Lew Wallace

Lew Wallace, pe numele complet Lewis Wallace, s-a născut la 10.04.1827, în Brookville, Indiana, SUA, și a decedat la 15.02.1905. A fost al doilea dintre cei patru fii ai lui Esther French Wallace (născută Test) și David Wallace, care a părăsit armata în 1822 și s-a mutat la Brookville, unde și-a stabilit un cabinet de drept și a intrat în politica din Indiana. David a servit în Adunarea Generală din Indiana și mai târziu ca guvernator al statului și ca membru...

Lew Wallace, pe numele complet Lewis Wallace, s-a născut la 10.04.1827, în Brookville, Indiana, SUA, și a decedat la 15.02.1905. A fost al doilea dintre cei patru fii ai lui Esther French Wallace (născută Test) și David Wallace, care a părăsit armata în 1822 și s-a mutat la Brookville, unde și-a stabilit un cabinet de drept și a intrat în politica din Indiana. David a servit în Adunarea Generală din Indiana și mai târziu ca guvernator al statului și ca membru al Congresului. În 1832, familia s-a mutat la Covington, Indiana, unde mama lui Lew a murit de tuberculoză la 14 iulie 1834. În decembrie 1836, David s-a căsătorit cu Zerelda Gray Sanders Wallace. În 1837, după alegerea lui David ca guvernator al Indianei, familia s-a mutat la Indianapolis. Lew a învățat la o școală publică din Covington. El avea talent la desen și îi plăcea să citească, dar era indisciplinat. În 1836, la 9 ani, Lew s-a alăturat fratelui său mai mare în Crawfordsville, Indiana, unde a urmat pentru scurt timp școala pregătitoare a Colegiului Wabash, de unde s-a transferat la o altă școală mai potrivită vârstei sale. În 1840, când Wallace avea 13 ani, tatăl său l-a trimis la o academie privată din Centerville, Indiana, unde profesorul său l-a încurajat pe Lew să scrie. Acesta, la 16 ani, și-a câștigat  propriul salariu în 1842, după ce tatăl său a refuzat să plătească pentru mai multe școli. Wallace a găsit o slujbă de copist la biroul unui grefier, după care s-a alăturat unei miliții locale. Primul său roman, The Fair God, a fost publicat abia în 1873. Wallace, la 19 ani, studia dreptul la biroul de avocatură al tatălui său, dar a părăsit această activitate pentru a înființa un birou de recrutare pentru Voluntarii Marion în Indianapolis. El a ajuns sublocotenent și, pe 19 iunie 1846, a ajuns în serviciul militar cu Voluntarii Marion. Wallace a ajuns la gradul de prim-locotenent, a fost scos din serviciul de voluntariat pe 15 iunie 1847, s-a întors în Indiana să practice avocatura. A fost avocat, general al Uniunii în Războiul Civil American, guvernator al New Mexico, politician, diplomat, artist și scriitor. Printre romanele și biografiile sale, Wallace este cel mai bine cunoscut pentru romanul istoric de succes Ben-Hur: A Tale of the Christ (1880). Wallace, care a atins gradul de general-maior, a participat la bătălii, a făcut parte din comisia militară pentru procesele conspiratorilor care l-au asasinat pe Lincoln. Wallace a demisionat din armata americană în noiembrie 1865, a servit pentru scurt timp ca general-maior în armata mexicană, a fost numit guvernator al Teritoriului New Mexico (1878–1881) și ministru al SUA în Imperiul Otoman (1881–1885). Wallace s-a retras la casa lui din Crawfordsville, Indiana, unde a continuat să scrie romane precum Prințul Indiei; sau De ce a căzut Constantinopolul (1893), o biografie a președintelui Benjamin Harrison, general al Războiului Civil, și The Wooing of Malkatoon (1898), un poem narativ. Wallace își scria autobiografia când a murit, în 1905. Soția sa, Susan, a completat-o cu ajutorul lui Mary Hannah Krout, o altă autoare din Crawfordsville. A fost publicată postum, în 1906. În plan personal, el a fost căsătorit cu Susan Arnold Elston, care era fiica maiorului Isaac Compton Elston, comerciant bogat din Crawfordsville. Susan a acceptat cererea în căsătorie a lui Lew în 1849 și s-au căsătorit pe 6 mai 1852. Soții Wallace au avut un fiu, Henry Lane Wallace, care s-a născut pe 17 februarie 1853.