Guru
Join Date: Dec 2007
Location: Bucuresti
Posts: 439
|
„Chuck Norris vs comunism” – cu Irina Margareta Nistor
„Chuck Norris vs comunism” – cu Irina Margareta Nistor – de Ilinca Călugăreanu
Prietenii știu despre ce e vorba. Celor care s-au născut mai târziu, trebuie să le spun că este vorba despre o rețea națională de multiplicare pe casete video a filmelor introduse ilegal în țară în așa-zisa perioadă a comunismului, traduse, aproape toate, vreo 3000, de Irina Margareta Nistor.
Am avut privilegiul să văd filmul la proiecția de gală de la ARCUB din 19 noiembrie. Este un documentar de lungmetraj, artistic. Adică au fost folosiți actori pentru secvențele de reconstituire a evenimentelor de dinainte de 1989.
Subiectul mi-era cunoscut, nu și detaliile.
Oricum, am fost mult mai mulțumit decât de „filmele artistice de lungmetraj” românești care mai rulează pe ecranele patriei noastre.
La finalul proiecției, au avut loc discuții cu participarea realizatorilor. Problema care și-o puneau spectatorii, ca și protagoniștii în vremurile acelea, era cum de „sistemul” a permis dezvoltarea unei astfel de acțiuni, total ilegale, până a ajuns fenomen de masă.
Condițiile erau favorabile: se importau foarte puține filme străine pentru cinematografe, iar pentru singura televiziune, din ce în ce mai puține până când programul de emisie rămăsese la două ore.
Una dintre cauze era plata în valută, dar principala cauză era teama de propagandă occidentală. Mă refer la teama autorităților la cel mai înalt nivel, dictatura bicefală.
Un videocasetofon, adus cam tot ilegal, costa 50 – 55 de mii de lei, iar o Dacia costa 70 de mii de lei.
În toată țara erau proprietari de video care organizau în apartamentele lor vizionări pe bani, pentru recuperarea investiției. Unora, miliția le confisca aparatura, dar nu era o vânătoare sistematică.
Și, totuși, de ce „sistemul” permitea existența unei astfel de rețele?! Pentru că în rețea existau „ofițeri acoperiți”. La această concluzie au ajuns și protagoniștii, care se suspectau între ei , și spectatorii din sală care rememorau acea perioadă. Alt argument era că fii și soțiile nomenclaturiștilor aveau și ei nevoie de aceste filme, obținute, firește, gratis.
S-a spus, în discuțiile de după proiecție, că acea rețea a fost o formă de rezistență împotriva comunismului, că în cea mai mare măsură a existat ca o sfidare a regimului. E adevărat, dacă ne gândim că vizionările erau organizate cu capital propriu de întreprinzători privați. Dar tot nu se justifică de ce nu erau impozitați!
Chiar s-a spus că s-a acumulat revoltă, care a dus la răsturnarea regimului în 1989.
Aici nu prea mai sunt de acord. Nu am intervenit, dar eu aș spune că, dimpotrivă!
La fiecare măsură antipopulară, românii, în loc să se revolte, au găsit diverse subterfugii. Așa s-a întâmplat și aici. Când nu au mai avut program la televizor, și-au făcut toți antene și „prindeau vecinii”. Nu au mai avut la cinema decât filme românești, au înființat o rețea clandestină. Am curajul să spun că aceasta chiar a amânat revolta din decembrie 1989, nu că a pregătit-o!
Am avut și eu videocasetofon. Îl am și acum. Dar nu l-am cumpărat ca să văd filme cu Chuck Norris, deși am văzut destule și din acest gen, ci pentru că numai așa puteam vedea „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, sau „Ferma animalelor”!
Invitam prieteni la vizionare, dar nu pe bani, nu mă interesa recuperarea investiției. Nu mi-am luat mașină mică pentru că se circula una din două duminici, iar benzină nu se găsea. În schimb, mă interesau filmele, chiar și realizam filme ca cineclubist.
Așa că știu ce filme circulau atunci. Din câte mi-au trecut prin mână, multe, cum spuneam, doar „Ferma animalelor” era subversiv. În rest, nu numai că nu vizau lupta împotriva comunismului, dar erau împotriva sistemului lor, a regimului, a guvernului, a autorităților, a proprietății private, a războiului din Vietnam, a exploatărilor neraționale a resurselor, a miliardarilor care demolau abuziv ca să se îmbogățească și mai mult, a poluării, a vânării animalelor cu blană! Erau o excelentă propagandă favorabilă sistemului din țările noastre!
Erau filme cu psihopați, criminali în serie cu zeci de victime, cu scelerați care mitraliau studenți, cu teroriști, cu ostatici, cu răpiri ale copiilor bogătașilor, cu spărgători de bănci, cu atentate la președintele țării, cu asasinate ale președinților, cu erori judiciare, corupție în poliție, guvern sau senat.
Filme cu genii în anumite domenii care erau dați afară pentru că nu mai aduceau patronului profitul scontat și ajung să se răzbune, sau își pierd mințile.
Și toate acestea dincolo de ficțiune, pentru că erau dublate de fapte reale, necontestate și incontestabile. E suficient să te gândești că John Lennon a fost împușcat în fața locuinței sale de către un „admirator” invidios pe celebritatea acestuia.
E adevărat că, uneori, pentru propagandă, polițiștii, punându-și viața în pericol, îi mai prindeau pe traficanții de droguri sau de arme, dar, de multe ori, justiția îi punea din nou în libertate, din lipsă de probe. Indiferent de final, fenomenele în sine existau, și nu, așa, izolat!
Dar lumea aceea avea ceva, sau ni se părea nouă că are, și anume libertate. Când te uitai mai atent, chiar ei spuneau că nu au nici libertate. Manifetările de stradă erau anihilate cu furtunul cu apă, într-un film era obligatoriu să joace și doi, trei negri, cine era suspectat de comunism era trecut pe lista neagră și nu mai găsea de lucru în veci.
Așa că, „sistemul” nu avea de ce interzice aceste filme la noi, mai ales că statul nu trebuia să plătească drepturi de difuzare. Oamenii vedeau filmele pur și simplu, nici nu proslăveau socialismul, dar nici nu ajungeau să se revolte.
Despre „Zbor deasupra unui cuib de cuci” se spunea că nu va rula nicodată în România, pentru că va fi interpretat ca o radiografie a comunismului. Când am ajuns să-l văd, am constat că era o radiografie a capitalismului. E drept, cu speranța că cineva, cândva, va rupe zăgazul, dar fără curajul de a spune ce va fi după aceea.
Filmul de animație „Ferma animalelor”, însă, chiar era subversiv. Este o satiră la adresa comunismului, respectiv puterea proletară. Am ținut caseta mereu ascunsă, îi pusesem o etichetă cu alt titlu. În decembrie 1989 m-am dus la televiziune cu un ceas care cânta „Deșteaptă-te române” și caseta cu „Ferma animalelor”. Nu mi-au dat voie cu ceasul, au motivat că i se poate părea cuiva ceva suspect și cine știe ce se poate întâmpla. Crainicul acela rotofei cu ochelari, tocmai arătase pe post un mecanism despre care spunea că a fost găsit la subsol și poate fi un declanșator pentru explozibil.
Cu ajutorul unei cunoștințe din televiziune, am dus caseta la singura persoană care putea lua o decizie, după cum mi-a spus, pentru că filmul trebuia subtitrat.
Am așteptat vreo săptămână cu sufletul la gură. În prima zi a anului 1990, seara, a fost dat pe post filmul „Ferma animalelor”, tradus cu vocea-i inconfundabilă de dna Irina Margareta Nistor.
|