Dogma 95 si Lars Von Trier

[illotempore2002]

ca sa mai imbogatim putin topicul, o sa redau ce am scris despre Festen la momentul la care l-am vazut (ultimul film vizionat).

Festen (Celebration), al lui Vinterberg. Sau, altfel spus, Dogma #1.
M-a lasat fara cuvinte. Prietenul lui Laars von Trier reuseste atat de bine sa se sustraga pe sine, ca si autor, din film (pt ca Dogma 95 isi propune sa "curete" filmul de prezenta regizorului) incat l-am simtit simplu spectator (sau cameraman), ca si mine. Filmul m-a facut sa inteleg ca realitatea cu mizeriile ei poate oferi atata substanta incat cu adevarat nu e nevoie de alte interventii, adaogiri sau scaderi din ea.

O familie foarte numeroasa se aduna de pe toate meleagurile spre a sarbatori aniversarea de 60 de ani a tatalui, capul familiei. Ies adevaruri dureroase si traumatizante la suprafata: unul din fii tzine un toast in capul mesei in care ofera detalii despre "cand tata facea baie" si ii abuza sexual pe el si pe sora lui geamana (care doar ce s-a sinucis, cu cateva luni inainte de aceasta reuniune de familie). Pentru o buna bucata de timp filmul va relativiza adevarul mai mult decat este el deja relativ si nu vom sti exact daca tatal chiar era bolnav psihic sau fiul care inventase asemenea fabulatii.

Festen te face sa aprobi principiile Dogmei 95, pe care daca le citesti separat, fara sa le vezi aplicate in film, iti vine sa le respingi datorita excesului de castitate. Puse pe pelicula insa totul se petrece cu o naturalete rara, cu aer de documentar in necunostinta de cauza a celor filmati.