Jean Moscopol

Jean Moscopol, pe numele real Ioan Moscu, s-a născut la 26.02.1903, în Brăila, România, și a decedat în 1980, la New York City, SUA. Părinții lui erau greci: mama, Terpsihore, era din Constanța, iar tatăl, Lascăr, era de prin Mesembria (azi Nesebar, în Bulgaria), dar se stabilise la Brăila. Se spune că Jean a moștenit talentul de la mama sa, care avea voce de soprană. Încă din primii ani de viață, el a fost atras de muzică. Institutorul Calinicos i-a...

Jean Moscopol, pe numele real Ioan Moscu, s-a născut la 26.02.1903, în Brăila, România, și a decedat în 1980, la New York City, SUA. Părinții lui erau greci: mama, Terpsihore, era din Constanța, iar tatăl, Lascăr, era de prin Mesembria (azi Nesebar, în Bulgaria), dar se stabilise la Brăila. Se spune că Jean a moștenit talentul de la mama sa, care avea voce de soprană. Încă din primii ani de viață, el a fost atras de muzică. Institutorul Calinicos i-a descoperit înclinațiile muzicale și l-a îndrumat să studieze chitara. Ulterior, profesorul Costia l-a dus la Biserica Buna Vestire, unde dirijorul Gherasim i-a dat posibilitatea să se afirme ca sopran. A studiat la Liceul Pelarinos din Galați.

După absolvirea liceului, a plecat la București, s-a înscris la Universitatea Politehnica București. Ocazional, cânta la Restaurantul Zissu. A lucrat ca muncitor practicant la Întreprinderea Optică Lares. Conducerea acesteia l-a trimis la Berlin pentru specializare. În Germania s-a înscris la Universitatea de Artă din Berlin, secția muzică. După revenirea în țară, s-a întors la Brăila, s-a înscris la Conservatorul Lyra, secția de canto. S-a angajat la Agenția maritimă M. Embiricos et Co. din Brăila, ca funcționar.

În 1924 s-a mutat la București, unde s-a angajat la secția devize a Băncii Chrissoveloni, apoi s-a înscris la Facultatea de Aeronautică. Pasionat de muzică, și-a întemeiat o mică orchestră. Cânta la banjo și vocal, participa la concursurile organizate de Institutul Electronic și Radiofonic, clasându-se de fiecare dată pe primele locuri. A învățat cinci limbi străine. În 1929, fiind cu prietenii la Barul Zissu, a cântat și el câteva melodii. Șeful orchestrei, Alfred Pagony, l-a redescoperit astfel pe fostul student, care cânta uneori la „Zissu” cu ani în urmă. Fascinat de fluieratul lui și de vocea pătrunzătoare, i-a propus un duet și un salariu atrăgător. Tot el i-a schimbat și numele de scenă, spunându-i Jean Moscopol. Cei doi au cântat împreună doar un an. Pagony și-a deschis apoi propriul bar pe Strada Academiei. La barul „Zissu” de pe Calea Șerban Vodă, Jean Moscopol făcea epigrame pe moment celor de la masă. Cânta pentru amici, la seratele unui club al cărui membru era, numit Sparta.

Pe la începutul lui 1929, aflându-se în vizită la un prieten care lucra la Casa Pathe, Moscopol a început să fluiere cum numai el știa. Directorul Casei Pathe, aflat la acea reuniune, entuziasmat, i-a înregistrat câteva plăci fluierate care imitau naiul. Tot în acea perioadă a înregistrat prima placă cu melodia „Balada fumului de țigară”. Jean Moscopol era însă doar la început de drum și plăcile sale au fost repede uitate. A părăsit banca și a cântat în fiecare seară la barul Zissu. Era atât de popular, încât oamenii veneau doar ca să-l audă pe el. La Parlophon a înregistrat în jur de 10 discuri care au avut un succes fulgerător. Norocul i-a surâs din nou când în toamna anului 1929 a sosit la București un reprezentant al His Master's voice din Londra. Acesta l-a auzit cântând la Zissu și i-a făcut o ofertă. Tentat nu atât de bani, ci de posibilitatea de a-și înregistra muzica pe un suport de foarte bună calitate, Moscopol a acceptat. A plecat la Viena, unde a înregistrat o serie de plăci care l-au făcut cunoscut, de atunci începând cu adevărat cariera sa muzicală.

La revenirea în țară, a continuat să cânte la Zissu, a debutat la posturile de radio din București. A luat lecții de canto de la profesorul Jean Walidosky. În urma unui examen a devenit artist profesionist, urcând ulterior pe scena Teatrului de Revistă „Alhambra”, unde a interpretat operetele: „Alhambritta” și „Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino.

În 1930, Casa His Master’s Voice l-a angajat definitiv. A plecat la Berlin, unde a înregistrat noi discuri pentru gramofon și a cântat în barul Ciro. La întoarcerea în țară, Jean a cântat la Colonade și la bomboneria Lafayette. A acceptat apoi să cânte la Lother Park și Vișoiu, până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, când a participat la toate concertele organizate în scop filantropic. În 1931, a făcut un turneu prin țară cu Ion Manolescu, actor la Teatrul Național din București. Din acest an a devenit artistul exclusiv al Casei londoneze de discuri His Master's Voice.

De-a lungul anilor, a înregistrat pe discuri (plăci) de gramofon/patefon peste 300 de cântece, de facturi diverse, românești și străine. După moda și cerințele epocii interbelice, Jean Moscopol a cântat multe tangouri. Printre cele mai frumoase și cunoscute tangouri interpretate de el se numără: Dă-mi gurița s-o sărut!, Garufa, Mână, birjar!, Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă, Tu nu mai ești a mea!, Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara? și două compoziții remarcabile ale lui Ionel Fernic: Mai spune-mi încă o dată! și Minciuna (cântată și de Cristian Vasile sub celebrul titlu Pe boltă când apare luna). În 1932, Moscopol a plecat la Berlin, unde a imprimat discuri cu orchestre celebre ca Honlgsberg, James Kok, și a luat lecții de canto cu profesorul Korst. I s-a propus să rămână în Germania, dar s-a întors. A cântat în localuri selecte și la radio. Succesul lui era răsunător. Se acompania la foarte multe instrumente: pian, banjo, piculină, chitară. Distra lumea, îi încânta pe toți cu fluierăturile lui, intercalate în cântec. Când venea să concerteze la Brăila, publicul își aducea pentru spectacol scaune de acasă.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a devenit membru al Societății Compozitorilor din România. A fost cooptat și în distribuția filmului O noapte furtunoasă (1943), după comedia lui I.L. Caragiale, unde a făcut figurație, interpretând rolul șansonetistului care cânta la Grădina de vară „Union”. Filmul a fost realizat în condiții deosebite în Bucureștiul camuflat, într-un studio de înregistrări în care, după ce se filma o scenă, decorurile erau dărâmate, pentru a se face loc unui nou decor pentru scena următoare. Jean Moscopol era foarte cunoscut și apreciat. Românii îi ascultau cântecele înregistrate. Au scris special pentru el compozitorii: Ion Vasilescu-Noapte bună, Mimi; Elly Roman-Tu nu mai ești a mea. La conceperea textelor, dar și a muzicii a contribuit și Jean Moscopol, alături de Ionel Fernic și de mulți alți textieri sau compozitori renumiți ai vremii.

În plan personal, deși era un bărbat admirat de femei, Jean Moscopol n-a fost căsătorit niciodată. Acesta primea numeroase scrisori de amor de la admiratoare. Singurul document de căsătorie pe care a rămas înscris numele său este certificatul de cununie al surorii sale, unde a fost martor. După cununia religioasă a acesteia, eveniment datat la 1 decembrie 1946, anul următor, Moscopol a luat drumul pribegiei. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, el s-a împotrivit sistemului politic instaurat la București. Pe vremea în care românii tăceau pentru a nu ajunge la închisoare sau la canal, Jean Moscopol s-a așezat ca un ghimpe împotriva mai-marilor vremii. A compus balade și cuplete anticomuniste în care îi îndemna pe români să nu-și piardă speranța. A scăpat ca prin minune nearestat.

A luat drumul pribegiei în 1947, plecând la Paris, ajutat de actrița Elvira Popesu. Din Franța a plecat la scurt timp în Germania, unde a fost colaborator al postului de radio Europa Liberă. În țară, cenzura a vrut să-l taie din amintire și de aceea au rămas foarte puține documente despre el. În cele din urmă, artistul s-a stabilit la New York, unde a trăit până la sfârșitul vieții. N-a uitat nicio clipă plaiurile natale. În anii ’70, ziaristul Aristide Buhoiu l-a găsit pe Moscopol în Diaspora Română la New York, la Biserica Sfântul Dumitru, și s-a ocupat de înregistrarea unor piese. În 1993, ele s-au lansat și la București. Dar era destul de târziu, pentru că regimul comunist din România încercase să-l șteargă din conștiința națională. Moscopol a fost un mare patriot. N-a fugit din țară. A plecat cu acte în regulă.