Portia Nelson

Portia Nelson, pe numele complet Betty Mae Nelson, s-a născut la 27.05.1920, în Brigham City, Utah, SUA, și a decedat la 06.03.2001. A fost cântăreață, compozitoare, actriță și autoare. În Los Angeles, la începutul anului 1946, Nelson a lucrat pentru scurt timp ca secretar al regizorului de film Andre de Toth; ea a ocupat o altă slujbă de secretariat în departamentul de publicitate al United Artists Pictures. În acea perioadă ea a adoptat numele Portia, o poreclă pe care i-au dat-o...

Portia Nelson, pe numele complet Betty Mae Nelson, s-a născut la 27.05.1920, în Brigham City, Utah, SUA, și a decedat la 06.03.2001. A fost cântăreață, compozitoare, actriță și autoare. În Los Angeles, la începutul anului 1946, Nelson a lucrat pentru scurt timp ca secretar al regizorului de film Andre de Toth; ea a ocupat o altă slujbă de secretariat în departamentul de publicitate al United Artists Pictures. În acea perioadă ea a adoptat numele Portia, o poreclă pe care i-au dat-o prietenii pe baza dragostei ei pentru telenovela populară radio Portia Faces Life. Era cunoscută pentru că stătea ocazional la pian, interpreta cântecele, iar vestea despre talentele ei vocale s-a răspândit. Nelson a lucrat pentru Jane Russell ca antrenor vocal. Ea a fost cunoscută pentru aparițiile ei în cabaretele anilor 1950 , unde a cântat soprană. În 1965, ea a portretizat-o pe sora Berthe în versiunea cinematografică The Sound of Music /Sunetul muzicii. A avut, de asemenea, un rol minor, Sarah, în musicalul Doctor Dolittle. La televiziune, în All My Children, Nelson a jucat rolul Dădaca Gurney. Cartea ei de meditații poetice s-a numit There's a Hole in My Sidewalk: The Romance of Self-Discovery. După ce a plecat de la Nick Arden, Nelson a continuat să lucreze zilnic, în timp ce cânta sporadic. În 1949, a cântat la Café Gala, un cabaret pe Sunset Strip din Hollywood. La Café Gala Nelson a fost auzită de Herbert Jacoby, proprietarul cabaretului din Manhattan, Blue Angel. Jacoby a invitat-o să cânte acolo. În ianuarie 1950, Nelson s-a mutat la New York; la scurt timp după ce a jucat în patru acte ale Îngerului Albastru. Ea a cântat acolo până în 1959. Nelson era acompaniată de William Roy, un tânăr pianist și compozitor care a avut o carieră de cincizeci de ani ca director muzical pentru mulți dintre cei mai mari interpreți ai cabaretului. În 1951, Nelson a apărut și la New York Celeste, însoțită de compozitorul și pianistul Bart Howard, unde a interpretat melodii, precum In Other Words. Ea l-a susținut pe Howard pentru tot restul carierei. Cântăreața a avut un debut înregistrat de bun augur cu albumul Love Songs for a Late Evening, lansat în 1953. În 1954, Nelson a creat rolul domnișoarei Minerva Oliver din The Golden Apple, adaptarea muzicală a lui John Latouche după Iliada și Odiseea de Homer. În 1955, ea a contribuit cu materiale la recenzia de pe Broadway Almost Crazy, care a durat doar 16 spectacole. Ea a cântat la Blue Angel și la alte cabarete, inclusiv la Bon Soir și Downstairs at the Upstairs din New York, la Colony din Londra și Bricktop's din Roma. În 1959, ea a început să găzduiască propria emisiune muzicală de radio, Sunday in New York , produsă de Allen Ludden. În 1960, Nelson s-a mutat la Los Angeles, unde și-a menținut o carieră dublă ca scriitoare de materiale muzicale speciale și ca antrenor vocal pentru actori. A devenit și o actriță care s-a specializat în roluri de călugărițe: în The Sound of Music (1965), Nelson a interpretat-o pe sora Berthe. În anul următor, a apărut ca sora Elizabeth în comedia The Trouble with Angels. În 1967, Nelson a fost sora Benedict în westernul The Big Valley, în episodul intitulat Zilele grației. A lucrat ca producător consultant și scriitor pentru specialul TV din 1969, Debbie Reynolds and the Sound of Children. În Los Angeles, Nelson a studiat pictura cu portretistul și profesorul de artă Richard McKenzie, care era ginerele lui Fred Astaire și care deținea o galerie de artă în Beverly Hills. Când prietenul ei, actorul Rock Hudson, se pregătea să înregistreze primul și singurul său album, Rock, Gently: Rock Hudson Sings the Songs of Rod McKuen în 1970, Nelson l-a antrenat vocal pe actor. Un alt prieten, actorul, scenaristul și romancierul Tom Tryon, a ales-o ca doamna ocupată Rowe în filmul din 1972, The Other. În jurul anului 1971, s-a întors la New York și a făcut o apariție rară în cabaret la clubul Mary Mary, deținut de cântăreața și actrița Mary McCarty. În 1976, la cabaretul din New York și în alte orașe, Nelson a cântat la o logodnă, la clubul Brothers & Sisters din Manhattan, apoi, în alte cluburi din New York (The Ballroom, Ted Hook's OnStage, Freddy's Supper Club) și la Mocambo din San Francisco. Din mai până în noiembrie 1976, Nelson a jucat rolul Theresei, în The Baker's Wife. Nelson a avut roluri în telenovele The Doctors și All My Children (în care a jucat rolul bonei Rachel Gurney) și apărând în numeroase reclame TV. Ea a fost văzută și într-un episod din sitcom-ul Chico and the Man și în filmul Can' t Stop the Music (1980). Nelson a supraviețuit cancerului de sân după o mastectomie în 1973. Patru ani mai târziu, Biblioteca Populară a publicat cartea lui Nelson, There's a Hole in My Sidewalk: The Romance of Self-Discovery. Ea a transformat cartea într-un musical off-Broadway, prezentat la Teatrul York din Manhattan. Una dintre poeziile ei, „Autobiography in Five Short Chapters”, a devenit un text foarte popular, retipărită în Cartea tibetană a vieții și a morții de Sogyal Rinpoche și în prefața autobiografiei actriței de televiziune Roseanne Barr, My Lives. La începutul anilor 1990, o criză de cancer la gât și la limbă (Nelson nu a fumat niciodată, dar a învinovățit cluburile de noapte pline de fum), i-au întrerupt vocea de soprană. În octombrie 1992, Fundația Mabel Mercer a onorat-o cu Premiul Premier Cabaret Classic. La începutul anului 2001, ea a fost onorată la o prezentare a compozitorilor MAC/ASCAP la New York; în acea perioadă și-a făcut ultima apariție la o revistă a cântecelor sale, This Life, la cabaretul din New York Don't Tell Mama. Cancerul a recidivat, iar Portia a murit în apartamentul ei, pe 6 martie 2001. La cererea sa, cenușa a fost răspândită de prieteni și familie la Kolob Canyons din Parcul Național Zion din Utah, unul dintre locurile de recreere preferate din copilărie. După dorințele ei, scrierile, fotografiile, înregistrările, decupările de presă și suvenirele personale ale cântăreței au fost donate Bibliotecii Publice din New York pentru a înființa Arhiva Portia Nelson la Biblioteca pentru Artele Spectacolului din New York City.