Molière

Molière

Pentru o biografie adaugata sau modificata primesti 1 - 20 puncte. La fiecare 100 puncte primesti bonus inca 100 puncte. Cu punctele primite pentru contributii la wiki filme si actori vei castiga DVD-uri!

Nu eşti autentificat.
Dacă vrei să fii menţionat în lista contribuitorilor, poţi să te autentifici aici

<p style="text-align: justify;">Molière, pe numele real Jean-Baptiste Poquelin, s-a născut la 15.01.1622, în Paris, Franța, și a decedat la data de 17.02.1673, în Paris, Franța. El a fost primul fiu al lui Jean Poquelin și Marie Cressé, căsătoriți la 27 aprilie 1621. Mama lui făcea parte dintr-o familie burgheză prosperă. Molière a fost numit „Le Nez”, aluzie la nasul lui mare. Și-a pierdut mama când avea 10 ani. A locuit cu tatăl său pe Rue Saint-Honore, o zonă bogată a Parisului. A învățat la o școală primară pariziană, la Colegiul iezuit Clermont, unde și-a finalizat studiile într-un mediu academic strict și a prins drag de viața pe scenă. În 1631, tatăl său a cumpărat de la curtea regelui Ludovic al XIII-lea posturile Valetul camerei regelui și păstrătorul covoarelor și tapițeriei. Fiul său și-a asumat aceleași posturi în 1641. Molière a studiat și ca avocat provincial în jurul anului 1642, probabil în Orleans, dar nu este documentat că s-a calificat vreodată. A devenit dramaturg, poet (a aparținut curentului literar al clasicismului), actor, activ în perioada 1645-1673. A fost considerat unul dintre marii scriitori din literatura franceză și literatura mondială. Lucrările sale sunt comedii, farse, tragicomedii, comedii-balete. Piesele sale au fost traduse în multe limbi și sunt jucate la Comedie-Francaise mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg. În iunie 1643, când avea 21 de ani, a decis să-și abandoneze clasa socială și să urmeze o carieră pe scenă. Treisprezece ani ca actor itinerant l-au ajutat să-și perfecționeze abilitățile de comedie. Sub patronajul aristocraților, inclusiv Filip I, Duce de Orleans, fratele regelui Ludovic al XIV-lea, Molière a dat un spectacol în fața regelui, la Luvru. Reprezentând o piesă clasică de Pierre Corneille și o farsă a lui, Doctorul îndrăgostit, lui Molière i s-a acordat utilizarea sălii Petit-Bourbon de lângă Luvru, o sală spațioasă amenajată pentru spectacole de teatru. Mai târziu, i s-a acordat utilizarea teatrului din Palais-Royal. În ambele locații, Molière a avut succes cu piesele: Doamnele afectate, Școala soților, Școala soțiilor. Această favoare regală a adus o pensie regală trupei sale și titlul Troupe du Roi (Trupa Regelui). El a fost autor oficial al spectacolelor de curte. Satirele lui Molière au atras critici din alte cercuri. Biserica catolică din Franța a denunțat ipocrizia religioasă din Tartuffe, ceea ce a dus la o interdicție de către Parlament, iar Dom Juan a fost retras. Și-a părăsit tatăl, s-a alăturat actriței Madeleine Bejart, a fondat Illustre Théâtre. Mai târziu, li s-au alăturat fratele și sora Madeleinei. Trupa de teatru a dat faliment în 1645. Molière devenise șeful trupei datorită talentului său actoricesc și pregătirii sale juridice. Cu toate acestea, trupa dobândise datorii mari, mai ales pentru închirierea teatrului. Probabil tatăl său sau fanul unui membru al trupei sale i-au plătit datoriile. După 24 de ore în închisoare a revenit în circuitul actoricesc. A început să folosească pseudonimul Molière, poate pentru a-și scuti tatăl de rușinea de a avea un actor în familie. După închisoare, el și Madeleine au început un circuit teatral cu o nouă trupă de teatru; această viață a durat aproximativ doisprezece ani. Piesa cunoscută din această perioadă este Doctorul îndrăgostit. Molière s-a îndepărtat de influența puternică a improvizației italiene. În timpul călătoriilor sale, l-a întâlnit pe Armand, Prințul de Conti, guvernatorul Languedocului, care a devenit patronul său și a numit compania după el. Această prietenie s-a încheiat mai târziu când Armand, după ce a contractat sifilis de la o curtezană, s-a îndreptat către religie și s-a alăturat dușmanilor lui Molière. În Lyon, Mademoiselle Du Parc, cunoscută sub numele de Marquise, s-a alăturat companiei. Marquise a devenit iubita lui Jean Racine, care i-a oferit lui Molière tragedia sa Theagene et Chariclee, dar Molière nu a vrut să o interpreteze, însă l-a încurajat pe Racine să-și continue cariera artistică. Molière a ajuns la Paris în 1658 și a jucat în fața regelui la Luvru în tragedia lui Corneille, Nicomède, și în farsa Le Docteur amoureux. I s-a acordat titlul de Troupe de Monsieur (Monsieur era titlul de onoare pentru fratele regelui Philippe I, Duce de Orleans). Premiera Les Précieuses ridicules (Doamnele afectate) de Molière a avut loc la Petit-Bourbon pe 18 noiembrie 1659. A fost prima dintre numeroasele încercări ale lui Molière de a satiriza anumite manierisme și afectări ale societății comune atunci în Franța. În ciuda preferinței sale pentru tragedie, Molière a devenit faimos pentru farsele sale. Unele dintre aceste farse au fost scrise doar parțial și au fost jucate în stilul Commedia dell'arte cu improvizație. A început să scrie comedii în versuri complete, în cinci acte L'Étourdi (Lyon, 1654) și Le dépit amoureux (Béziers, 1656), care au avut succes. Ulterior, Molière s-a concentrat pe scrierea de comedii muzicale, în care drama este întreruptă de cântece și/sau dansuri. Apoi l-a rugat pe Fiorillo să-l învețe tehnicile Commedia dell'arte. Piesa sa din 1660, Sganarelle, ou Le Cocu imaginaire, pare a fi un omagiu adus atât Commedia dell'arte, cât și profesorului său. Tema falsității relațiilor conjugale din lucrările sale a fost o sursă de inspirație pentru mulți autori de mai târziu, inclusiv câștigătorul Premiului Nobel, Luigi Pirandello. În 1660, Petit-Bourbon a fost demolat pentru a face loc extinderii estice a Luvrului, dar companiei lui Molière i s-a permis să se mute în teatrul din aripa de est a Palais-Royal. După renovare, s-a deschis la 20 ianuarie 1661. Pentru a-i face pe plac patronului său, Monsieur, Molière a scris și a jucat Dom Garcie de Navarre sau Le Prince jaloux (Prințul gelos, 4 februarie 1661). Alte două comedii ale aceluiași an au fost succesele Școala soților și Les Facheux (o comedie pentru distracția Regelui). La 20 februarie 1662, Molière s-a căsătorit cu Armande Bejart, pe care o credea a fi sora lui Madeleine. (Este posibil să fi fost fiica ei ilegitimă cu Ducele de Modena). În același an, a avut loc premiera piesei Școala soțiilor. Atât această lucrare, cât și căsătoria lui au atras multe critici. Opoziția se concentra pe politica lui Molière și viața personală. În înalta societate franceză a apărut un așa-zis Parti des Dévots, care a protestat împotriva realismului excesiv al lui Molière. Acești oameni l-au acuzat pe Molière că s-a căsătorit cu fiica lui. Prințul de Conti, cândva prieten al dramaturgului, li s-a alăturat. Molière avea și alți dușmani, printre ei janseniștii și câțiva autori tradiționali. Totuși, regele și-a exprimat sprijinul pentru el, acordându-i o pensie și acceptând să fie nașul primului fiu al lui Molière. Boileau l-a susținut și prin declarații pe care le-a inclus în Art poétique. Prietenia lui Molière cu Jean-Baptiste Lully l-a influențat să scrie Le Mariage forcé și La Princesse d'Élide scrise pentru divertisment regal la Palatul Versailles. Tartuffe, ou L'Imposteur a fost interpretat și la Versailles, în 1664, și a creat cel mai mare scandal al carierei artistice a lui Molière. Reprezentarea sa asupra ipocriziei claselor dominante a fost considerată un ultraj și contestată violent. A stârnit furia janseniștilor și piesa a fost interzisă. Molière a avut întotdeauna grijă să nu atace instituția monarhiei. El a fost unul dintre favoriții regelui și s-a bucurat de protecția sa în fața atacurilor curții. Regele ar fi sugerat ca Molière să suspende spectacolele din Tartuffe, iar autorul a scris rapid Dom Juan ou le Festin de Pierre pentru a-l înlocui. Spune povestea unui ateu care devine ipocrit religios și, pentru aceasta, este pedepsit de Dumnezeu. Și această lucrare a fost rapid suspendată. Regele, demonstrându-și încă o dată protecția, a devenit noul sponsor oficial al trupei lui Molière. Cu muzică de Lully, Molière a prezentat Dragoste de Doctor sau Dragoste medicală. În 1666, a creat Le Misanthrope, considerată cea mai rafinată capodoperă a lui Molière. După Mélicerte și Pastorale comique, el a încercat din nou să interpreteze un Tartuffe revizuit în 1667, de data aceasta cu numele de Panulphe sau L'Imposteur. De îndată ce regele a părăsit Parisul pentru un turneu, Lamoignon și arhiepiscopul au interzis piesa. Regele a impus în cele din urmă respectul pentru Tartuffe câțiva ani mai târziu, după ce a câștigat mai multă putere asupra clerului. Molière, bolnav, a scris mai puțin. Le Sicilien ou L'Amour peintre a fost urmat în 1668 de Amphitryon. Piesa poate fi înțeleasă ca făcând aluzie la aventurile amoroase ale lui Ludovic al XIV-lea, pe atunci rege al Franței. George Dandin, ou Le mari confondu, a fost puțin apreciat, dar succesul a revenit cu L'Avare (Avarul). Cu Lully, a folosit din nou muzica pentru Monsieur de Pourceaugnac, pentru Les Amants magnifiques și, în cele din urmă, pentru Le Bourgeois gentilhomme (Domnul clasei de mijloc), o altă capodoperă. Se pretinde că este îndreptată în special împotriva lui Colbert, ministrul care condamnase pe vechiul său patron Fouquet. Colaborarea cu Lully s-a încheiat cu tragédie et balet, Psyche. Jean-Baptiste Lully, a fost dansator, coregraf și compozitor, a cărui activitate dominantă la Opera din Paris a durat 15 ani. Munca grea în atâtea domenii teatrale i-a afectat sănătatea și, până în 1667, a fost nevoit să ia o pauză de pe scenă. În 1673, în timpul unei producții a piesei sale finale, Invalidul imaginar, Molière, care suferea de tuberculoză pulmonară, a fost cuprins de o criză de tuse și de o hemoragie în timp ce juca ipohondriul Argan; a terminat spectacolul, dar s-a prăbușit din nou și a murit câteva ore mai târziu. În 1672, Madeleine Béjart a murit, iar Molière a suferit din cauza acestei pierderi și din cauza agravării propriei boli. Cu toate acestea, a scris Înșelăciunile lui Scapin, o farsă și o comedie în cinci acte. Piesa lui următoare, La Comtesse d'Escarbagnas, este considerată una dintre operele sale mai mici. Les Femmes savantes (Doamnele învățate) din 1672 este considerată o altă capodoperă a lui Molière. În cei 14 ani petrecuți la Paris, Molière a scris singur 31 din cele 85 de piese interpretate pe scena sa. Lui Molière i s-a cerut să producă încă douăsprezece comedii-balete înainte de moartea sa. În acest timp, Molière a colaborat cu Pierre Beauchamp. Similar baletelor de curte, atât dansatorii pregătiți profesional, cât și curtenii au socializat împreună la comedii-balete; Ludovic al XIV-lea chiar a jucat rolul unui egiptean în Le Mariage forcé de Molière (1664) și a apărut, de asemenea, ca Neptun și Apollo în reprezentația Les Amants magnifiques (1670). Copiii lui Molière au fost: Louis (1664–1664), Marie Madeleine (1665–1723), Pierre (1672–1672). Se spune că verdele aduce ghinion actorilor (culoarea hainelor pe care le purta dramaturgul la momentul morții sale). Conform legii franceze de la acea vreme, actorilor nu li se permitea să fie îngropați în terenul sacru al unui cimitir. Cu toate acestea, văduva lui Molière, Armande, l-a întrebat pe Rege dacă soțului ei i se poate acorda o înmormântare normală noaptea. Regele a fost de acord și trupul lui Molière a fost îngropat în partea din cimitir rezervată copiilor nebotezați. În 1792, rămășițele sale au fost aduse la Muzeul monumentelor franceze, iar în 1817, transferate la Cimitirul Pere Lachaise din Paris, aproape de cele ale lui La Fontaine. Posteritate: alți dramaturgi și companii au imitat stilul său dramatic în Anglia și în Franța. Lucrările lui Molière au continuat să strângă feedback pozitiv în Anglia secolului al XVIII-lea, dar nu au fost atât de bine primite în Franța în acest moment. În timpul Restaurației franceze din secolul al XIX-lea, comediile lui Molière au devenit populare atât în rândul publicului francez, cât și al criticii. Savanții din secolul al XX-lea au fost interesați de piesele sale, de probleme legate de acest dramaturg. Mulți critici își mută acum atenția de la implicațiile filozofice, religioase și morale din comediile sale către studiul tehnicii sale comice. Molière este considerat creatorul comediei franceze moderne. Multe cuvinte sau expresii introduse în piesele lui Molière sunt încă folosite în limba franceză actuală: un tartuf este un ipocrit; un harpagon este un om lacom și ieftin; Domnul Jourdain din Le Bourgeois gentilhomme este încântat să afle că, pentru că fiecare afirmație care nu este poezie este proză, el vorbește proză de 40 de ani fără să știe acest lucru. Scriitorul rus Mihail Bulhakov a scris o biografie semifictivă-omagiu lui Molière, intitulată Viața domnului de Molière, scrisă în 1932–1933, publicată pentru prima dată în 1962. Filmul francez din 1978, intitulat Molière, regizat de Ariane Mnouchkine, prezintă biografia sa completă. El este portretizat printre alți scriitori în The Blasphemers' Banquet (1989). Filmul din 2000, Le Roi danse, în care Molière este interpretat de Tcheky Karyio, arată colaborările sale cu Lully, boala și moartea lui pe scenă. Filmul francez din 2007, Molière, a fost vag bazat pe viața lui. Musicalul din 2023, Molière, l' Opera Urbain, regizat de Bruno Berberes și pus în scenă la Dome de Paris între 11 noiembrie 2023 și 18 februarie 2024, este o repovestire a vieții lui Molière. </p>

Tastează codul de mai jos