Otis Redding

Otis Redding, pe numele complet Otis Ray Redding Jr., s-a născut la 09.09.1941, în Dawson, Georgia, SUA, și a decedat la 10.12.1967, în Madison, Wisconsin, SUA. A fost al patrulea dintre șase copii și primul fiu al lui Otis Redding Sr. și Fannie Roseman. La o vârstă fragedă, Otis a cântat în corul Vineville Baptist Church, a învățat chitară și pian. De la 10 ani, a luat lecții de tobă și canto. La Ballard-Hudson High School, a cântat în trupa școlii. La 15 ani, Redding a...

Otis Redding, pe numele complet Otis Ray Redding Jr., s-a născut la 09.09.1941, în Dawson, Georgia, SUA, și a decedat la 10.12.1967, în Madison, Wisconsin, SUA. A fost al patrulea dintre șase copii și primul fiu al lui Otis Redding Sr. și Fannie Roseman. La o vârstă fragedă, Otis a cântat în corul Vineville Baptist Church, a învățat chitară și pian. De la 10 ani, a luat lecții de tobă și canto. La Ballard-Hudson High School, a cântat în trupa școlii. La 15 ani, Redding a părăsit școala pentru a-și sprijini financiar familia; tatăl său a contractat tuberculoză și a fost adesea internat în spital, lăsând-o pe mama sa drept principala generatoare de venit a familiei. A lucrat ca săpător de puțuri, la benzinărie și, ocazional, ca muzician. Pianista Gladys Williams, o muziciană cunoscută în Macon, o altă sursă de inspirație pentru Redding, a cântat adesea la Hillview Springs Social Club, iar Redding a cântat uneori la pian cu trupa ei acolo. Williams a găzduit spectacole la care Redding a participat împreună cu doi prieteni, cântăreții Little Willie Jones și Eddie Ross. Cântăreț și compozitor, activ în perioada 1958-1967, un artist fundamental în muzica soul și rhythm and blues, Redding s-a inspirat din muzica gospel. A lucrat cu trupa lui Little Richard, Upsetters, în 1958, s-a alăturat trupei lui Johnny Jenkins, The Pinetoppers. A fost remarcat în 1958 de disc jockey-ul Hamp Swan, a colaborat cu Johnny Jenkins, un chitarist proeminent la nivel local, a cântat „Heebie Jeebies” a lui Little Richard, a câștigat concursul de talente al lui Swain. La mijlocul anului 1960, Otis s-a mutat la Los Angeles împreună cu sora sa, Deborah, în timp ce soția sa, Zelma, și copiii lor au rămas în Macon, Georgia. În Los Angeles, Redding a înregistrat primele cântece, inclusiv Tuff Enuff scris de James McEachin, She's All Right, scris cu McEachin și două scrise singur, numite I’m Gettin’ Hip și Gamma Lamma (pe care l-a înregistrat ca single în 1961, sub titlul Shout Bamalama). Primul său single de succes a fost These Arms of Mine în 1962. Stax a lansat albumul de debut al lui Redding, Pain in My Heart, doi ani mai târziu. Împreună cu grupul său, a jucat mai întâi mici spectacole în sudul Americii. Redding a cântat ulterior la popularul club de noapte din Los Angeles, Whisky a Go Go, și a făcut un turneu în Europa, cântând în Londra, Paris și în alte orașe mari. În 1967, a cântat la Monterey Pop Festival. Cu puțin timp înainte de moartea sa într-un accident de avion, Redding a scris și înregistrat The Dock of the Bay, care a devenit primul record postum numărul unu în topurile Billboard Hot 100 și R&B. Redding a primit numeroase premii postume, inclusiv două premii Grammy, premiul Grammy pentru întreaga viață. A fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame, Black Music & Entertainment Walk of Fame, Songwriters Hall of Fame. Pe lângă (Sittin’ On) The Dock of the Bay, unele dintre cele mai cunoscute cântece ale sale au fost Respect și Try a Little Tenderness. În noiembrie 1963, Redding, însoțit de fratele său Rodgers și de un asociat, fostul boxer Sylvester Huckaby (un prieten din copilărie al lui Redding), a călătorit la New York pentru a cânta la Apollo Theatre pentru înregistrarea unui album live pentru Atlantic Records. În această perioadă, Walden și Rodgers au fost recrutați de armată; fratele mai mic al lui Walden, Alan, s-a alăturat lui Redding în turneu, în timp ce Earl Speedo Simms l-a înlocuit pe Rodgers ca manager de drum al lui Redding. Al doilea album de studio al lui Redding, The Great Otis Redding Sings Soul Ballads, a fost lansat în martie 1965. Succesul lui Redding i-a permis să cumpere o fermă de 1,2 km în Georgia, pe care a numit-o Big O Ranch. Galkin și Redding au fondat două companii de producție. Jotis Records (derivat din Joe Galkin și Otis ), și Redwal Music (derivat din Redding și Walden), care a fost închis la scurt timp după crearea sa. Următorul său album a fost Complete & Unbelievable: The Otis Redding Dictionary of Soul. Redding a cântat la Fillmore Auditorium, în Anglia, la sfârșitul anului 1966. În martie 1967, Stax a lansat King & Queen, un album de duete între Redding și Carla Thomas, care a devenit un disc de aur. Albumul a fost înregistrat în ianuarie 1967, în timp ce Thomas își obținea masteratul în engleză la Universitatea Howard. Redding s-a întors în Europa pentru a cânta la Olympia de la Paris. Albumul live Otis Redding: Live in Europe a fost lansat trei luni mai târziu, prezentând și alte spectacole live la Londra și Stockholm, Suedia. În 1967, Redding a cântat la Festival Pop Monterey, Respect, o versiune Satisfaction a trupei Rolling Stones, balada I’ve Been Loving You, Try a Little Tenderness. Redding a dezvoltat polipi la laringe, pe care a încercat să-i trateze cu ceai și lămâie sau miere. A fost internat în septembrie 1967 la Spitalul Mount Sinai din New York pentru a fi supus unei intervenții chirurgicale. Redding avea 1,85 m înălțime și 100 kg, era un bărbat atletic care iubea fotbalul american și vânătoarea. A fost activ în proiecte filantropice. Avea un mare interes în sprijinirea tinerilor de culoare și, la momentul morții sale, avea în plan să construiască o tabără de vară pentru copiii defavorizați. În plan personal, a fost căsătorit cu Zelma Atwood, din 1961. Au avut patru copii. La 18 ani, Redding a cunoscut-o pe Zelma Atwood, în vârstă de 17 ani, la The Teenage Party. Aproximativ un an mai târziu, ea a născut pe fiul lor Dexter în vara anului 1960 și s-a căsătorit cu Redding în august 1961. Redding și soția sa au avut patru copii: Dexter, Demetria, Karla și Otis III (17 decembrie 1964-18 aprilie 2023). Otis, Dexter și vărul Mark Lockett au fondat mai târziu Reddings, o trupă condusă de Zelma. Trupa lui Otis călătorea la spectacole cu avionul lui Redding. Duminică, pe 10 decembrie 1967, urma să cânte la clubul de noapte Factory, lângă Universitatea din Wisconsin. Deși vremea a fost proastă, cu ploi abundente și ceață, și în ciuda avertizărilor, avionul a decolat. La 6,5 km de destinația lor, la Truax Field din Madison, pilotul Richard Fraser a cerut permisiunea de a ateriza. La scurt timp după aceea, avionul s-a prăbușit în Lacul Monona. Membrul Bar-Kays, Ben Cauley, a fost singurul supraviețuitor al accidentului. Cauza accidentului nu a fost niciodată stabilită. Cadavrul lui Redding a fost recuperat a doua zi. Familia a amânat înmormântarea de la 15 decembrie la 18 decembrie, pentru ca mai mulți să poată participa. Peste 4.500 de oameni au venit la înmormântare. Redding a fost înmormântat la ferma sa din Round Oak, la aproximativ 30 km de Macon. În septembrie 2007, a fost lansată prima antologie oficială de DVD cu spectacolele live ale lui Redding. Dreams to Remember: The Legacy of Otis Redding a prezentat 16 spectacole de lungă durată și 40 de minute de noi interviuri care îi documentează viața și cariera. După moartea lui Redding, Academie du Jazz din Franța a numit un premiu după el. Premiul Otis Redding este acordat celui mai bun album din domeniul R&B. În 1968, Asociația Națională a Cranicilor de Televiziune și Radio (NATRA) a creat Premiul Otis Redding în onoarea sa. În 2002, orașul Macon și-a onorat fiul natal prin dezvelirea unei statui memoriale în Parcul Gateway al orașului. Fundația Rhythm and Blues l-a numit pe Redding drept beneficiarul Premiului Pioneer din 2006. Billboard i-a acordat lui Redding „Premiul de excelență Otis Redding” în același an. Un an mai târziu a fost introdus în Rockwalk de la Hollywood din California. În 2007, văduva lui Otis Redding a fondat Fundația Otis Redding în onoarea soțului ei. Fundația continuă să ofere programe de educație muzicală și artistică în Macon.