Irene Cara

Irene Cara, pe numele complet Irene Cara Escalera, actriță, cântăreață, compozitoare, s-a născut la data de 18.03.1959, în New York City, SUA. Tatăl ei, Gaspar, a fost de origine afro-latino / puertoricană, iar mama ei, Louise, a fost de origine franceză și cubaneză. Are două surori și doi frați. A înregistrat primul său disc în spaniolă pentru piața latină la vârsta de 8 ani și un LP de Crăciun în engleză la scurt timp. A debutat la televiziune la opt ani, interpretând...

Irene Cara, pe numele complet Irene Cara Escalera, actriță, cântăreață, compozitoare, s-a născut la data de 18.03.1959, în New York City, SUA. Tatăl ei, Gaspar, a fost de origine afro-latino / puertoricană, iar mama ei, Louise, a fost de origine franceză și cubaneză. Are două surori și doi frați. A înregistrat primul său disc în spaniolă pentru piața latină la vârsta de 8 ani și un LP de Crăciun în engleză la scurt timp. A debutat la televiziune la opt ani, interpretând piesa "Ola ! Ola ! Ola !" într-un episod din Ted Mack & The Original Amateur Hour (1948). La vârsta de 10 ani, ea a apărut într-un concert dedicat lui Duke Ellington, alături de Stevie Wonder, Sammy Davis Jr. și Roberta Flack. Cara a făcut parte dintr-un grup select de interpreți talentați, care au făcut cu succes tranziția de la teatru la televiziune, apoi la discuri și filme. Cariera ei a început în copilărie și s-a întins pe parcursul a două decenii. A primit un premiu al Academiei, două premii Grammy, un Glob de Aur, plus numeroase alte premii. Irene Cara a început să cânte pe scenă la vârsta de cinci ani; debutul ei profesional pe scenă a fost în Maggie Flynn, un musical de Cass Cassy - Shirley Jones de pe  Broadway. La vârsta de 10 ani, ea jucase pe Broadway și în afara lui. Primul ei serial de televiziune a fost la The Electric Company (1971), interpretând un membru al Short Circus. În adolescență, primul ei rol principal a fost cel din filmul Aaron Loves Angela (1975), urmat de cel din drama Sparkle (1976). La televiziune, a apărut în serii, precum Rădăcini (1979) și Guyana - tragedii: Povestea lui Jim Jones (1980). A avut succes în Fame (1980) care a propulsat-o printre vedete. Ea a cântat atât melodia Fame, cât și Out here on My Own. A primit o nominalizare la premiile Grammy în 1980 pentru cel mai bun artist nou și cea mai bună vocalistă feminină de pop, precum și o nominalizare la Globul de Aur pentru cea mai bună actriță de film într-un musical. Apoi, Irene a jucat în filmul Sister, Sister (1982), care i-a adus premiul NAACP Image pentru cea mai bună actriță. De asemenea, a înregistrat primul ei album internațional, „Oricine poate vedea”. A interpretat-o pe Myrlie Evers în drama The Medgar Evers Story (1983), un film despre liderul drepturilor civile. 1983 a fost anul în care Irene a cântat și a co-scris, împreună cu Giorgio Moroder, melodia tematică pentru filmul Flashdance (1983, a câștigat premiul Oscar la categoria Cel mai bun cântec original, în 1984). Piesa „Flashdance ... What a Feeling” a câștigat și premiile: American Music Awards pentru cea mai bună artistă R&B și cel mai bun single pop al anului. A luat premiul Grammy, pentru cea mai bună vocalistă. În calitate de compozitoare, talentul ei i-a adus Oscarul pentru cea mai bună piesă originală din 1983, un Glob de Aur, un al doilea Grammy și un Premiu pentru popularitate. După succesul „What a Feeling”, Irene a lansat un al doilea album sub același titlu, cu hiturile „De ce eu ?” și „Breakdance”. Ea a avut un alt hit, cu un al treilea cântec tematic al filmului, "Visul (Ține la visul tău) "din comedia Mr. TDC Cab (1983). În 1985, a jucat alături de Clint Eastwood, Burt Reynolds, Madeline Kahn în comedia City Heat (1984) a studioului Warner Bros. A făcut turnee în toată Asia și Europa și a avut apariții importante în Atlantic City și în toate emisiunile de televiziune de top din Europa, America Latină și Japonia. Un ultim album, „Carasmatic”, a fost lansat în 1987, după care Irene și-a trimis managerii de discuri în instanță acuzându-i de încălcarea contractului și a problemelor cu banii. După o luptă amară de 8 ani, a primit daune de peste un milion de dolari. În 2000, s-a bucurat de un duet de succes în toată Europa cu DJ-ul elvețian-german Bobo, într-un remake îmbunătățit al „What a Feeling”. În 2003, Irene a participat la spectacolul de muzică The Disco Ball (2003), interpretând din nou melodia care i-a adus faimă. A mai cântat ocazional la spectacole, și-a petrecut o mare parte din timp ajutându-i pe noii ei protejați - un grup exclusiv de fete pe care îl numește Hot Caramel. A mai jucat în filme, precum: Killing 'em Softly (1982), Certain Fury (1985), Busted Up (1986). A avut piese pe diferite coloane sonore, în majoritate din filme în care a jucat. În plan personal, ea a fost căsătorită cu Conrad E. Palmisano, din 1986 până în 1991, au divorțat. La 22 iunie 2004, două dintre piesele sale tematice pentru film, "Flashdance ... What a Feeling" din Flashdance (1983) și "Fame" din Fame (1980), au fost selectate de către American Film Institute în lista sa de o sută cele mai mari melodii. La 27 martie 2004, i s-a oferit o onoare pentru toată viața la cea de-a 6-a ediție anuală a Premiilor Prestige. De asemenea, a fost introdusă cu o săptămână mai devreme în prestigiosul Hall of Fame al Ciboney Cafe. Locuiește în Florida și a creat o nouă trupă, Caramel, în iulie 2001. 

Cara a încetat din viață în casa ei din Largo, Florida, SUA, pe 25 noiembrie 2022, la vârsta de 63 de ani.