E Ziua Culturii Naționale

[1MicuCelUmilSiViril]

E Ziua Culturii Naționale.
Parafrazând bancul ăla cu porcul de Halloween (pentru cei ce nu-l știu încă, pe scurt, acum, românul sărbătorește Halloweenul, și cum nu prea știe ce trebuie să facă, taie porcul), așa și noi sărbătorim acum Ziua Culturii Naționale și cum nu prea știm ce trebuie făcut, punem o poezie de Eminescu.

E împărţită omenirea…
de Mihai Eminescu

E împărţită omenirea

În cei ce vor şi cei ce ştiu.

În cei dintâi trăieşte firea,

Ceilalţi o cumpănesc ş-o scriu.

Când unii ţese haina vremii,

Ceilalţi a vremii coji adun:

Viaţă unii dau problemei,

Ceilalţi gândirii o supun.



Dar pace este între dânşii:

Ce unii fac iau alţi-aminte.

Căci până azi domneşte într-înşii

A cărţii tale graiuri sfinte.

N-a intrat viermele-ndoielii,

Copil e ochiul lor când vede,

Căinţa văd urmând greşelii,

Căci omul tot în tine crede.



Al răului geniu arate-mi

Un om din viţă pământească,

Ce-ar fi-ncercat ale lui patimi

Înaintea ta să-ndreptăţească;

Căci buni şi răi trăiesc în tine,

Cuvântul tău e calea lor –

De-a lor abateri li-i ruşine,

Căci tu eşti ţinta tuturor.



Virtutea nu mai e un merit,

Căci merit nu-i când nu e luptă.

Asupra ta ei nu se-ntărât

Cu viaţa-n joc, cu mintea ruptă;

Mânând cu anii colbul şcolii,

Ei cred făr-a fi înţeles,

Din cărţi străvechi roase de molii

Îşi împlu mintea cu eres.



Ei nu pătrund a ta mărire –

Minune-i pentru dânşii tot.

Necercetând nimic în fire,

Nimic nu ştiu, nimic nu pot;

Căci nu-i supusă lămuririi

Gândirea-n capul înţelept –

La toate farmecele firii

Se bat cu mâinile pe piept.



Urmând a cărţilor străveche

Statornic, nemişcat învăţ,

E surdă azi a lor ureche

Privindu-ţi firea cu dispreţ;

Legată-n lanţ e a lor minte

Şi rodul minţii e sălbatec,

Se plac în mistice cuvinte

Şi-esplică totul enigmatic.