Sergio Mendes

Sérgio Mendes, pe numele complet Sérgio Santos Mendes, s-a născut la 11.02.1941, în Niterói, Rio de Janeiro, Brazilia, și a decedat la 05.09.2024, în Los Angeles, California, SUA. După cum povestește în In the Key of Joy, un film biografic despre cariera sa, a trebuit să poarte ghips trei ani din cauza osteomielitei. A fost unul dintre primii oameni din Brazilia tratat cu penicilină (tatăl său era medic). Sergio a urmat...

Sérgio Mendes, pe numele complet Sérgio Santos Mendes, s-a născut la 11.02.1941, în Niterói, Rio de Janeiro, Brazilia, și a decedat la 05.09.2024, în Los Angeles, California, SUA. După cum povestește în In the Key of Joy, un film biografic despre cariera sa, a trebuit să poarte ghips trei ani din cauza osteomielitei. A fost unul dintre primii oameni din Brazilia tratat cu penicilină (tatăl său era medic). Sergio a urmat conservatorul local cu speranța de a deveni pianist clasic. Pe măsură ce interesul său pentru jazz a crescut, el a început să cânte în cluburi de noapte la sfârșitul anilor 1950, exact în momentul în care bossa nova, un derivat al samba-ului cu influență jazz, era în curs de dezvoltare. Mendes a format Sexteto Bossa Rio și a înregistrat Dance Moderno în 1961. În turnee prin Europa și Statele Unite, Mendes a înregistrat albume, a cântat la Carnegie Hall. El s-a mutat în SUA, în 1964, și a scos două albume sub numele de grup Sergio Mendes & Brasil '65. Mendes a devenit partener cu Richard Adler, care a adus-o pe Bossa Trés plus doi dansatori, Joe Bennett și un partener brazilian, să apară la The Ed Sullivan Show în 1963. El a fost însoțit de Jobim, Flavio Ramos și Aloisio de Oliveira. Uniunea Muzicienilor a permis acestui grup să apară doar într-o emisiune TV și să facă o apariție în club înainte de a le ordona să părăsească SUA. Adler și Mendes au format Brasil '65, care a înregistrat albume pentru Atlantic și Capitol. Muzician, conducător de trupă, pianist, compozitor, aranjor, activ în perioada 1961-2023. Mendes a avut peste 55 de lansări, a fost nominalizat la premiul Oscar pentru Cel mai bun cântec original în 2012, inclusiv co-scenarist al piesei Real in Rio din filmul de animație Rio. Mendes a fost cunoscut în Statele Unite, a colaborat cu mulți artiști, inclusiv cu Black Eyed Peas, cu care a reînregistrat în 2006 o versiune a hitului său inovator din 1966, Mas que Nada. Albumul Herb Alpert Presents Sergio Mendes & Brasil '66, a obținut discul de platină bazat în mare parte pe succesul single-ului Mas que Nada. A înregistrat două albume între 1966 și 1968 (inclusiv cel mai bine vândut LP Look Around), înainte de o schimbare majoră de personal pentru al patrulea album Fool on the Hill. Mendes a schimbat adesea formația. La începutul anilor 1970, solista Hall a urmat o carieră solo și a devenit a doua soție a lui Alpert. Mendes a interpretat cântecul nominalizat la Oscar, The Look of Love, în 1968. Versiunea lui Brasil '66 a cântecului a ajuns în top 10, pe locul 4. Din 1968, Mendes a fost, probabil, cel mai mare star brazilian din lume, s-a bucurat de o imensă popularitate cântând în locuri variate, cum ar fi arenele stadioanelor și Casa Albă, unde a susținut concerte pentru președinții Lyndon B. Johnson și Richard Nixon. Grupul Brasil '66 a apărut la Expoziția Mondială de la Osaka, Japonia, în iunie 1970. Mendes a continuat să se inspire din muzica pop americană și post-bossa din Brazilia sa natală, în timp ce a mai colaborat cu Stevie Wonder, care a scris hitul minor al lui Mendes, The Real Thing, cu influențe R&B. În 1983, s-a bucurat de succes cu un album auto-intitulat și mai multe albume ulterioare. Never Gonna Let You Go a egalat succesul single-ului său din 1968, The Look of Love, ajungând pe locul 4 în topul Hot 100. În 1984, a înregistrat albumul Confetti, care avea melodiile de succes Olympia, care a fost folosită și ca temă pentru Jocurile Olimpice din acel an, și  Alibis, care a ajuns pe locul 29 în Hot 100. În anii 1980, Mendes a lucrat și cu cântăreața Lani Hall la piesa No Place to Hide de pe albumul Brasil '86, precum și la producția vocii sale pe piesa de titlu pentru filmul James Bond-Never Say Never Again. Când Mendes și-a lansat albumul Elektra, câștigător de Grammy, Brasileiro, în 1992, era maestrul incontestabil al jazz-ului brazilian cu influență pop. Versiunea reînregistrată din 2006 a Mas que Nada cu Black Eyed Peas a avut vocea suplimentară a lui Gracinha Leporace, soția lui Mendes. În Brazilia, cântecul este binecunoscut ca melodia tematică pentru canalul local de televiziune Globo's Estrelas. Versiunea The Black Eyed Peas conține o mostră din hitul lor din 2004, Hey Mama. În 2013 și-a făcut apariția dansând pentru unul dintre segmentele 24 Hours of Happy. El a fost co-producător pe albumele de coloană sonoră pentru două filme de animație despre patria sa: Rio din 2011 și continuarea sa din 2014. El a fost subiectul documentarului din 2020, Sergio Mendes în cheia bucuriei. El a susținut ultimele sale spectacole în noiembrie 2023. Mendes a murit din cauza complicațiilor unui COVID lung într-un spital din Los Anheles, pe 5 septembrie 2024, la vârsta de 83 de ani.