Niccolo Machiavelli

Niccolò Machiavelli, pe numele complet Niccolò di Bernardo dei Machiavelli, s-a născut la 03.05.1469, în Florența, Italia, și a decedat la 21.06.1527. A fost al treilea copil și primul fiu al avocatului Bernardo di Niccolò Machiavelli, și al soției sale, Bartolomea di Stefano Nelli. Se crede că familia Machiavelli era descendentă din vechii marchizi de Toscana. Machiavelli s-a născut într-o epocă tumultoasă. Orașele-stat italiene, familiile și indivizii care le conduceau, se ridicau...

Niccolò Machiavelli, pe numele complet Niccolò di Bernardo dei Machiavelli, s-a născut la 03.05.1469, în Florența, Italia, și a decedat la 21.06.1527. A fost al treilea copil și primul fiu al avocatului Bernardo di Niccolò Machiavelli, și al soției sale, Bartolomea di Stefano Nelli. Se crede că familia Machiavelli era descendentă din vechii marchizi de Toscana. Machiavelli s-a născut într-o epocă tumultoasă. Orașele-stat italiene, familiile și indivizii care le conduceau, se ridicau și cădeau brusc, în timp ce papii și regii Franței, Spaniei și Sfântului Imperiu Roman au purtat războaie de achiziție pentru influența și controlul regional. Alianțele politico-militare s-au schimbat continuu, au inclus numiții condottieri (liderii mercenari), care și-au schimbat taberele, ascensiunea și căderea multor guverne de scurtă durată. Machiavelli a fost învățat de profesorul său, Paolo da Ronciglione, gramatică, retorică și latină. În 1494, Florența a restabilit republica, expulzând familia Medici care a condus Florența timp de aproximativ șaizeci de ani. La scurt timp după execuția lui Savonarola, Machiavelli a fost numit într-un birou al celei de-a doua cancelarii, fiind responsabil de producerea documentelor oficiale ale guvernului florentin. La scurt timp, a fost numit și secretar al Dieci di Libertà e Pace. În primul deceniu al secolului al XVI-lea, a îndeplinit mai multe misiuni diplomatice, în special la papalitatea de la Roma. Din 1502 până în 1503, el a asistat la realitatea brutală a metodelor de construire a statului de către Cesare Borgia (1475–1507) și tatăl său, Papa Alexandru al VI-lea, care erau atunci implicați în procesul de a încerca să aducă o mare parte din Italia centrală în posesia lor. Pretextul apărării intereselor Bisericii a fost folosit ca o justificare parțială de către Borgia. La începutul secolului al XVI-lea, Machiavelli a conceput o miliție pentru Florența. Nu a avut încredere în mercenari, și-a asigurat armata cu cetățeni, o politică care a dat unele rezultate pozitive. Până în februarie 1506, el a reușit să aibă patru sute de fermieri în costum, înarmați cu lănci și arme de foc mici. Sub comanda sa, cetățenii-soldați florentini au cucerit Pisa, în 1509. Succesul lui Machiavelli a fost de scurtă durată. În august 1512, Medici, susținuți de Papa Iulius al II-lea, au folosit trupele spaniole pentru a-i învinge pe florentini la Prato. Orașul-stat florentin și republica au fost dizolvate, Machiavelli fiind apoi înlăturat din funcție și alungat din oraș pentru un an. În 1513, Medici l-au acuzat de conspirație împotriva lor și l-au închis. În ciuda faptului că a fost supus torturii „cu frânghia”, el a negat implicarea și a fost eliberat după trei săptămâni. Machiavelli s-a căsătorit cu Marietta Corsini, în 1501. Au avut șapte copii, cinci fii și două fiice: Primerana, Bernardo, Lodovico, Guido, Piero, Baccina și Totto. Machiavelli s-a retras apoi la ferma sa din Sant Andrea in Percussina, unde s-a dedicat studiului și scrierii de tratate politice. În această perioadă, el a reprezentat Republica Florentină în vizite diplomatice în Franța, Germania și în alte părți din Italia. După un timp a început să participe la grupuri intelectuale din Florența și a scris mai multe piese care au fost populare, cunoscute în timpul vieții sale. Politica a rămas principala sa pasiune, a întreținut o corespondență binecunoscută cu prieteni mai legați din punct de vedere politic, încercând să se implice din nou în viața politică. Machiavelli a murit la 21 iunie 1527 din cauza unei boli de stomac, la 58 de ani. A fost înmormântat la Biserica Santa Croce din Florența. În 1789, s-a construit un monument pe mormântul lui Machiavelli. A fost diplomat, autor, filozof, istoric, care a trăit în timpul Renașterii italiene. El a rămas cunoscut pentru tratatul său politic Principele (Il Principe), scris în jurul anului 1513, dar care nu a fost publicat până în 1532, la cinci ani după moartea sa. Il Principe conține mai multe maxime referitoare la politică. În loc de publicul țintă mai tradițional al unui prinț ereditar, se concentrează asupra posibilității unui „nou prinț”, care are sarcina mai dificilă în a guverna: trebuie mai întâi să-și stabilizeze noua putere pentru a construi o structură politică durabilă. El credea că morala publică și cea privată trebuie înțelese ca două lucruri diferite pentru a guverna bine. Un conducător trebuie să fie preocupat nu numai de reputație, ci și să fie dispus să acționeze fără scrupule la momentele potrivite. Machiavelli credea că, pentru un conducător, era mai bine să fie temut decât să fie foarte iubit; un conducător iubit își păstrează autoritatea prin obligație, în timp ce un conducător de temut guvernează prin frica de pedeapsă. Oamenii de știință notează adesea că Machiavelli a avut o abordare conform zicalei „Scopul scuză mijloacele”. Forța poate fi folosită pentru a elimina rivalii politici, pentru a distruge populațiile rezistente și pentru a curăța comunitatea de alți bărbați suficient de puternici pentru a conduce, care vor încerca inevitabil să înlocuiască conducătorul. Machiavelli a devenit faimos pentru astfel de sfaturi politice, asigurându-se că va fi amintit în istorie prin adjectivul „machiavelic”. El a sugerat cum ar trebui începută și structurată o republică și a remarcat că, pentru a salva o republică de corupție, este necesar să o readucă într-un „stat regal” folosind mijloace violente. Machiavelli a acționat uneori ca un consilier al tiranilor. Alți savanți au subliniat trăsăturile agravante și imperialiste ale republicii lui. Prințul a făcut din cuvântul machiavelic un sinonim pentru înșelăciune, despotism și manipulare politică. Faptul că o comunitate are diferite componente ale căror interese trebuie echilibrate în orice regim bun este o idee cu precedente clasice, dar prezentarea deosebit de extremă a lui Machiavelli este văzută ca un pas critic către ideile politice ulterioare ale unei împărțiri a puterilor și ale controalelor, care stau la baza Constituției SUA și a multe altor constituții de stat moderne. Ideile lui Machiavelli au avut un impact profund asupra liderilor politici din tot vestul modern, ajutate de noua tehnologie a tiparului. El a avut o influență indirectă și directă majoră asupra gândirii politice a Părinților Fondatori ai Statelor Unite, datorită favoritismului său față de tipul de guvernare republican. Benjamin Franklin, James Madison, Thomas Jefferson au urmat republicanismul lui Machiavelli când se temeau de crearea Partidului Federalist. George Washington a fost mai puțin influențat de Machiavelli. Iosif Stalin a citit Prințul și și-a adnotat propriul exemplar. În secolul al XX-lea s-a reînnoit și interesul pentru piesa lui Machiavelli, La Mandragola (1518), care a avut numeroase montări, printre care mai multe la New York, la New York Shakespeare Festival în 1976 și Riverside Shakespeare Company în 1979, ca o comedie muzicală la Anti Theatre din München în 1971 și la Teatrul Național din Londra în 1984. Personajul titular al lui Shakespeare, Richard al III-lea, se referă la Machiavelli în Henric al VI-lea, Partea a III-a, drept „ucigașul Machiavel”.