Sophocles

Sofocle s-a născut în 496 î.Hr., în Colones, Atena, Grecia, și a decedat în 406 î.Hr. A făcut parte dintr-o familie înstărită, ca fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educația specifică tinerilor timpului, inițiindu-se în teoria și practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre cei mai renumiți maeștri ai Antichității, de la care a învățat arta folosirii instrumentelor muzicale, mai ales a kitharei), în practicarea dansului și a...

Sofocle s-a născut în 496 î.Hr., în Colones, Atena, Grecia, și a decedat în 406 î.Hr. A făcut parte dintr-o familie înstărită, ca fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educația specifică tinerilor timpului, inițiindu-se în teoria și practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre cei mai renumiți maeștri ai Antichității, de la care a învățat arta folosirii instrumentelor muzicale, mai ales a kitharei), în practicarea dansului și a exercițiilor fizice (călărie, conducerea carului), căpătând probabil, și unele cunoștințe științifice. La 16 ani a fost ales de compatrioții săi conducător al tinerilor însărcinați a celebra prin cântări și jocuri aniversarea glorioasă a Salaminei. N-avea însă o voce sonoră, de aceea a și fost scutit de a se supune datinei, care cerea ca poetul să joace în propriile piese. A apărut numai o dată pe scenă, în rolul lui Tamiris orbul. Sofocle a manifestat din tinerețe o puternică pasiune pentru literatură, pentru operele lui Homer, tragediile lui Eschil și folclor. Tragedia l-a atras nespus, încă de copil participând în corul ce susținea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintașilor săi. În anul 468 i.Hr. s-a prezentat la un concurs la Atena și a obținut pentru prima dată premiul I, cucerind auditoriul rafinat al cetății. În cei 60 de ani de creație cetățenii i-au mai aplaudat de încă 23 de ori victoria la întrecerile dramatice. Sofocle a fost un poet grec, care împreună cu Eschil și Euripide a pus bazele tragediei clasice grecești. A adus însemnate inovații în tehnica teatrală: renunțarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, mărirea numărului coreilor (picior de vers antic) de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanța acordată decorului și costumelor. Opera lui cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri și izvoare, numărul pieselor e de 123, 130, 133, ba chiar și de 140), dintre care au mai rămas în întregime numai șapte. Sofocle a înființat și o asociație literară și era prieten apropiat cu Herodot. Civilizat, manierat și spiritual, Sofocle era îndrăgit de contemporanii săi, care vedeau în el întruchiparea echilibrului și seninătății. Poreclindu-l Albina, pentru elocința lui „dulce”, aceștia îi făceau cel mai măgulitor compliment la care putea aspira un poet sau povestitor. Aflat în centrul vieții publice din Atena, Sofocle a fost trezorier imperial și diplomat, fiind ales de două ori general. Sofocle s-a stins din viață în anul 406 î.Hr., la numai câteva luni după contemporanul său mai tânăr, Euripide. A fost înmormântat la Colonos, în pământul său natal, căruia i-a adus laude și slavă în ultima sa piesă, Oedip la Colones. Și după moarte, marele scriitor a continuat să domine scena greacă, reprezentările pieselor sale bucurându-se de mare succes. Din inițiativa lui Licurg, după 40 de ani de la moartea lui Sofocle, i s-a ridicat o statuie de bronz, iar numele său a intrat în rândul eroilor, alături de Homer, Eschil și alții. Creațiile sale au inspirat filme, precum: Oedipus Rex (1957, 1968, 1972, 2008), Antigona (1958, 1960, 1962, 1968, 1970, 1973, 1974, 1984, 1990), Elektra (1970 1981,1987,1994).