Thomas Mann

Thomas Mann a scris opt romane, peste treizeci de povestiri, o dramă epică, numeroase eseuri. Un amplu jurnal și o răsfirată corespondență îi întregesc opera.

Faima i-au statornicit-o cele patru romane mult cunoscute, "Casa Buddenbrook", "Muntele vrajit", tetralogia "Iosif si fratii sai" si "Doctor Faustus".

Dintre povestiri, celebre cu deosebire sunt "Moarte la Venetia", "Mario si vrajitorul", "Capetele schimbate",...

Thomas Mann a scris opt romane, peste treizeci de povestiri, o dramă epică, numeroase eseuri. Un amplu jurnal și o răsfirată corespondență îi întregesc opera.

Faima i-au statornicit-o cele patru romane mult cunoscute, "Casa Buddenbrook", "Muntele vrajit", tetralogia "Iosif si fratii sai" si "Doctor Faustus".

Dintre povestiri, celebre cu deosebire sunt "Moarte la Venetia", "Mario si vrajitorul", "Capetele schimbate", "Legea".

Thomas Mann, pe numele complet Paul Thomas Mann, s-a născut la 06.06.1875, în Lübeck, Schleswig-Holstein, Germania, și a decedat la 12.08.1955. A fost al doilea fiu al lui Thomas Johann Heinrich Mann (senator, comerciant de cereale) și al Juliei da Silva Bruhns (o braziliană de ascendență germană, portugheză, care a emigrat în Germania cu familia ei când avea șapte ani). Mama lui era romano-catolică, dar Thomas a fost botezat în religia luterană a tatălui său, care a murit în 1891, după care firma sa comercială a fost lichidată. Familia s-a mutat la München. Thomas a studiat știința la un gimnaziul din Lübeck, apoi a urmat Universitatea Ludwig Maximillians din München și Universitatea Tehnică din München, unde, în pregătirea pentru o carieră în jurnalism, a studiat istoria, economia, istoria artei și literatura. A fost romancier, nuvelist, critic social, filantrop, eseist, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1929 pentru Buddenbrooks (1901), Muntele magic (1924) și numeroasele sale nuvele. Analiza și critica sa asupra sufletului european și german au folosit versiuni modernizate ale poveștilor germane și biblice, și ideile lui Johann Wolfgang von Goethe, Friedrich Nietzsche, Arthur Schopenhauer. Mann a locuit la München din 1891 până în 1933, cu excepția unui an petrecut în Palestina, Italia, cu fratele său mai mare, romancierul Heinrich Mann. Thomas a lucrat la Compania de asigurări împotriva incendiilor din Germania de Sud în 1894–1895. Prima nuvelă a lui Mann, Little Mr Friedemann a fost publicată în 1898. În 1905, Mann s-a căsătorit cu Katia Pringsheim, care provenea dintr-o familie de industriași evrei bogați. Cuplul a avut șase copii: Erika, Klaus, Golo, Monika, Elisabeth, Michael. Datorită nivelului financiar ridicat al familiei Pringsheim, Katia Mann a reușit să achiziționeze o proprietate în Bad Tolz, în 1908, pe care au construit o casă de țară pe care au păstrat-o până în 1917. În 1914 au achiziționat și o vilă în Munchen, unde au locuit până în 1933. În 1912, Katia a fost tratată de tuberculoză într-un sanatoriu din Davos, Elveția, unde Thomas Mann a vizitat-o timp de câteva săptămâni, ceea ce l-a inspirat să scrie romanul Muntele magic, publicat în 1924. Mann a folosit veniturile din casa lor de vară în 1917 pentru a subscrie la obligațiuni de război, care și-au pierdut valoarea nominală după pierderea războiului. La fel a făcut și socrul său, ceea ce a cauzat pierderea unei părți majore din averea familiei Pringsheim. Inflația dezastruoasă din 1923-1924 a dus la pierderi suplimentare mari. Succesul de vânzări al romanului Muntele Magic, a îmbunătățit situația lor financiară, la fel ca și acordarea Premiului Nobel în 1929. El a folosit banii premiului pentru a construi o cabană în satul de pescari Nida, Lituania, unde și-a petrecut verile anilor 1930–1932 lucrând la Iosif și frații săi. Astăzi, cabana este un centru cultural dedicat lui, cu o mică expoziție memorială. În februarie 1933, după un turneu de carte la Amsterdam, Bruxelles și Paris, Thomas Mann a revenit la Arosa (Elveția) când Hitler a preluat puterea și Mann a auzit de la copiii săi mai mari, Klaus și Erika din München, că nu era sigur pentru el să se întoarcă în Germania. Părerile sale politice îl făcuseră un dușman al naziștilor. Sfaturile copiilor lui s-au dovedit mai târziu a fi exacte când și soferul-îngrijitorul lor devenise un informator și arestarea lui Mann ar fi fost foarte probabilă. Familia (cu excepția acestor doi copii care au plecat la Amsterdam) a emigrat lângă Zurich, Elveția. Fiul Golo a reușit, cu mare risc, să introducă clandestin capitolele deja finalizate ale romanului Iosif și jurnalele în Elveția. Poliția politică bavareză a percheziționat casa lui Mann din München și a confiscat casa, inventarul și conturile bancare. Totodată, a fost emis un mandat de arestare. Mann nu a mai putut să-și folosească casa de vacanță din Lituania, deoarece se afla la doar câteva sute de metri de granița germană și părea să fie în pericol acolo. Când toți membrii Secției de Poezie a Academiei de Arte din Prusia au fost rugați să facă o declarație de loialitate față de guvernul național-socialist, Mann și-a dat demisia pe 17 martie 1933. El admira operele compozitorului Richard Wagner, pe care, în eseul său, Suferința și măreția lui Richard Wagner (1933) l-a considerat un precursor al extremismului de dreapta. Familia Mann a călătorit în Statele Unite de două ori, în 1934 și 1935. I-a fost revocată cetățenia germană lui, soției, Katia, copiilor lor Golo, Elisabeth și Michael. Mai mult, guvernul nazist a expropriat casa familiei din München. Ea fusese deja confiscată și închiriată cu forța în 1933. În decembrie 1936, Universitatera din Bonn i-a retras lui Mann doctoratul onorific, acordat în 1919. În 1939, Mann a emigrat în Statele Unite, iar socrii săi au reușit să părăsească Germania cu destinația Zurich, în octombrie 1939. Soții Mann s-au mutat la Princeton, New Jersey. El a predat la Universitatea Princeton. În 1941 a fost desemnat consultant în literatura germană la Biblioteca Congresului. În 1942, familia Mann s-a mutat în cartierul Pacific Palisades din Los Angeles, California. Soții Mann erau membri proeminenți ai comunității germane expatriate din Los Angeles și se întâlneau frecvent cu alți emigranți, inclusiv în casa lui Lion Feuchtwanger, exilat german. Relația mereu dificilă a lui Thomas Mann cu fratele său Heinrich, invidios pe succesul și bogăția lui Thomas și diferit din punct de vedere politic, cu greu s-a îmbunătățit când acesta din urmă a ajuns în California, sărac și bolnav, având nevoie de sprijin. La 23 iunie 1944, Thomas Mann a fost naturalizat cetățean al Statelor Unite. Familia Mann a trăit în Los Angeles până în 1952, când a plecat în Elveția. Mann și-a portretizat familia în primul său roman, Buddenbrooks. Trei dintre cei șase copii ai lui Mann (Erika, Klaus, Golo) au devenit scriitori germani importanți. Mann este unul dintre cei mai cunoscuți exponenți ai literaturii germane Exilliteratur, scrisă în exil de cei care s-au opus regimului lui Hitler. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, la 1 septembrie 1939, l-a determinat pe Mann să acorde discursuri anti-naziste (în germană) către poporului german prin intermediul BBC. În octombrie 1940, a început emisiunile lunare, înregistrate în SUA. În aceste discursuri de opt minute, Mann l-a condamnat pe Hitler și pe „paladinii” săi ca fiind niște filisteni grosolani. Mann a fost unul dintre puținii oponenți public activi ai nazismului printre germanii expatriați din SUA. În timpul Războiului Rece, a perioade maccarthiste, el a fost „suspectat de comunist”, i s-a cerut să depună mărturie în fața Comitetului pentru activități antiamericane, unde a fost numit „unul dintre cei mai de seamă apologeți ai lui Stalin și companiei”. A fost „afiliat la diverse organizații de pace sau fronturi comuniste”. Fiind non-comunist, Mann s-a opus în mod deschis acuzațiilor. El s-a alăturat protestelor împotriva închiderii celor zece de la Hollywood și concedierii profesorilor suspectați a fi comuniști. A fost forțat să renunțe la funcția de consultant în literatura germanică la Biblioteca Congresului, și, în 1952, s-a întors în Europa, pentru a locui în Kilchberg, lângă Zurich, Elveția. Aici a locuit inițial într-o casă închiriată și și-a cumpărat ultima casă acolo în 1954 (în care mai târziu au locuit văduva sa și apoi fiul lor Golo până la moartea lor). Nu a mai trăit niciodată în Germania, deși a călătorit regulat acolo. Cea mai importantă vizită a sa în Germania a fost în 1949, la împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Goethe. A vizitat și Lübeck, unde a văzut casa părinților săi, care a fost parțial distrusă de bombardamentele din al Doilea Război Mondial. Alături de Albert Einstein, Mann a fost unul dintre sponsorii Convenției Mondiale a Popoarelor, care a avut loc în 1950-1951 la Palais Electoral, Geneva, Elveția. Jurnalele lui Mann dezvăluie luptele sale cu homosexualitatea sa, sugerată în lucrările sale, mai ales prin obsesia bătrânului Aschenbach pentru băiatul polonez de 14 ani Tadzio din nuvela Moarte la Veneția (1912). Biografia lui Anthony Heilbut: Thomas Mann: Eros and Literature (1997) a dezvăluit centralitatea sexualității lui Mann în opera sa. Lucrarea lui Gilbert Adair, The Real Tadzio (2001) descrie cum, în 1911, Mann stătuse la Grand Hotel des Bains din Veneția împreună cu soția și fratele său, când a fost fermecat de figura angelică a lui Wladyslaw (Wladzio) Moes, un băiat polonez de 10 ani. În nuvela autobiografică Tonio Kroger (1901), tânărul erou se îndrăgostește de un coleg de clasă frumos (după modelul colegului de clasă din Lübeck din viața reală, Armin Martens). Confesiunile lui Felix Krull (1910) descrie un tânăr impostor care se încadrează în tipologia gay. Nuvela Mario și magicianul (1929) se termină cu o crimă din cauza unui sărut între bărbați. Jurnalul lui Mann consemnează atracția lui față de propriul său fiu de 13 ani, Eissi, Klaus Mann. Mann a fost prieten cu violonistul și pictorul Paul Ehrenberg, pentru care a avut sentimente în tinerețe. Atracția pe care a simțit-o pentru Ehrenberg, i-a cauzat lui Mann dificultăți și disconfort și ar fi putut fi un obstacol în calea căsătoriei cu o englezoaică, Mary Smith, pe care a cunoscut-o în 1901. În 1927, în timp ce se afla în vacanța de vară în Kampen, Mann s-a îndrăgostit de Klaus Heuser, de 17 ani, căruia i-a dedicat introducerea eseului său Kleist”s Amphitryon, a Reconquest în toamna aceluiași an. În 1950, Mann l-a întâlnit pe chelnerul de 19 ani Franz Westermeier, a procesat experiența în eseul său Michelangelo în poemele sale (1950) și a fost inspirat să scrie The Black Swan (1954). Îndrăgostirile lui Mann au rămas probabil în mare parte platonice. Katia Mann a tolerat aceste aventuri amoroase, la fel ca și copiii, pentru că știau că nu merge prea departe. A schimbat scrisori cu Klaus Heuser o vreme și l-a întâlnit din nou în 1935. Deși Mann a negat întotdeauna că romanele sale aveau componente autobiografice, desigilarea jurnalelor sale a dus la o reevaluare a operei sale. Thomas Mann și-a ars toate jurnalele dinainte de martie 1933 în grădina casei sale din Pacific Palisades în mai 1945. Thomas Mann a reacționat cu prudență la primul roman al lui Klaus, The Pious Dance, Adventure Book of a Youth (1926), care este plasat în mod deschis în mediul homosexual din Berlin. Multe instituții sunt numite în onoarea lui, de exemplu Gimnaziul Thomas Mann din Budapesta. Lowe-Porter a tradus ulterior lucrările complete ale lui Mann. Joseph and His Brothers este un roman epic scris pe o perioadă de șaisprezece ani și este una dintre cele mai mari și mai semnificative lucrări din opera lui Mann. Romanele ulterioare au fost Lotte in Weimar (1939), Doctor Faustus (1947), Confesiunile lui Felix Krull (1954, care era neterminată la moartea lui Mann). Aceste lucrări i-au determinat pe doi membri ai Academiei Suedeze să-l nominalizeze pe Mann pentru Premiul Nobel pentru Literatură a doua oară, în 1948. După ce a împlinit 80 de ani, Mann a plecat în vacanță în Țările de Jos. La 18 iulie 1955, a avut dureri și umflături la piciorul stâng. Avea tromboflebită. Mann a fost transportat la un spital din Zürich. La 12 august 1955, a murit. La 16 august 1955, a fost înmormântat în Cimitirul din satul Kilchberg.