14 feb/Pather Panchali (Vaietul Drumului) - Satyajit Ray

[julesetjimetcatherine]

majoritatea oamenilor care aud despre un film indian se gandesc la bollywood, la multa culoare, dans si o poveste simplista si buna de adormit copiii sau gospodinele obosite.
miercuri 14 februarie ora 7 seara la cinemateca eforie am programat un film indian din 1955 care nu intruneste nici una din "calitatile" mentionate mai sus. filmul se numeste "pather panchali" si e regizat de satyajit ray, cel mai respectat cineast indian din toate timpurile. imi pare rau pentru fanii lui raj kapoor. poate el e cel mai iubit de publicul larg. dar daca intrati pe orice site de filme sau daca deschideti orice volum de istorie a filmului il veti gasi pe ray, nu pe kapoor. de ce? fiindca, o data cu debutul lui cinematografic (cu "pather panchali") a cam schimbat fata cinematografului indian. el a fost un autor si nu un regizor de la bollywood. filmele lui sunt studiate in scoli si introduse in topuri 100 ale diverselor publicatii de film din toata lumea. 6 dintre filmele lui sunt in top 10-ul filmelor indiene intocmit de site-ul allmovie.com. ("the world of apu"(1959), "pather panchali"(1955), "distant thunder" (1973), "devi" (1960), "the music room" (1958), "aparajito" (1957).
revenind la "pather panchali", acesta nu e nici musical (ci o drama), nu te lasa sa dormi si nu e nici macar color. sper sa ne vedem asadar miercuri la ora 7 la cinemateca eforie sa vedem si sa discutam filmul asta. s-ar putea sa ne surprinda pe toti.
filmul va fi subtitrat in limba engleza. pret de intrare: 3 RON.

[marx]

6 dintre filmele lui sunt in top 10-ul filmelor indiene intocmit de site-ul allmovie.com. ("the world of apu"(1959), "pather panchali"(1955), "distant thunder" (1973), "devi" (1960), "the music room" (1958), "aparajito" (1957).
revenind la "pather panchali", acesta nu e nici musical (ci o drama), nu te lasa sa dormi si nu e nici macar color.

Pather Panchali e kiar filmul de debut al lui Ray, premiat la Cannes, iar personajul "Apu" din Pather Panchali face parte dintr-o trilogie, alaturi Aparajito [1956] si The World of Apu [1959], dedicata portretizarii unei familii bengaleze pe parcursul a mai multor generatii.

[julesetjimetcatherine]

de curiozitate? a vazut cineva vreun film indian bun? daca da, cum se numea?

[Leonard]

de curiozitate? a vazut cineva vreun film indian bun? daca da, cum se numea?

Black (2005), nu cã-i bun, e extraordinar.

[StefanDo]

Nu am vazut "Black", dar am vazut "Monsoon Wedding". Butonam intr-o seara pe telecomanda si-am vazut ca tocmai incepuse pe TVR 2. Nu auzisem absolut nimic despre film (care a luat Leul de Aur la Venetia in 2001) si nu stiu ce m-a facut sa raman sa-l vad. O drama foarte bine jucata despre o familie pusa pe jar de casatoria aranjata a fetei celei mai mici. Interese si invidii, gelozii si aventuri, iubiri clandestine si barfe, rautati si regrete intr-un film care nu seamana intru nimic cu o telenovela, ci reuseste sa cuprinda in nici doua ore bucuriile si suferintele unei familii numeroase.

[Leonard]

Nu am vazut "Black", dar am vazut "Monsoon Wedding". Butonam intr-o seara pe tastatura si-am vazut ca tocmai incepuse pe TVR 2. Nu auzisem absolut nimic despre film (care a luat Leul de Aur la Venetia in 2001) si nu stiu ce m-a facut sa raman sa-l vad.

de cînd zic sã-l iau ºi eu pe ãsta (dar e cam greu de gãsit), fiindcã mi-a plãcut alt film al Mirei Nair - american, ce-i drept - Hysterical Blindness. la fel ºi Salaam Bombay trebuie sã fie miºto, cu un premiu la Cannes ºi o nominalizare la Oscar. La Vanity Fair am dat skip, fiindcã era cu Reese Witherspoon.

[Anonymous]

eu am plecat spre cinemateca..sper sa ne vedem deseara la "pather panchali". pa!

[StefanDo]

Pather Panchali, sau Vaietul Drumului (sau Cantecul Drumului sau Saga Drumului, dupa cum a mai fost tradus, sau "unul dintre cele mai frumoase filme indiene facute vreodata", dupa cum zic unii critici). O nominalizare la Palme d'Or, un alt premiu la Cannes, plus o nominalizare la premiile BAFTA completeaza fisa acestui prim film al unuia dintre cei mai respectati regizori indieni, Satyajit Ray.

Cu toate acestea, daca e sa raspund succint la intrebarea "ti-a placut?", raspunsul meu este "nu". Au fost momente care m-au atins, personaje care mi-au placut, imagini care m-au impresionat, acorduri de sitar care m-au incantat, dar per total filmul este prea lent si prezinta o lume prea nefamiliara ca sa ma prinda. Am trait incontinuu sentimentul frustrant al asteptarii sa se intample ceva. Nu spun ca povestea e lipsita de evenimente, dar ele parca vor sa rezume in doua ore o viata extrem de banala de om. Spunea cineva in timpul discutiilor de dupa vizionare ca oamenii aia pur si simplu "traiesc". Ei bine, si eu traiesc si n-am vazut niciun film despre viata mea, iar nastere, nunta si inmormantare exista in viata oricarui indian, deci... Fara a fi mort, filmul e prea lent si incontinuu am avut impresia ca-mi scapa ceva, ca pe ecran se intampla ceva esential al carui sens nu-l percep.

Plus ca e destul de deranjant sa vezi un film care-ti lasa impresia ca regizorul s-a dus pur si simplu intr-un sat si, neobservat si nebagat in seama de nimeni, a tras diverse cadre din viata unei familii, pe care le-a pus apoi laolalta. Nu este cazul la "PP", pentru ca scenariul e bazat pe un roman cunoscut, scris de un scriitor cu nume imposibil (Bibhutibhushan Bandyopadhyay), dar asta e senzatia...

Cu toate acestea, imagini frumoase, copilarie prezentata luminos si inocent, o batrana (probabil cel mai interesant si miscator personaj, in comparatie cu Apu, pustiul, un copilas destul de anost, probabil lucrurile se schimba in celelalte doua parti ale trilogiei lui Ray) al carei du-te-vino (de aici titlul?) anunta atat destinul ei cat si pe cel al familiei, multa natura, multe animale, un tren si stalpi de electricitate. A, si-un sarpe la sfarsit... Cam asta a fost pentru mine "Pather Panchali"...

Haide, nu-mi sariti in cap?

[marx]

Spunea cineva in timpul discutiilor de dupa vizionare ca oamenii aia pur si simplu "traiesc". Ei bine, si eu traiesc si n-am vazut niciun film despre viata mea, iar nastere, nunta si inmormantare exista in viata oricarui indian, deci...

e o greseala sa incerci sa te identifici cu povestea unui film sau cu vreun personaj apartenent povestii, pt ca acel film nu e facut cu dedicatie pt tine si nici nu se vrea universal. un film e un teritoriu la care poti sa aderi si impotriva principiilor tale daca ai facut un pact analitic. adica, nu te intereseaza ritmul, dar vrei sa vezi firul povestii; nu te intereseaza simbolistica, dar vrei sa vezi trairile unui personaj sau invers.... tu, ca privitor, esti intr-o relatie neutra cu un film: il lasi sa-ti arate ce poate, fara sa ai pretentii, si apoi (de)clasifici criteriile analitice.

Cu toate acestea, imagini frumoase, copilarie prezentata luminos si inocent, o batrana (probabil cel mai interesant si miscator personaj, in comparatie cu Apu, pustiul, un copilas destul de anost, probabil lucrurile se schimba in celelalte doua parti ale trilogiei lui Ray) al carei du-te-vino (de aici titlul?) anunta atat destinul ei cat si pe cel al familiei, multa natura, multe animale, un tren si stalpi de electricitate. A, si-un sarpe la sfarsit... Cam asta a fost pentru mine "Pather Panchali"...

Pather Panchali e un film f bun pt ca stie sa expuna o drama fara sa fie dramatic, in sensul lamentabil al cuvantului; are multa inocenta si poezie ce-l face asimilabil kiar daca mitologia brahmana iti e necunoscuta.

[StefanDo]

1. cand ma duc la un film scopul meu nu este sa ma identific cu vreun personaj si, cand asta nu se intampla, nu sufar si nici nu vars lacrimi amare la sfarsit E adevarat, in PP nu m-am indentificat cu absolut nimeni, dar problema filmului sta in alta parte: in el nu se intampla NIMIC. Cu extrem de putine exceptii, din care doar una m-a luat cu adevarat prin surprindere si aici ma refer la destinul Durgai, personajele mananca, uda florile, se joaca cu pisicile, se duc sa se uite la tren, fura fructe, le manaca, se piaptana, gatesc, mananca ce-au gatit, se alearga, poftesc la dulciuri (pe care nu le mananca), vin, pleaca, se uita fix la camera si apoi isi pun calabalacul in carutza si pleaca spre locuri mai calde. Come on, am nevoie de (mult) mai mult ca sa nu ma plictiseasca un film, oricat de misto ar fi montat, filmat si jucat...

Si niciodata, absolut niciodata nu voi fi intr-o relatie neutra cu un film. Pentru mine, neutru inseamna indiferent, detasat. Vreau ca filmul sa ma usture, sa-mi comunice, sa vorbeasca cu mine, nu doar sa mi se infatiseze plat si egal, de parca as privi un pahar Berzelius. Un film bun tocmai asta face: ma captiveaza, deci ma smulge din indiferenta, si, daca este cu adevarat bun, ma schimba interior si ma reconstruieste. Filmul nu e o problema de matematica, pe care o rezolvi sau nu, la care dai solutia corecta sau nu.

Pather Panchali e un film f bun pt ca stie sa expuna o drama fara sa fie dramatic, in sensul lamentabil al cuvantului

da, probabil ca e extrem de greu pentru un film indian sa expuna o drama fara a fi dramatic, de te-a impresionat atat de mult

[marx]

Si niciodata, absolut niciodata nu voi fi intr-o relatie neutra cu un film. Pentru mine, neutru inseamna indiferent, detasat. Vreau ca filmul sa ma usture, sa-mi comunice, sa vorbeasca cu mine, nu doar sa mi se infatiseze plat si egal, de parca as privi un pahar Berzelius. Un film bun tocmai asta face: ma captiveaza, deci ma smulge din indiferenta, si, daca este cu adevarat bun, ma schimba interior si ma reconstruieste. Filmul nu e o problema de matematica, pe care o rezolvi sau nu, la care dai solutia corecta sau nu.

un film "comunica" cu spectatorul. de fapt, asta face orice arta cu privitorul sau. ofera un "ceva" stiut doar de autor care incearca sau nu sa-l patenteze cu secretele sale sau cu "secrete" universal desconspirate (clisee, stereotipuri, sabloane).
si un pahar Berzelius poate oferi un spectacol atunci cand este expus intr-un context seducator. trebuie doar sa nu stai sub clopotul rigid al refuzului ca un pahar berzelius e doar un pahar de sticla ce duhneste a specialitati kimice.

[herbert]

boys, nu violati limba romana printre cacofonii? mai usor cu oximoronul si expresia pretentioasa pe scari! e prea vesel...

[Carmine Galante]

boys, nu violati limba romana printre cacofonii? mai usor cu oximoronul si expresia pretentioasa pe scari! e prea vesel...

Draga herbert,
As vrea sa te intreb ceva, sper sa nu te superi. Care crezi ca sunt sansele Republicii Moldova de a intra in Europa, de a scapa de influentele URSS, de as derusifica putinii cetateni ? Si in final, cat mai costa carbunii la Chisinau ? Am inteles ca lumea se incalzeste cu haine de la second hand, ca-s mai ieftine ca carbunele. Cacofoniile merg aici.
Mersi.

[StefanDo]

@herbert & carmine galante: on topic, please! Sau faceti-va subiect cu iz de de declinare si oximoron la sectiunea Cafenea

revenind...

si un pahar Berzelius poate oferi un spectacol atunci cand este expus intr-un context seducator. trebuie doar sa nu stai sub clopotul rigid al refuzului ca un pahar berzelius e doar un pahar de sticla ce duhneste a specialitati kimice.

M-am referit la un pahar Berzelius pentru a exemplifica ideea de informatie primara, lipsita de adancime, subintelesuri, mesaje adiacente si un intreg context care sa puna ideea/mesajul in valoare. Fara a fi neaparat minimalist () "PP", cel putin la nivel de scenariu, este de-a dreptul... rudimentar . Ok, "o lupta-i viata, deci te lupta", dar, cum spuneam mai sus, am nevoie de mai mult pentru a aprecia un film

Acum o mica incercare de corectare a traducerii titlului. Se pare ca "panchali", tradus ciuntit "cantec", este un anumit tip de cantec folcloric, ceva care aduce cu doina de jale. Ei, suna cunoscut? Panchali este acel cantec susurat de matusa Indira intr-una dintre cele mai frumoase scene ale filmului. Se pare ca actrita pentru acest personaj a fost extrem de greu de gasit (actorii sunt neprofesionisti, cu exceptia tatalui), dar Ray si-a gasit probabil cel mai bine distribuit actor in persoana lui Chunibala Devi, o actrita pensionara, care traia la vremea respectiva intr-un... bordel.

Si, ca sa fac o trecere spre festivalul filmului japonez , Akira Kurosawa a spus despre filmul lui Ray: "Nu voi putea niciodata uita entuziasmul care mi-a cuprins mintea dupa ce l-am vazut. Este acel tip de cinema care curge cu seninatatea si nobletea unui mare fluviu."

[julesetjimetcatherine]

pe mine m-a impresionat "pather panchali".. asa cum ma asteptam si-a facut efectul la cateva zile dupa ce l-am vazut.. nu e genul de film pe care sa il adopti din prima si sa poti discuta imediat despre el.. dar e acel rar specimen de cinema care te obsedeaza zile intregi.. de ce? fiindca nu ai mai vazut ceva asemanator.. chiar a vazut cineva ceva asemanator cu "pather panchali"? ca stil de regie mai ales.. sunt foarte curios.. mie mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc cu ritmul lent al filmului si sa nu mai am asteptari de rasturnari de situatie, de plotpointuri etc. dar dupa ce am reusit, mi-a oferit o satisfactie foarte, foarte mare.. sunt foarte curios sa vad alte filme de ray si astept sa revad filmul de miercuri, fiindca sunt convins ca voi descoperi si descifra lucruri care mi-au scapat la prima vizionare.. revin cu impresii pe masura ce mi se vor clarifica lucrurile.. oricum, inteleg, stefan, de ce te-a plictisit, dar mi-ar placea sa te mai gandesti putin la el.. pana la urma, eu am facut atatea erori de-a lungul timpului.. iti redau o lista scurta de regizori care m-au plictisit la prima vizionare, dar apoi, reconsiderandu-i, am ajuns sa ii plasez pe primele locuri intr-un top personal.. sa vedem: robert bresson, wong kar-wai, jean-luc godard, ernst lubitsch.. voua nu vi s-a intamplat asta? daca da, cu ce regizori?

[Carmine Galante]

wong kar-wai, jean-luc godard, ernst lubitsch.. ?

Pe wong kar-wai l-am acceptat necondionat mai ales datorita valvei facute de Ambra pe acest subiect, si nu m-a dezamagit deloc.

[StefanDo]

inteleg, stefan, de ce te-a plictisit, dar mi-ar placea sa te mai gandesti putin la el.. iti redau o lista scurta de regizori care m-au plictisit la prima vizionare, dar apoi, reconsiderandu-i, am ajuns sa ii plasez pe primele locuri intr-un top personal.. sa vedem: robert bresson, wong kar-wai, jean-luc godard, ernst lubitsch.. voua nu vi s-a intamplat asta? daca da, cu ce regizori?

prima experienta wonk kar-wai a fost cu "In the mood for love". Nu m-a plictisit nici macar o secunda, ba chiar m-a fascinat si m-a obligat oarecum sa-i revad incurcata poveste de dragoste. Plus ca am ascultat vreo 3 saptamani la rand "Yumeji's Theme"

In ceea ce-l priveste pe Ray, ai dreptate cand spui ca e genul de regizor pe care il intelegi mult mai bine la cateva zile dupa ce-i vezi filmele, daca stai si te gandesti putin. Fara a deveni fan (pana la urma tot cred ca in "PP" nu se intampla mare lucru din punctul de vedere al povestii), Ray stie foarte bine ce sa faca astfel incat sa te preocupe dupa ce i se termina filmul. Ma intreb cum a evoluat la urmatoarele filme...

[Carmine Galante]

Plus ca am ascultat vreo 3 saptamani la rand "Yumeji's Theme"

Aha, same here. : )