Konrad Bercovici

Konrad Bercovici, care a trăit din 1882 până în 1961, a fost un scriitor american de origine română. Născut la Galați, România, într-o familie de evrei, Konrad Bercovici a crescut cu precădere în orașul natal. Familia lui era poliglotă, învățandu-și copiii greacă, română,...

Konrad Bercovici, care a trăit din 1882 până în 1961, a fost un scriitor american de origine română. Născut la Galați, România, într-o familie de evrei, Konrad Bercovici a crescut cu precădere în orașul natal. Familia lui era poliglotă, învățandu-și copiii greacă, română, franceză și germană și se amestecau liber cu greci, români, ruși, turci, evrei și romi, care s-au mutat în Dobrogea și în zona Deltei Dunării. Potrivit autobiografiei sale, Bercovici a dezvoltat o legătură strânsă cu romii din localitate prin contactul cu doica sa romă, familia ei și romii cu care tatăl său făcea comerț cu cai. Familia a rămas în România până când tatăl său a murit din cauza rănilor suferite în timpul revoltelor antisemite din Galați, când Bercovici avea 11 ani. După moartea tatălui său, cea mai mare parte a familiei a emigrat la Paris. Konrad a lucrat acolo în timpul pregătirilor pentru Târgul Mondial din 1900, iar educația sa a fost influențată de asistarea la dezbateri publice în jurul Afacerii Dreyfus. Bercovici a mers la Université Populaire unde a studiat pentru a fi organist. La Paris și-a cunoscut soția, sculptorul Naomi Librescu. Împreună, au emigrat în America de Nord. După ceva timp în Montreal, Canada, familia s-a stabilit în Lower East Side, Manhattan, New York City. Pentru a face rost de bani, Bercovici a lucrat în ateliere, a dat lecții de pian și a cântat la orgă pentru Nickelodeons. Și-a început munca de scriitor ca jurnalist pentru un ziar idiș la Montreal, dar a atras atenția când prima sa carte în limba engleză Crimes of Charity, cu o introducere de John Reed, a expus practicile controversate în organizațiile caritabile private din New York City. Bercovici a continuat să scrie articole ca jurnalist de-a lungul carierei sale, dar a devenit mai cunoscut pentru ficțiunea sa literară care a explorat teme țigănești. Povești precum „Ghitza” și „Fiica îmblânzitorului de urși” l-au consacrat pe Bercovici ca un coleg al contemporanilor săi în anii 1920, când a fost adesea inclus în colecțiile World’s Best Short Fiction. Odată ce a început cariera sa de autor, Bercovici a frecventat Hotelul Algonquin. Atunci el și soția sa, Naomi, au devenit prieteni apropiați cu Paul Robeson și soția sa, Essie. Succesul său ca scriitor i-a oferit lui Bercovici călătorii din care a produs examinări bine primite ale imigranților etnici care își făceau casele în Statele Unite. În lucrarea sa Around the world in New York, el dedică un capitol, intitulat „Spania”, colțului spaniol al orașului, numit Mica Spanie. Adesea, Bercovici a călătorit în Europa, unde a fost  în cercul unor scrritori, ca F. Scott Fitzgerald și Ernest Hemingway. A continuat să scrie lucrări biografice, de călătorii și ficțiune, articole pentru Harper's. Poveștile lui Bercovici au generat interes la Hollywood unde a lucrat ca scenarist timp de câțiva ani. Acolo, s-a împrietenit cu celebrii Charlie Chaplin, Mary Pickford, Douglas Fairbanks. Scriitorul american naturalist Theodore Dreiser avea copii ale operei lui în biblioteca sa. Opera lui Bercovici conține: Crime de caritate (1917), Praful din New York (1919), Ghitza și alte romanțe de sânge țigan (1921), Gypsy Blood (1922),  Londra Murdo (1923), Dragostea și țiganul (1923), În jurul lumii la New York (1924), Iliana: Povești ale unei curse rătăcitoare (1924), Fiica lui Costa (1924), Între pământ și cer (1925), Cele mai bune povestiri din lume (1925), The Marriage Guest (1925), Pe țărmuri noi (1925), Singing Winds: Stories of Gipsy Life (1926), Boatmanul din Volga (1926), Alexander: O biografie romantică (1928), Povestea țiganilor (1928), Nopți în străinătate (1928), Țărani (1928), Există bani în poezie (1928), Între pământ și cer (1929), Cruciadele (1929), Puterea femeilor (1929), Steel Against Steel (1929), Inimi furtunoase (1929), Vin, femei și cântec (1929), Sânge și lavă (1930), Land, un bătrân și soția lui (1930), De dragoste pentru Zaska și alte povești (1930), Când se întoarce credința în dragoste (1930), Pentru un cântec (1931), Spectacol secundar Manhattan (1931), Acel iubit regal (1931), Împotriva cerului (1932), Balcanii incredibili (1932), Intrarea principală (1932), A Romany Chai (1933), Este țiganul din mine (1941), Exodul (1947), Savage Risipitor (1948), Țiganii, viața lor, tradiții și legende (1983), Bercovici v. Chaplin. Hitul lui Charlie Chaplin, The Great Dictator (1940) a făcut obiectul unui proces de plagiat (Bercovici v. Chaplin) în 1947, împotriva lui Chaplin. Cazul a fost soluționat, Chaplin i-a plătit lui Konrad Bercovici 90.000 de dolari, plus 5.000 de dolari cheltuieli. În schimb, Bercovici a recunoscut că Chaplin a fost singurul autor al filmului și i s-au acordat drepturi exclusive asupra scenariului, precum și alte două de către Bercovici. În autobiografia sa, Chaplin a insistat că a fost singurul scriitor al scenariului filmului. El a ajuns la o înțelegere, totuși, din cauza „nepopularității sale în Statele Unite în acel moment și fiind sub o asemenea presiune a instanței, [el] a fost îngrozit, neștiind la ce să se aștepte în continuare”. Bercovici a fost reprezentat în procesul său de plagiat de către avocatul Louis Nizer. În cartea sa, My Life in Court, Nizer intră în detaliu despre Bercovici v. Chaplin: „Pretenția a fost că Chaplin l-a abordat pe Bercovici pentru a produce una dintre poveștile sale țigane ca un film și, în cursul acelor negocieri amicale, Bercovici i-a oferit o schiță a poveștii „Marele Dictator” despre un frizer care seamănă cu Hitler și este confundat cu el. Chaplin a negat că ar fi negociat vreodată pentru povestea țiganilor și a negat, de asemenea, restul pretenției... Într-o zi, la interogarea mea continuă, Bercovici a avut brusc o fulgerare de memorie. Și-a amintit că l-a întâlnit pe Chaplin într-un teatru la Hollywood și că Chaplin arătase în public un bariton rus despre care credea că ar putea juca rolul principal în povestea țiganilor. Bercovici credea că au vorbit cu cântărețul în acea seară și că ar putea fi un martor." Nizer l-a găsit pe Kushnevitz, baritonul rus în cauză: „ El [Kushnevitz] și-a amintit viu incidentul, pentru că acesta, așa cum a spus el, a fost unul dintre momentele grozave din viața lui - posibilitatea ca el să joace într-o poză Chaplin. Chaplin îl sunase pe culoarul teatrului și îi dăduse numărul său de telefon privat. A scos o cărțiță neagră din buzunarul din spate și încă mai avea numărul scris în ea. A fost un martor perfect, având în vedere negarea de către Chaplin a oricărui interes pentru povestea țigănească a lui Bercovici”. Între 1917 și 1947, scriitorul născut la Galați, Konrad Bercovici, a publicat nu mai puțin de 40 de cărți, romane, nuvele și povestiri, la edituri foarte cunoscute din New York, cele mai multe având ca subiect viața țiganilor, identificându-se el însuși ca țigan, dar și volume biografice, printre care "That Royal Lover", un volum despre regele Carol al II-lea și Elena Lupescu, și "Savage Prodigal", o biografie a poetului francez Arthur Rimbaud. Konrad Bercovici, românul din Galați, care a ajunscelebru la New York, dar care a fost aproape necunoscut în România, a murit pe 27 decembrie 1961, la vârsta de 80 de ani.