(Yasujirô Ozu) Late Autumn vs. The Man Who Loved Women (Francois Truffaut)

[Liviu-]

Meci: (Yasujirô Ozu) Late Autumn vs. The Man Who Loved Women (Francois Truffaut)

Rezultat: 2 - 0

Perioada de votare: 9 aprilie 2012 - 22 aprilie 2012

Topicuri utile:

Turneu regizori (Editia 2) - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[marcusARCUS]

Late Autumn

Late Autumn e primul film pe care l-am vazut de Ozu si care m-a facut sa vreau sa vizionez mai multe filme de el.Mi-a placut la el sensibilitatea cu care regizorul isi trateaza personajele si cum actorii reusesc sa stoarca fiecare emotie din ele.Mi-a placut cum e filmat;simplistic,dar amestecul de culori vii este fascinant.Mi-a mai placut si umorul ocazional.Nu mi-a placut ca Ozu nu pune chiar atat de mult suflet in poveste decat in personaje,dar acest lucru nu m-a deranjat prea tare,avand in vedere ca peste aceasta chestie trec cu usurinta cand ma uit la Jarmusch.

8/10

L'homme qui aimait les femmes

Sunt destul de dezamagit de filmul asta.Nu ma asteptam de la Truffaut sa trateze psihologia femeii atat de conventional.Mai ales dupa ce am vazut Adele H.Nici povestea nu e mare lucru.E un film mai mult de consum,decat un film de arta.E bine jucat si are un scenariu OK,dar cam atat.Not mandatory Truffaut.

5.5/10

[Windom]

Am văzut aseară filmul lui Truffaut. Un fel de Shame franțuzesc, with no shame... În general îmi place Truffaut, dar filmul ăsta pur și simplu n-a funcționat. În primul rînd, personajul principal, cu mecla lui de Alain Delon reșapat, e de-o antipatie și un amatorism de speriat. Dar, cu francezii ăștia nu știi niciodată, joacă prost sau se fac doar că joacă prost, să dea bine la critică?
Oricum, mi-a plăcut paralela dintre film și carte, structura filmului în general, eroul ca alter ego al regizorului... Dar cînd treci de la macro la micro, filmul dă în neverosimil. Relațiile omului cu femeile par false, însăilate doar de dragul acelei paralele carte-film. Iar faza din final, atunci cînd tipul întinde mîinile disperat după gagica aia de pe patul de spital, punîndu-și capăt zilelor doar pentru o (altă, a cîtea?) pizdă, e cretină de-a dreptul.

2/5

[Federico]

Ma interesau foarte mult initial ambele filme, independent de joc. Dar!

L'homme qui aimait les femmes

Voice-over?! Ignored. Niciodata nu mi s-a parut mai rizibil, mai ieftin si mai nesimtit un film narat.
(si-am stat si 60-70 min cu el; cre' ca daca nu eram obosit ramaneam pan' la final chiar)

La Eausoux inca vreau sa ma uit.

[omudindulap]

Niciodata nu mi s-a parut mai rizibil, mai ieftin si mai nesimtit un film narat.

Cum ai reusit sa rezisti la Arrested? Unul dintre cele mai misto seriale pe care le-am vazut, btw.

Scuze pt off topic.

[Federico]

Meh, pai, acolo e caterinca; exigentele mele erau coborata pana-n centrul pamantului.
Plus ca e chiar amuzant de multe ori.Naratorul, that is.

Scuze pt off topic.

But that's why we're here.

PS: Am vrut sa ma uit ieri la Ozu dar avea subtirarea schizofrenica si n-am reusit s-o dreg. Asa ca m-am uitat la Shame.

[Windom]

Nici eu nu prea am la inimă voiceover-ul, dar dacă există un film în care el să fie justificat, ăsta e. Pentru că aici el e puntea de legătură dintre carte şi film, prin voiceover literatura (mă rog, e mult spus în cazul de faţă) se transformă în imagine. Imaginea depinde de voiceover (vezi scena în care rochia fetiţei îşi schimbă culoarea), e la cheremul slovei.

Legat de Ozu, dacă are careva un link cu filmul online (Youtube or something), rog un link. N-am chef să trag 2 gb şi apoi să nu meargă subtitrarea...

[omudindulap]

Pe iutub nu e. Cea de pe pirate (1,45 Gb) are subtitrarea inclusa, deci, teoretic, ar trebui sa fie in regula. Cine stie de pe ce coclauri o fi descarcat Fed

[Windom]

De pe PB n-am reusit sa descarc, am dat jos de pe KAT un brrip de 2gb și da, subtitrarea e vax, nu o poți sincroniza cu imaginea nicicum. Așadar stau pe tușă runda asta, n-am chef să mai descarc altă variantă...

[loud.rocks]

Eu l-am luat de pe pirate. Astazi mi s-a downloadat si mie, dupa vreo aproape doua saptamani (si pana azi era pe la 50%).

A da, calitate buna si subtitrare sincronizata.

[MinRep]

Late Autumn
Filmele lui Ozu, in special cele din ultima parte a carierei, incep sa imi para deja greu de distins unul de celalalt. Aceeasi actori, storyline similar (basically, cineva vrea sa marite pe cineva), cam acelasi stil vizual si acelasi fel de a folosi muzica etc. Intamplator, nu vazusem "Late Autumn", dar nu am putut fi sigur decat dupa ce l-am scos si am vazut cateva minute din el. Singurul element care il scoate in evidente fata de celelalte Ozu-uri, mai "vechi", este faptul ca Setsuko Hara a fost promovata de la tinara care trebuie sa fie maritata, dar nu vrea la mama vaduva a tinerei respective.
In rest, e more of the same, dar acesta nu este deloc un lucru rau. Exista un nivel de baza al cinema-ului semnat de Ozu: cadre statice, compozitii adesea aproape abstracte, personaje reprezentative pentru societatea japoneza a vremii, o naratiune eliptica, fragmentara, care lasa multe evenimente importante in afara imaginilor, preferandu-se sa se concentreze asupra scenelor in care personajele discuta, reevaluand situatia. Filmul este sincer si are destul de mult umor, chiar daca nu reuseste sa provoace un impact emotional, precum "Tokyo Story" sau "Floating Weeds".

P.S.: Ar fi mai de remarcat ca "Late Autumn" este unul dintre putinele Ozu-uri care nu sunt in alb-negru. Modul in care culorile sunt distribuite intr-un cadru aproape ca devine mai important decat orice altceva. Poate ca nu toata lumea va fi impresionanta, dar Ozu ofera mai mult unui ochi "antrenat"


L'homme qui aimait les femmes
Well, what can I say? Qu'est-ce que je peut dire? Evident, "L'homme qui aimait les femmes" nu e un film de referinta... Optiunile sunt: 1. gasesti ceva urma de umor de care te poti agata si il duci pana la capat sau 2. mai bine nu te chinui. Totusi, nu am inteles de ce gravitau atatea femei cu leur jambes cu tot in jurul lui Charles Denner - o prezenta fara charisma, fara talent actoricesc si nici macar vocea nu il ajuta. Leslie Caron, what have you been smoking?


Vot: Ozu

[SoricicaMov]

A fost odata ca niciodata un broscoi sifonat pe nume Bertrand; amfibianul nostru, cu gura larga si ochii bulbucati, anatomic adaptat pentru salturi hormonale, se hotaraste intr-o buna zi sa-si scrie memoriile pe o frunza; si astfel aflam o fascinanta fada istorie, conceputa intr-o ametitoare si ametita structura carusel, despre cum inocent print fiind candva, a fost sarutat si metamorfozat in verterbratul oracaitor care galgaie platitudini si agata cu o usurinta neverosimila, convertind femelele din regnul animal la o religie pagana prin ritaluri exagerat caricaturale de budoar de balta; si cam atat, f i n, un cortegiu funerar de ovule indurerate, care s-au acuplat cu un personaj gonflabil, intr-o poveste muritoare reumatica, un talmes-balmes de aventuri prafuite, expirate, cu iz de debara cu mucegai, o viata intreaga inghesuita si irosita intre picioarele femeilor; ceva mi-a placut totusi, rochia bunicii cu cei 137 nasturi de portelan; aaah, si vocea naratorului e la fel de nesuferita ca cea a lui Jean Cocteau

[loud.rocks]

Nu pot sa votez pentru ca n-am vazut si nu mai am timp sa vad Akibiyori in seara asta. Dar am vazut L'homme qui aimait les femmes si pot sa spun ca sunt cel mai prost de pe acest forum: am urmarit porcaria asta si nu am resuit sa-mi dau seama ce urmaresc de fapt . Desi pe toata durata filmului nu m-am gandit decat la doua chestii (de ce a ales 'Truffaut' limba engleza si cum naiba poate sa fie filmul asta atat de penibil), l-am lasat pana la capat de dragul concursului si cred ca doar comentariile pe care le-am citit pana acum m-au facut sa accept faptul ca filmul poate fi atat de prost.
In fine, am vazut si orginalul pana la urma, ca sa fiu penibil pana la capat. S-a vazut totusi o diferenta, dar nici aceasta varianta nu arata absolut nimic.

E un film mai mult de consum

; cam asa ceva, de vazut daca vrei un film la care sa nu fii atent absolut deloc si sa intelegi totusi ce se petrece. Vazut in vreo 3 ore, cu pauza, si cu cateva ture de genoflexiuni.

Pacat de timpul pierdut, mai bine vedeam doua filme din duelurile urmatoare..

[varu]

A fost odata ca niciodata ...

N-am vazut filmul si nici n-o sa-l vad, dar cronica Soricicai e delicioasa

[SoricicaMov]

Ce meci! Clash of the Titans. Not! Mai degraba Clash of the Lilliputians/Smurfs/Ants/Acarians... Phew, refuz sa votez, de fapt as vota, daca ar fi posibil, cu minusuri gigantice ambele filme; si oricat m-as stradui nu pot sa termin Late Autumn aka Talking Japanese Heads. La fel mi s-a intamplat si cu Late Spring; Ozu ma anesteziaza total, are efect soporific suta la suta garantat asupra mea, dar daca ma gandesc bine, pot extrage ceva util din experienta asta, tot o aud pe mama plangandu-se de insomnii, cred ca o solutie eficienta ar fi sa o introduc in lumea Ozu, ar fi multumita, l-ar aprecia mai mult decat mine; serios acum, am vazut Floating Weeds si Tokyo Story si am reusit sa stau treaza pana la final insa nu m-au impresionat, nu am nimic impotriva unui ritm lent, poetic, meditativ, dar pentru mine Ozu are darul de a face povestile neinteresante si mai... neinteresante; dupa aproximativ 30 min de ping-pong intre fetele personajelor din Late Autumn, imi doream cel putin doua lucruri: Setsuko Hara sa inceteze a zambi, !shark attack! dintii ei ma sperie, si un eveniment banal cum ar fi... un soricel (nu neaparat mov) traversand podea sa creeze ceva tensiune in film, insa nu a fost sa fie, asta e, destinul relatiei mele cu filmele lui Ozu e pecetluit... sau cine stie, pana ajung si eu sa am insomnii...

[marcusARCUS]

Pacat de timpul pierdut, mai bine vedeam doua filme din duelurile urmatoare..

Oho,stai linistit ca Jesus Of Montreal e mai prost ca The Man Who Loved Women.

[Mercutio]

in ciuda comentariilor negative de pana acum asupra lui, L'Homme qui aimait les femmes s-a dovedit a fi o surpriza placuta pentru mine. mi s-a parut mai bun chiar decat filmele din seria cu Antoine Doinel. filmul e un omagiu adus femeii, eternului feminin, feminitatii. e cam dificil de inteles si apreciat pentru unii young dudes. dar cand ajungi la quarantaine incepi sa-ti pui, din ce in ce mai mult, anumite intrebari legate de femeii. ce vor de la noi? de ce ne atrag? de ce intorcem capul pe strada dupa ele? e inscrisa undeva prin codul genetic al barbatilor imaginea unor picioare frumoase de femeie?
personajul principal nu e un Don Juan, egoist desi complezent, al carui scop e doar sa bifeze noile cuceriri in carnetul lui. el iubeste femeia pentru ceea ce este, incearca sa-i descopere misterul, o cauta ca un copil care isi cauta mama (flashbackurile din copilarie sugereaza de ce).
urmarind cu finete psihologica relatiile lui Morane, autorul creaza o adevarata tipologie a femeii. intalnim toate categoriile: blonda, bruneta, batrana care prefera tinerii, adultera, femeia care te acapareaza, femeia care te-a parasit dar pe care inca o mai iubesti, femeia aventuroasa, femeia inteleapta, etc. avem de-a face nu doar cu o poveste de dragoste aici, ci cu vreo duzina. ar fi fost imposibil sa le fi tratat cinematic pe fiecare in parte fara sa fi depasit durata normala a unui lung-metraj. de aici necesitatea voice-overului, care insa e excelent transpus. nu e redundant. completeaza prin informatii imaginea intregind astfel povestea. mai mult decat atat, creaza efecte interesante. de exemplu o secventa incepe cu o imagine care aparent n-are nici o legatura, dar care trezeste curiozitatea si care e explicata la timp prin voice-over. sau, alt exemplu, cand vocea personajului sub forma de ganduri coincide la un moment dat cu vorbele rostite de el in timp real sau de mama lui in flashback.