Pierre Barbaud

Pierre Barbaud, pe numele complet Pierre Emmanuel Barbaud, s-a născut la 10.10.1911, în Saint-Eugène, acum Bologhine, Algeria, și a decedat la 10.09.1990, la Nisa. El a fost inventatorul muzicii algoritmice, primul din Franța, al doilea din lume după Lejaren Hiller, care a folosit sistematic computerul pentru compoziția muzicală. Tatăl său, Alexandre, a fost astronom la Observatorul din Bouzareah, Alger. A fost cel mai mare dintre cei patru copii. Familia a locuit câțiva ani în...

Pierre Barbaud, pe numele complet Pierre Emmanuel Barbaud, s-a născut la 10.10.1911, în Saint-Eugène, acum Bologhine, Algeria, și a decedat la 10.09.1990, la Nisa. El a fost inventatorul muzicii algoritmice, primul din Franța, al doilea din lume după Lejaren Hiller, care a folosit sistematic computerul pentru compoziția muzicală. Tatăl său, Alexandre, a fost astronom la Observatorul din Bouzareah, Alger. A fost cel mai mare dintre cei patru copii. Familia a locuit câțiva ani în Andelys (Eure) între 1916-1919. El a pretins că s-a născut în acest oraș. Pierre a studiat la Sorbona, iar studiile de pian și compoziție cu Alexandre Tcherepnine (1899-1977) la Conservatorul Rus din Paris. În 1939, a fost mobilizat și apoi demobilizat în 1940. În timpul unui concediu din iunie 1940, s-a căsătorit cu Lucie Caroline Eisenhardt, daneză de origine italiană. Vor alege să nu aibă copii. Se împrietenește cu poetul André Frédérique cu care împărtășește paternitatea cuvântului „ringard” (1941). În 1943, a obținut un post de bibliotecar în departamentul de muzică a Bibliotecii Naționale sub conducerea muzicologului Guillaume de Van. Acolo a consultat tratate teoretice antice și contemporane, l-a întâlnit și pe Roger Blanchard care, la acea vreme, conducea un cor profesionist. A rămas în această funcție până în 1947. Apoi a fost numit profesor de muzică la Institut National des Sports, unde a produs și a creat cântece tradiționale și netradiționale (inclusiv un aranjament pentru corul dublu al L'Internationale) și a produs traduceri (daneză, germană și italiană) și recenzii muzicale în săptămânalul feminin Elle sub pseudonimul lui Claude Emmanuel. A continuat o carieră de compozitor: Cvartet de coarde în 1941, Concertino da camera în 1944, Șase piese pentru pian în 1946, Simfonia Carmen, a doua Concertino da camera și Două piese pentru pian și ondes Martenot în 1947). Primele sale partituri de film datează din 1948 (Sport și umbrele, André Michel și Malfray, Alain Resnais). A compus muzica pentru filme de regizori precum Chris Marker (Duminica la Beijing, 1956), Scrisoare din Siberia (1958), Alain Resnais (Le Mystère de l'atelier 15, 1957), Agnes Varda (La Pointe Courte, 1955). A desfășurat o intensă activitate de autodidact, în special în domeniul aritmeticii și calculului probabilităților, dar și în limbi străine. În 1962, a compus muzica pentru filmul Les Abysses, apoi în 1967, cea pentru filmul Les Pâtres du Désordre de Nikos Papatakis. În 1957, a publicat, în colecția Solfèges, o lucrare despre Haydn. Pierre Barbaud a studiat informatica la Compagnie des Machines Bull, Place Gambetta din Paris. Lucrările acestei perioade sunt calculate folosind programe realizate pe un computer BULL Gamma 3 și apoi pe un Gamma 60. Acestea vor fi: Amintiri entomologice (1959), Factorielle 7, Noutăți imprevizibile (1960) pentru un scurtmetraj documentar de Frederic Rossif, cu Janine Charbonnier pentru un poem radiofonic de Michel Butor (1962), Nonetto in forma di triangolo (1964). Roger Blanchard s-a desprins treptat de grup pentru a-și continua cariera de director de cor. Câteva lucrări vor mai vedea lumina zilei în colaborare cu Janine Charbonnier, precum La Varsoise (1965). Din 1959 până în 1975, compozitorul și-a găsit un loc la Compagnie des Machines Bull, care a devenit Bull General Electric în 1964, apoi Honeywell Bull în 1970 și în cele din urmă CII Honeywell Bull în 1975. În 1963 a scris o carte despre Schoenberg, care nu va fi publicată decât după moartea sa, în 1997. Două dintre cele mai inovatoare lucrări ale sale, cu algoritmi, au fost realizate la Sigma din Bordeaux, succesiv, în 1965 și 1966. La acea vreme, se va găsi în centrul unei rivalități străine din lumea artistică, dar care avea să dezvăluie o anumită politică artistică în Franța la acea vreme: în 1961-1962, Iannis Xenakis a cumpărat timp de calcul pentru compania IBM să producă seriile de lucrări ST/48 , ST/10 și ST/4. Această rivalitate se va muta apoi în domeniul media, însă Pierre Barbaud va menține mereu relații de curtoazie cu compozitorul de origine greacă. Anii INRIA sunt cei ai lucrărilor pe bandă cu titluri în latină, ca: Terra ignota ubi sunt leones în 1975, Vis terribilis sonorum în 1976, Saturnia Tellus în 1980. Profund afectat de moartea soției sale, Lucie, în 1989, a renunțat la orice activitate și a murit în 1990. Opera sa de avangardă a influențat mulți artiști, precum Philippe Manoury sau Manfred Mohr.