Kurt Kasznar

Kurt Kasznar, pe numele real Kurt Servischer, s-a născut la 13.08.1913, în Viena, Austria, având origine evreiască, și a decedat la 06.08.1979. Tatăl său a părăsit familia când Kurt era foarte tânăr. După ce mama lui s-a căsătorit cu restauratorul maghiar Ferdinand Kasznar, Kurt a preluat numele lui de familie. La 11 ani, Kasznar a apărut în Regele circului (1924, ultimul film realizat de Max Linder, filmat la Viena). În timp ce lucra ca ucenic chelner la restaurantul tatălui...

Kurt Kasznar, pe numele real Kurt Servischer, s-a născut la 13.08.1913, în Viena, Austria, având origine evreiască, și a decedat la 06.08.1979. Tatăl său a părăsit familia când Kurt era foarte tânăr. După ce mama lui s-a căsătorit cu restauratorul maghiar Ferdinand Kasznar, Kurt a preluat numele lui de familie. La 11 ani, Kasznar a apărut în Regele circului (1924, ultimul film realizat de Max Linder, filmat la Viena). În timp ce lucra ca ucenic chelner la restaurantul tatălui său vitreg, Kasznar l-a întâlnit pe regizorul Max Reinhardt și s-a înscris la seminariile acestuia. „Acolo am învățat să joc, să scriu, să construiesc decoruri și să trăiesc”, a spus Kasznar mai târziu. El a început să lucreze pe scenă în 1931, într-o reprezentație a piesei Omul fiecăruia, la Festivalul de la Salzburg. În 1936, Kasznar a părăsit Austria pentru Statele Unite, alături de compania de teatru a lui Max Reinhardt. A apărut în producția acestuia, Drumul etern, în rolul Zebulon (1937), a interpretat cel puțin o duzină de roluri pe parcursul celor trei luni de reprezentație pe Broadway. În 1941, Kasznar a produs o revistă musicală în două acte pe Broadway, intitulată Crazy With the Heat, care s-a încheiat cu un eșec financiar. Mai târziu în acel an, a fost înrolat în Armata Statelor Unite. A fost instruit ca director de imagine și ulterior a servit în Pacific. Repartizat într-o unitate fotografică, el a filmat debarcările din Noua Guinee și din Filipine, semnarea capitulării japoneze la bordul USS Missouri. A fost unul dintre primii fotografi ai Armatei care au filmat urmările bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki. În timpul serviciului militar, caporalul Kurt S. Kasznar a scris și a interpretat singura sa piesă de teatru, First Cousins, pe care a dedicat-o „miilor de soldați americani născuți în străinătate”. Piesa lui Kasznar a fost una dintre cele cinci care au câștigat un concurs pentru dramaturgi-soldați și au fost publicate în cartea din 1943, The Army Play by Play. Piesele într-un act au fost jucate pe Broadway în beneficiul Clubului Marinarilor și Soldaților și au fost ulterior puse în scenă la Hyde Park pentru președintele Franklin D. Roosevelt. A fost un actor de teatru, film și televiziune, care a jucat roluri pe Broadway, în producțiile originale The Happy Time (1950, și-a recreat rolul, unchiul Louie, pentru filmul din 1952, și a obținut o nominalizare la Globul de Aur), Așteptându-l pe Godot (1956, rolul Pozzo), Sunetul muzicii, Desculț în parc. Kasznar a apărut pe Broadway ca regizor al piesei Șase personaje în căutarea unui autor (1955-1956). A jucat în piesa Look After Lulu! (1959), a interpretat pe detectivul Nero Wolfe în serialul omonim (1959, a fost anulat după ce au fost filmate un episod pilot și câteva episoade). Kasznar a creat rolul Max Detweiler în piesa Sunetul muzicii (1959–1963), pentru care a primit o nominalizare la premiul Tony. Dar în filmul Sunetul muzicii, rolul i-a revenit lui Richard Haydn. Kurt a interpretat rolul Victor Velasco în piesa Desculț în parc (1963–1967), rolul Tevye în piesa Lăutarul pe acoperiș. În 1974–1975, el a  participat la turnee naționale cu piesa Don Juan în iad,  interpretând în 158 de orașe în șase luni. În 1978, l-a interpretat pe Mansky în piesa The Play's the Thing. A apărut în peste 80 de filme artistice și seriale de televiziune, inclusiv în serialul science fiction, Planeta giganților regizat de Irwin Allen, în rolul Alexander Fitzhugh. A jucat în filme, precum: Lili, Kiss Me Kate, The Last Time I Saw Paris, My Sister Eileen, A Farewell to Arms, 55 Days at Peking. În plan personal, Kasznar s-a căsătorit cu Cornelia Woolley după divorțul de cel de-al doilea soț din 1939. Fiica unui comerciant de lână din New York, Woolley era foarte cunoscută în lumea teatrului pentru filantropia sa. A murit acasă pe neașteptate în iunie 1948, la 48 de ani (atunci Kasznar juca în producția de pe Broadway a piesei Joy to the World). El a cunoscut-o pe a doua sa soție, actrița Leora Dana, când au lucrat împreună la producția de pe Broadway a piesei The Happy Time (1950). S-au căsătorit în 1950 și au divorțat în 1958. Kasznar a murit pe 6 august 1979, la 65 de ani, în Santa Monica, California. Cu zece luni mai devreme, fusese diagnosticat cu cancer.