Lucian Blaga

Lucian Blaga s-a născut la 09.05.1895, în Lancrăm, lângă Sebeș, Alba, România, și a decedat la 06.05.1961, în Cluj, România. A fost poet, dramaturg, filozof, eseist, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul preotului ortodox Isidor Blaga și al Anei (născută Moga). Tatăl poetului fusese elev al Gimnaziului evanghelic din Sebeș, apoi al Liceului Brukenthal din Sibiu, de unde tradiția...

Lucian Blaga s-a născut la 09.05.1895, în Lancrăm, lângă Sebeș, Alba, România, și a decedat la 06.05.1961, în Cluj, România. A fost poet, dramaturg, filozof, eseist, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul preotului ortodox Isidor Blaga și al Anei (născută Moga). Tatăl poetului fusese elev al Gimnaziului evanghelic din Sebeș, apoi al Liceului Brukenthal din Sibiu, de unde tradiția de cultură germană. Copilăria lui Lucian Blaga a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, pentru că nu a putut să vorbească până la vârsta de patru ani. Tatăl său a murit în anul 1908, iar mama poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit în Sibiu. Lucian Blaga a urmat primele clase la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor unchiul său, Iosif Blaga, doctor în filosofie și autorul primului tratat românesc de teoria dramei. A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș, în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia. A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914-1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. Lucian Blaga a mărturisit în Hronicul și cîntecul vîrstelor că s-a înscris la Teologie spre a fi scutit de înrolare în armata austriacă. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie, cu teza Kultur und Erkenntins (Cultură și cunoaștere). Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, fiica omului politic din Banat, Coriolan Brediceanu, cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul. Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Prima sa dramă, Zamolxe, apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zamolxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauțeană Die Brucke (1922, Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și Patria, membru în comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic și Cuvântul. După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu (1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu. Revenit în România reîntregită, a activat în presa românească din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului românesc. În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat Dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat de la catedră, posibil, pe motive de natură politică. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu. Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951), apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E.Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) în Guvernul Octavian Goga și ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939). Cariera sa diplomatică a luat sfârșit odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Filosofia sa germanofilă și mistică era inacceptabilă regimului carlist, deoarece era prea apropiată de extremismul Gărzii de Fier. Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Nominalizările pentru premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații acelui an. Ca poet, a scris în 1919-Poemele luminii; 1921-Pașii profetului; 1924-În marea trecere; 1929-Lauda somnului; 1933-La cumpăna apelor; 1938-La curțile dorului; 1943-Nebănuitele trepte; cicluri de versuri editate postum: Vârsta de fier, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă, Ce aude unicornul. Ca dramaturg, a scris: 1921-Zamolxe, mister păgân; 1923-Tulburarea apelor, dramă; 1925-Daria, dramă în patru acte; 1925-Ivanca; 1925-Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic; 1927-Meșterul Manole, dramă în cinci acte; 1930-Cruciada copiilor; 1934-Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze; 1942-Opera dramatică, 2 vol.1944-Arca lui Noe; 1964-Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă). În operele sale filosofice a fost în mare parte influențat de Friedrich Nietzsche și Oswald Spengler și a glorificat natura și misticismul național. Filosofia sa este originală, îmbinând panteismul cu ortodoxia. A utilizat elemente ale expresionismului, atât în lucrările sale filosofice cât și în poemele și piesele de teatru. Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii: 1943-Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică, Cenzura transcendentă; 1944-Trilogia culturii în trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii; 1946-Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare. Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a publicat un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie. Ca prozator, a scris Hronicul și cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum, 1965, ediția a II-a, 1973; Luntrea lui Caron, roman (autobiografic), editat postum, 1990, ediția a II-a (integrală), 1998, ediția a III-a, 2006. Blaga a locuit în Cluj în ultima parte a vieții. A încetat din viață la 06.05.1961, în Cluj. A fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în Cimitirul din Lancrăm.