-sälbatice în parametrii unei lumi "civilizate". Multi dintre ei devin irecuperabili spiritual, mai ales dupä o anumitä vârstä. Desigur, se cuvine sä-i ocrotim chiar si pe ei, dar nu le mai putem acorda aceeasi încredere ca unora care au evoluat normal.
În fond, tocmai de aici a pornit (poate nu întru totul constient), ideea comparatiei cu "câinele vagabond" - tin minte un cântecel vulgar si trist intitulat "Sunt un câine bagabont", foarte similar în spirit cu notoriul "Mamelor din lumea-ntreagä", care ne desfäta urechile prin metrouri. Pentru cä, da, situatia e întru totul similarä cu a särmanilor copii ai sträzii, "aurolacii" cei de tristä notorietate...
* * *
|