Paul Gallico

Paul Gallico, pe numele complet Paul William Gallico, s-a născut la 26.07.1897, în New York City, SUA, și a decedat la 15.07.1976, în Antibes, Franța. Tatăl său, Paul Gallico, a fost pianist concertist, compozitor și profesor de muzică italian (născut în Trieste, la 13.05.1868, decedat la 06.07.1955), iar mama sa, Hortense Erlich, provenea din Austria; au emigrat la New York în 1895. Absolvirea lui Paul la Universitatea Columbia a fost amânată până în 1921, după ce...

Paul Gallico, pe numele complet Paul William Gallico, s-a născut la 26.07.1897, în New York City, SUA, și a decedat la 15.07.1976, în Antibes, Franța. Tatăl său, Paul Gallico, a fost pianist concertist, compozitor și profesor de muzică italian (născut în Trieste, la 13.05.1868, decedat la 06.07.1955), iar mama sa, Hortense Erlich, provenea din Austria; au emigrat la New York în 1895. Absolvirea lui Paul la Universitatea Columbia a fost amânată până în 1921, după ce a servit un an și jumătate în Armata Statelor Unite în timpul Primului Război Mondial. Prima dată a fost remarcat în anii 1920 ca scriitor, editorialist și redactor sportiv al New York Daily News. Cariera lui Gallico a fost lansată printr-un interviu cu boxerul Jack Dempsey, care a descris cum s-a simțit când a fost eliminat de la categoria grea. El a mai scris despre jucătorii de golf, Dizzy Dean și Bobby Jones. A devenit unul dintre cei mai bine plătiți scriitori sportivi din America. Cartea sa, Lou Gehrig: Pride of the Yankees (1941, a fost nominalizat la premiul Oscar pentru Cea mai bună poveste originală) a fost adaptată în filmul sportiv The Pride of the Yankees (1942, cu Gary Cooper și Teresa Wright în rolurile principale). A abandonat scrisul sportiv pentru ficțiune, scriind mai întâi un eseu despre această decizie intitulat Adio sportului (publicat într-o antologie a scrierilor sale sportive, intitulată Farewell to Sport, 1938), și a devenit un scriitor de succes de nuvele pentru reviste, multe aparând în magazinul de ficțiune The Saturday Evening Post. Nuvela sa, Gâsca de zăpadă, și alte lucrări sunt versiuni extinse ale poveștilor sale din reviste. Multe dintre lucrările sale au fost adaptate pentru filme. În 1939, Gallico a publicat Aventurile lui Hiram Holliday, cunoscută pentru adaptarea de televiziune cu Wally Cox. Gâsca de zăpadă a fost publicată în 1941 în The Saturday Evening Post și a câștigat premiul O. Henry pentru nuvele în 1941. Pe 25 decembrie 1949, nuvela lui Gallico, Twas the Night Before Christmas, a fost dramatizată pentru serialul radio NBC Radio City Playhouse. Nuvela sa, The Man Who Hated People, a fost reproiectată într-o nuvelă nepublicată The Seven Souls of Clement O’Reilly, adaptată în filmul Lili (1953) și ulterior pusă în scenă ca muzical Carnaval ! (1961). În 1954, Gallico a publicat romanul The Love of Seven Dolls, bazat pe The Man Who Hated People. În anii 1950, Gallico a stat în Liechtenstein, unde a scris Ludmila, repovestirea unei legende locale. Romanul său Mrs.’Arris Goes to Paris (1958) a fost un bestseller și a devenit prima dintre cele patru cărți despre femeia de serviciu, doamna 'Arris. Negocierile pentru drepturile de film au început încă din 1960, când era rezident în Salcombe. A fost produs ca un film TV cu Angela Lansbury în 1992. La Salcombe, Anglia, Gallico a serializat o relatare a scufundării Princess Victoria, feribotul care a făcut curse între Larne și Stranraer, eveniment care a lăsat doar 44 din 179 de supraviețuitori. The  Silent Miaow (1964) se pretinde a fi un ghid scris de o pisică despre cum să fie dominată o familie umană. Ilustrat cu fotografii de Suzanne Szasz, este considerat un clasic de iubitorii de pisici. Alte cărți despre pisici scrise de Gallico sunt: Jennie (1950, titlul american The Abandoned); Thomasina, the Cat Who Thought She Was God (1957), filmată în 1964 de Walt Disney Studios ca The Three Lifes of Thomasina; Honorable Cat (1972), o carte de poezie și eseuri despre pisici. Cartea lui Gallico din 1969, The Poseidon Adventure, despre un grup de pasageri care încearcă să evadeze de pe un transatlantic răsturnat, a atras puțină atenție la acea vreme. Adaptarea cinematografică a cărții lui Gallico de către regizorul Irwin Allen a avut mare succes. Gallico a scris 41 de cărți și numeroase povestiri scurte, 20 de scenarii, un serial TV bazat pe povestirile sale despre Hiram Holliday. În plan personal, el a fost căsătorit cu Alva Thoits Taylor, din 1921 până în 1934; au divorțat; cu Elaine St. Johns, din 1935 până în 1936; au divorțat; cu Pauline Gariboldi, din 1939 până în 1954; au divorțat; cu Virginia von Falz-Fein, din 1963. A avut doi copii. Și-a petrecut ultima parte a vieții în Antibes, Franța, și a fost îngropat acolo după moartea sa în urma unui atac de cord în 1976, la 78 de ani. În 1975, trupa britanică de rock progresiv Camel a lansat un album  bazat pe The Snow Goose al lui Gallico. În 2005, a fost difuzat un film intitulat The Poseidon Adventure, care a fost un remake al filmului inspirat din romanul lui Gallico.