"Love In the Time of Cholera"

[Pitbull]

"Love In the Time of Cholera" - Te furã pe nesimþite...
Regalul îi aparþine lui Bardem

Trebuie sã recunosc cã, în primele douãzeci-treizeci de minute, am fost foarte dezamãgit. Pãrea o simplã poveste de dragoste ieftinã ºi cam dezghiocatã din încheieturi, neglijentã ºi cu promisiuni de a deveni trenantã, pe care n-o salva decât acel prolog din prezent, cu izbucnirea conflictualã atât de intensã între bãtrânii Fermina ºi Florentino - ºi încã, la un nivel ieftin, strict prin stârnirea curiozitãþii: "Ce mârºãvie o fi fãcut, de-l dã aºa afarã din casã...?" Mã aºteptam sã asist la o vulgarizare stângace a prozei lui Marquez, prin hipersimplificare, reducere la schematism epic ºi totalã lipsã de afinitate pentru inefabilul autorului.
ªi rãmân la pãrerea cã prima parte a filmului e teribil de neinspiratã. Jaloanele care marcheazã începutul poveºtii de dragoste sunt simpliste ºi neatent plasate, personajele se contureazã ca fiind superficiale ºi previzibile (doi îndrãgostiþi ca oricare alþii, fãrã nici un conflict interior, plus un la fel de cliºeatic tatã al fetei ostil), iar aglomeraþia de repere narative în detrimentul celor de profunzime (psihologie, afectivitate, integrare a personajelor în contextul uman - social, geografic, istoric, etc.) duce la ratarea ºansei de a cuceri spectatorul. În mod paradoxal, chiar apariþia dintâi a lui Bardem dã o loviturã sub centurã filmului: deosebirile fizionomice dintre Unax Ugalde ºi Javier Bardem sunt cam greu acceptabile, între reperele unei diferenþe de vârstã atât de mici (între 20- ºi 20+), ºi se suprapun peste pãstrarea virtualmente neschimbatã a fizionomiei Ferminei (Giovanna Mezzogiorno la toate vârstele), venind ºi în urma efortului de a accepta un Lorenzo Daza (tatãl Ferminei) neverosimil de tânãr (soarta fiind generoasã cu John Leguizamo, care la cei patruzeci ºi trei de ani ai sãi aratã totuºi doar de vreo treizeci ºi ceva - inclusiv prin prospeþimea teluricã a cheii interpretative). Astfel cã, în acel moment, ajungi sã-þi spui ceva de genul: "Uf, uite-l ºi pe Bardem, poate de-acum încolo..."
ªi, slavã Domnului: de-acum încolo, într-adevãr.
De-acum încolo, filmul începe sã te fure. Încet ºi pe nesimþite.
Principalele repere pe care se clãdeºte aceastã seducþie subtilã constã în atitudinile tandru-detaºate, deloc sentenþioase, faþã de majoritatea personajelor, în frunte cu cei doi eroi, desigur. Deºi nu-ºi iubeºte soþul, pe doctorul Juvenal Urbino (Benjamin Bratt), Fermina învaþã sã-l accepte ºi sã-l respecte. Deºi searbãd la pat, Juvenal rãmâne un tatã de familie bun, ºi un stâlp de seamã al comunitãþii, în primul rând prin lupta contra holerei - din pãcate, ilustratã mai mult prin absenþã în film: se vorbeºte despre boalã, se vãd cãruþe cu cadavre ºi vapoare contaminate, dar viaþa personajelor principale pare sã se desfãºoare tot timpul sub un clopot de sticlã protector; o singurã datã, Fermina e suspectã (prilej de a face cunoºtinþã cu viitorul ei soþ, medicul) ºi atât. Pânã ºi momentul descoperirii infidelitãþii lui e tratat cu obiectivitate - ºi, aºa cum se întâmplã de-atâtea ori în viaþã, convivii reuºesc pânã la urmã sã treacã ºi peste asta.
O evoluþie similarã, ba încã ºi mai interesantã, parcurge Florentino. Deºi, în sufletul lui, îi pãstreazã Ferminei o fidelitate de nestrãmutat, protagonistul nostru devine un cuceritor insaþiabil, iniþial dintr-o încercare de a-ºi vindeca inima frântã, pentru ca treptat sã devinã dependent de aventurile mai uºoare sau mai implicate. Paradoxalul sãu parcurs este marcat cu ironie ºi umor, în special prin cele câteva intervenþii ale lui Don Leo (un Hector Elizondo mereu proaspãt ºi sclipitor), cu momente când hazul degenereazã în tragedie - relaþia cu Olimpia Zuleta (Ana Claudia Talancón) - ca ºi cu dramaticul sub-plot al nebuniei lui Tránsito (Fernanda Montenegro, într-o compoziþie de neuitat).
Structural, liniaritatea scenariului era inevitabilã, prin faptul cã Ronald Harwood, urmãrind o sursã literarã mai mult livrescã decât cinematograficã, a fost obligat sã-i rãmânã fidel în planul acþiunii (trei ani l-a curtat pe Márquez ca sã-i obþinã acordul), dar ºi s-o perie de toatã bogãþia pasajelor care, în formatul scris, îi confereau substanþã. Din fericire, deºi lipsitã de angrenaje ºi articulaþii dramaturgice energizante ºi dinamice, fluida poveste urcã statornic, în primul rând datoritã regiei lui Mike Nevell, care-n cariera sa de peste patruzeci de ani (petrecuþi cu precãdere în televiziune), a creat nu numai orori precum "The Awakening" (1980), ci ºi filme mai rãsãrite, ca "Four Weddings and a Funeral" (1994) sau "Donnie Brasco" (1997) - plus experienþa eminamente comercialã "Harry Potter and the Goblet of Fire" (2005). Se vede limpede cã Newell a învãþat în timp sã lucreze cu actorii, ºtiind sã construiascã tensiuni subtile ºi relaþii convingãtoare între personaje, atât la nivel de secvenþã, cât ºi pe arcuri temporale ample (ca jumãtatea de secol a desfãºurãrii întregii poveºti). În plus, se relevã ºi ca un bun stilist, atât prin capacitatea de a îmbogãþi discret, prin înfrumuseþare, umanizare sau tratare hazlie, secvenþele erotice (remarcabile momentele finale, în care reuºeºte sã ne facã pãrtaºi ai intimitãþii unor amanþi trecuþi de ºaptezeci de ani, fãrã a cãdea în naturalist, repulsiv sau grotesc), cât ºi la nivelul de ansamblu al construirii frescei fluviale ce pulseazã în jurul oraºului Cartageña (nenominalizat, dar obligatoriu recognoscibil pentru toþi cei familiarizaþi mãcar cu proza lui Gabriel Garcia Márquez, dacã nu chiar cu universul Americii Latine dintre 1870 ºi 1920) - inclusiv cu ajutorul imaginii de o rarã expresivitate a lui Affonso Beato, îmbinând poezia amplã a marilor peisaje cu temperaturile toride ale coordonatelor geografice ºi temperamentale. Un strat exterior armonios, de completare, adaugã ºi Shakira, prezentã din greu pe banda sonorã.
În mod deloc surprinzãtor, regalul din film îi aparþine lui Javier Bardem, aflat aici la antipodul deja super-notoriului Chigurh. Trecând peste licenþa de vârstã cam forþatã din primele sale secvenþe, talentatul vlãstar al celebrei familii de comicos spanioli construieºte o compoziþie sensibilã ºi profundã, întregind pe tot parcursul filmului profilul unui personaj pe cât de vulnerabil, pe atât de puternic - ºi din ce în ce mai interesant pe mãsurã ce înainteazã în vârstã. Deºi, în acest sens, ºi machiajul lui Chris Burgoyne oferã o demonstraþie de virtuozitate (mai puþin în cazul Giovannei Mezzogiorno, din pãcate, care "îmbãtrâneºte" convenþional ºi cochet), pe primul loc rãmân disponibilitatea actoriceascã ºi empatia lui Bardem cu vârstele tot mai avansate ale personajului. Meritã sã vedem filmul fie ºi numai pentru aceastã bijuterie - dar, din fericire, nu numai pentru atât.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
6-7 martie, 2008,
Bucureºti, România

[Supastar]

ce m bucur k zici k e bun. in ultima vreme numai l sweeney todd am avut parere opuse.
am emotii pt filmul asta (din motive referitoare g.g.marquez si cartea lui evident) si abia astept s vina in tm s-l vad.

[Dragomara]

Deºi searbãd la pat, Juvenal rãmâne un tatã de familie bun, ºi un stâlp de seamã al comunitãþii...

Am râs citind fraza de mai sus, în rest e o cronicã bunã, dacã încã nu ai citit cartea filmul meritã vãzut, dacã rãspunsul e pozitiv, abþine-te vei plânge dupã timp. Scenariul urmãreºte într-adevãr fidel romanul, din punctul meu de vedere, din cel al amatorului de film habar n-am ce-i lipseºte acestei pelicule (din punctul de vedere al omului de film) pentru a fi genialã, romanul e într-adevãr mult mai mult mai amplu ºi mai profund. ªi eu am observat inadecvata îmbãtrânire a Ferminei.

[Alex Leo Serban]

eu am inteles k filmu e prost!
oricum, nu ma intereseaza - fiind dupa marquez... :sick:

[Dragomara]

Tipic. La tine toate-s proaste, mai ales unde nu le vezi, da' le judeci. Io tocmai de-aia mã uitai, pentru cã mor dupã G. Garcia Marquez ºi ºtiu dinainte cã nimic nu se poate ridica la nivelul scriiturii lui, dar totuºi corect, inteligent ºi de bun-simþ e sã citeºti/ priveºti/ înþelegi ºi apoi sã dai cu piatra.
+++
ªi o sã mã mai uit de vreo câteva ori, pentru cã eu am mania prospectelor medicamentelor, aºa o numesc eu, adicã rerererecitirea/ rererevizionarea în cazul nostru a filmelor, ºi redescoperirea de noi sensuri. Am o singurã excepþie pe tema asta... Bach. Dar sã nu deviem de la subiect.

[Alex Leo Serban]

... nu ma intereseaza nici parerea altora dspr marquez :lol: :lol:

[Dita]

tot ce pot sa spun este ca l-am vazut si mi-a placut tare mult.. acum nah, parerile sunt impartite... :?

[Alex Leo Serban]

omg, just HORROR ac film! :sick:
am crezut k o sa mi s aplece d la atita academism leshios, d la atita dulcegarie kitchos filmata, d la accentele latino ale englezei vbite, d la shakira p soundtrack & d la & d la & d la...
mi-a adus aminte d alta paranghelie cu pretentii - 'casa spiritelor', da park asta e si mai prost

nu mi-au placut decit john leguizamo & fernanda montenegro - in rolul parintilor respectivi; in rest - sa vershi, nu alta!
(iar dk citesti si comentariu dp imdb - al acelui latino -, t ingrozeshti si dc kkturi au unii in cap )

recomandat masokistilor!

[Pitbull]

Acu' s-o vezi pe Dragomara! :lol:

[Alex Leo Serban]

pai c sa mai vad?? face parte din 'target', normal k i-a placut :lol:

[Dragomara]

LOL! M-am uitat de 2 ori, ºi asta în cursul sãptãmânii, adicã orice aº fi fãcut tot nu m-am putut împiedica sã nu adorm înainte de final! În general, din principiu nu mã uit la ecranizãrile dupã capodopere, sunt de pãrere cã nimic nu poate egala cuvântul scris, fac doar excepþii pentru "chestiile" despre care ºtiu cã voi vorbi ulterior. Oricum sunt de apreciat intenþia ºi efortul depus în realizarea acestei pelicule, dacã nu ai citit cartea, sau nu ai CITIT ABSOLUT NIMIC din G. Garcia Marquez te poþi uita liniºtit, e un film de suflet, de mii de ori mai bun decât majoritatea inepþiilor mult-prea-lãudate aci.

Lumea lui G. Gargia Marquez nu e de vãzut, ci de simþit ºi imaginat, a încerca sã pui pe peliculã aºa ceva înseamnã a fi din start conºtient de mijloacele limitate de care dispui, a fi conºtient cã prin fapta ta nu faci decât sã sãrãceºti o operã, un autor. Personal cred cã ar trebui ca anumite opere sã fie interzis a fi ecranizate, nu totul poate fi "simplificat" (a se citi vulgarizat) pânã la puterea de înþelegere ºi acceptare a omului simplu.

[Alex Leo Serban]

'film d suflet'... asta c e, un nou gen cinematografic?? k 'filmu d groaza'...? :w00t:

[Dragomara]

Dupã mai bine de o jumãtate de an am reuºit ºi eu sã vãd "Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom" (2003)" a lui KIn Ki-Duk, am avut o tentativã prin octombrie anul trecut, dar nu a reuºit sã "dau peste" partea a doua pe DC++.

"La strada" - Federico Fellini, un film fãcut acum mai bine de o jumãtate de secol, îmi place la nebunie Giulietta Masina, e un exemplu de simplitate ºi modestie, spre ruºinea mea habar n-am avut cã ea a fost soþia lui Fellini.

---
Alex - am sã-mi calc pe inimioarã ºi am sã-þi rãspund, cu toate cã orice discuþie cu tine, din punctul meu de vedere e timp pierdut. Dragule, îþi lipsesc dotãrile necesare pentru a simþi, pricepe, accepta ºi asimila filmele de ºi pentru sufleþel. Da'tu nu te îngrijora, excelezi în alte domenii. Hai sã facem un pac: nu te citesc, nu mã citeºti, ºi dacã prin absurd vrei sã-mi sporeºti educaþia cinematograficã nu mã ctitica ºi nu mã lua la miºtouri de 2 lei, ºtii tu, n-am timp de tembelisme etc. etc.

[Alex Leo Serban]

un 'pac'... la razboiu?? :lol: (da cre k aluzia e prea subtila pt duduia galbinoasa )

eu cre k, dk bunu-simt (sau simtu penibilului) nu t opreste sa-ti dai cu parerea acolo unde nu t pricepi, ar trebui sa existe o lege sa o interzik! (mie pers mi-a face mare placere sa o aplic ) am fi scutiti d tot felu d 'pareri' inepte, inculte & indigeste...

ps duduia face parte din acea categorie, vai atit d numeroasa, a oamenilor simpli, 'sinceri' consumatori d 'arta', pt kre nu conteaza felu cum e facut un film, ci ceea-c-spune - subiectu adik... astia nu sint, d fapt, interesati/pasionati d un film (k arta d sine statatoare), ci cauta fictiuni compensatoare, indiferent d arta in kre l gasesc; ASTA inseamna - pt acesti (prea) multi - 'film/carte/muzik 'd suflet' :sick:
oricum, este clar k duduia cu pricina iubeste mai mult literatura decit filmu (a si declarat-o, d altfel - plus penibilitatea cu acel 'Kln Ki-duk' :w00t: , d unde s vd k nici numele nu l stie corect...), asha k intrebarea mea ar fi: C CAUTA p ac forum?! sa plece, sa plece - nu e nicio pierdere! :lol:

[Dragomara]

LOL. Eu ºtiu ce-am scris, recitesc de 10 ori mesajul înainte de-al trimite, de-aia am ºi ales culoarea asta, pentru cã mi-e uºor sã mã recitesc înainte de-a a atinge butonul "trimite".

Oricum, mulþumesc celui care încã "corecteazã".

[Alex Leo Serban]

pai, 'culoarea asta' ar fi trebuit sa-ti arunce-n oki - dupa ce-ai fi 'recitit d 10 ori' - k regizoru cu numele 'Kln Ki-duk' nu exista! :lol:

[Dragomara]

ia mai suteºte-mã, sau iubeºte-mã din conturile altora, eventual ale celor care mã "corecteazã"!

[Alex Leo Serban]

c este aceea 'suteste-ma'?? :?
vine d la 'suta'? cam mult...
tu faci 2 bani :lol:

[Pitbull]

c este aceea 'suteste-ma'?? :?

Cred cä e "ºuteºte-mã", aka "ºparleºte-mã", "ºterpeleºte-mã", "mangleºte-mã", "saltã-mã", "umflã-mã", "furã-mã", "rãpeºte-mã (din serai)", "ºterpeleºte-mã", "kidnappeazã-mã", "ia-mã", "du-mã", "dumã", "dietã", "knesset", "congres", "adunare nationalã", "Mare Adunare Nationalã", "mini-parlament", "C.P.U.N."... Nu? :?

[Alex Leo Serban]

THAT must be it! :happy:
da c sa 'furi' (cu 'r') & d unde 'serai'?? poate doar p carpeta d deasupra recamierului cu mileu, unde citeste marquez & tot joyce...