Errol Morris, tata

[Ambra Blu]

Hai ca poate ati auzit de el, e oscarizat. Tine si un blog pe NYTimes, foarte instructiv. A aratat ca documentarul tre sa fie si forma, nu doar continut.
Exemplu: 'Thin Blue Line', structural un set de talking heads si re-enactments. Ce e foarte inedit la el: unu, ca foloseste reconstituirile nu doar in scop decorativ, ca majoritatea documentarelor teve, sa zicem, ci ca un recurs detectivistic. Fiecare marturie a unui intervievat este reconstituita fidel spuselor sale, a.i. pentru un acelasi incident - uciderea unui politist pe autostrada - avem mai multe variante. Suna a Rashomon, daca vreti cel mai la indemina exemplu. Stilistic, filmul e bine de tot, a luat ce era mai bun in filmele noir si i-a adaugat glossul advertisingului, basca e tras in 35 mm, mostly night & interior shots, un lux rar pentru documentare. In fine, tre sa va mai zic ca reconstituirile din film i-au pus pe anchetatori pe o pista reala, care au dus la eliberarea condamnatului (on death row, mind you) dupa fo citiva ani, sa fie 10, sa fie 15, sa zicem 13.

Data viitoare, daca nu mi se face somn pina atunci, citeva vorbe si despre Mr Death, din documentarul cvasi-omonim.

[Cinemania]

ai vazut vreun ep. din First Person ?

merita ? banuiesc ca sunt facute in stilul descris mai sus, nu ?

[Ambra Blu]

E acelasi stil intr-un singur aspect, cel al interviurilor: single size shot (adica nu schimba incadraturile in timpul interviurilor), jump cuts -in sensul de taietura in cadru static, fara schimbare de incadratura, aia care face imaginea sa sara, tipul de elipsa folosit prin docuri teve - keep expectantly silent and let the camera roll. Deci consistenta asta stilistica exista, trademark-ul lui Morris. In rest, nu sint la fel, da' bine ca ai amintit de serie.

[illotempore2002]

Filmul despre care vorbiti aici este doc?

[Cinemania]

da