Nikos Kazantzakis

Nikos Kazantzakis s-a născut la 18.02.1883, în Heraklion, Creta, Grecia, și a decedat la 26.10.1957, în Freiburg im Breisgau, Germania de Vest. Din 1902 până în 1906, Kazantzakis a studiat Dreptul la Universitatea din Atena; și-a scris teza sa de Doctorat în 1906; a studiat Filozofia la Sorbona, Franța, Sorbona (1907-1909), când a fost influențat de Henri Bergson. La întoarcerea sa în Grecia, a început să traducă lucrări de filosofie. Prima lucrare publicată a lui Kazantzakis...

Nikos Kazantzakis s-a născut la 18.02.1883, în Heraklion, Creta, Grecia, și a decedat la 26.10.1957, în Freiburg im Breisgau, Germania de Vest. Din 1902 până în 1906, Kazantzakis a studiat Dreptul la Universitatea din Atena; și-a scris teza sa de Doctorat în 1906; a studiat Filozofia la Sorbona, Franța, Sorbona (1907-1909), când a fost influențat de Henri Bergson. La întoarcerea sa în Grecia, a început să traducă lucrări de filosofie. Prima lucrare publicată a lui Kazantzakis a fost narațiunea din 1906, Serpent and Lily, semnată cu pseudonimul Karma Nirvami. În 1909, a scris o piesă într-un act intitulată Comedie, pe teme existențiale, care a precedat mișcarea existențialistă de după cel de-al Doilea Război Mondial din Europa, condusă de scriitori precum Jean-Paul Sartre și Camus. După terminarea studiilor la Paris, a scris tragedia „Maestrul constructor”, bazată pe un mit popular grecesc. În următoarele decenii, din anii 1910 până în anii 1930, Kazantzakis a călătorit în jurul Greciei, în mare parte a Europei, nordul Africii și în mai multe țări din Asia. Țările vizitate au fost: Germania, Italia, Franța, Țările de Jos, România, Egipt, Rusia, Japonia și China. În 1914, l-a cunoscut pe scriitorul Angelos Sikelianos. Împreună au călătorit doi ani prin locuri în care cultura creștină ortodoxă grecească a înflorit, în mare parte datorită naționalismului entuziast al lui Sikelianos. Kazantzakis a fost romancier, poet, dramaturg, eseist, filozof, traducător, jurnalist, om politic. Considerat un gigant al literaturii grecești moderne, a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, în 1957, dar a pierdut în fața lui Albert Camus cu un singur vot. Romanele lui Kazantzakis sunt: Zorba grecul (publicat în 1946 sub numele de Viața și vremurile lui Alexis Zorbas), Hristos răstignit (1948), Căpitanul Michalis (1950, tradus drept Libertate sau Moarte), Ultima ispită a lui Hristos (1955). A mai scris piese de teatru, cărți de călătorie, memorii și eseuri filozofice, cum ar fi Salvatorii lui Dumnezeu: exerciții spirituale. Faima lui s-a răspândit datorită adaptărilor cinematografice Zorba grecul(1964) și The Last Temptation of Christ (1988). A tradus o serie de lucrări notabile în greaca modernă, precum Divina Comedie, Așa grăit-a Zarathustra, Despre originea speciilor, Iliada și Odissea de Homer. La Berlin, el a descoperit comunismul și a devenit un admirator al lui Vladimir Lenin. A vizitat Uniunea Sovietică și l-a cunoscut pe politicianul și scriitorul opozant de stânga, Victor Serge. Ascensiunea lui Iosif Stalin l-a dezamăgit. În această perioadă, credințele sale naționaliste anterioare au fost înlocuite treptat de o ideologie mai universalistă. Ca jurnalist, în 1926, i-a intervievat pe prim-ministrul al Spaniei, Miguel Primo de Rivera, și pe dictatorul italian Benito Mussolini. În 1945, a devenit liderul unui mic partid din stânga necomunistă și a intrat în guvernul grec ca ministru fără portofoliu. El a demisionat din acest post în anul următor. În 1946, Kazantzakis a devenit șeful Biroului de Traduceri UNESCO, organizația care promova traducerile operelor literare. A demisionat în 1947 pentru a se concentra pe scris și a produs cea mai mare parte a producției sale literare în ultimii zece ani ai vieții lui. În plan personal, Kazantzakis s-a căsătorit cu Galateia Alexiou în 1911; au divorțat în 1926. El a cunoscut-o pe Eleni Samiou (Helen) în 1924. Au început o relație romantică în 1928, dar nu s-au căsătorit până în 1945. Samiou l-a ajutat pe Kazantzakis în munca sa, scriind ciorne, însoțindu-l în călătoriile sale, gestionându-i afacerile. Au fost căsătoriți până la moartea lui, în 1957. Samiou a murit în 2004. Între 1922 și 1957, a locuit la Paris și Berlin (1922-1924), Italia, Rusia (în 1925), Spania (în 1932), apoi, mai târziu, în Cipru, Egina, Egipt, Muntele Sinai, Cehoslovacia, Nisa, China, Japonia. Kazantzakis a început să scrie The Odyssey: A Modern Sequel în 1924, terminată în 1938. Multe dintre cele mai faimoase romane ale lui Kazantzakis au fost publicate între 1940 și 1961, inclusiv Zorba grecul (1946), Hristos răstignit (1948), Căpitanul Michalis (1953), Ultima ispită a lui Hristos (1955), Raportul lui Greco (1961). La sfârșitul anului 1957, deși suferea de leucemie, Kazantzakis a pornit într-o ultimă călătorie în China și Japonia. În timp ce se afla în China, Kazantzakis a fost vaccinat, posibil din cauza simptomelor de variolă și holeră. Vaccinul i-a provocat însă cangrenă, iar pe cheltuiala guvernului chinez a fost transportat mai întâi la Copenhaga și apoi la Freiburg. Cangrena i-a fost vindecată, dar a contractat o formă severă de gripă asiatică în China, care a dus în cele din urmă la moartea sa. Kazantzakis a murit la 26 octombrie 1957 la Freiburg, Germania, la 74 de ani. A fost înmormântat în cel mai înalt punct al Zidurilor Heraklionului, Bastionul Martinengo, cu vedere la munții și la Marea Cretei. Pe epitaful său scrie: „Nu sper nimic. Nu mă tem de nimic. Sunt liber”. Cea de-a 50-a aniversare de la moartea lui Nikos Kazantzakis a fost selectată drept motiv principal pentru o monedă euro de colecție de mare valoare; moneda comemorativă grecească Nikos Kazantzakis de 10 EUR, bătută în 2007. Imaginea sa este pe aversul monedei, în timp ce reversul poartă Emblema Națională a Greciei, cu semnătura sa. Kazantzakis a fost anatema pentru dreapta din Grecia atât înainte, cât și după cel de-al Doilea Război Mondial. Dreapta a purtat război împotriva cărților sale și l-a numit „imoral” și „ făcător de probleme bolșevic” și l-a acuzat că este un „agent rus”. El a fost neîncrezător în Partidul Comunist din Grecia, în Uniunea Sovietică. Cu toate acestea, la moartea sa în 1957, el a fost onorat de Partidul Comunist Chinez drept „mare scriitor” și „devotat al păcii”. Kazantzakis, profund spiritual, a discutat adesea despre lupta sa cu credința religioasă, în special cu ortodoxia greacă. Botezat greco-ortodox în copilărie, a fost fascinat de viețile sfințelor încă de mic. În tinerețe, a făcut o călătorie de o lună la Muntele Athos, un centru spiritual major pentru Ortodoxia Greacă. După căsătoria cu Galateia Kazantzakis, din 1911 până în 1926, când au divorțat, el s-a căsătorit cu Eleni Kazantzakis, în 1945. A fost înmormântat în Bastionul Martinengo, Heraklion.