Heinrich Böll

Heinrich Böll, pe numele complet Heinrich Theodor Böll, s-a născut la 21.12.1917, în Köln, Germania, și a decedat la 16.07.1985. A făcut parte dintr-o familie romano-catolică, pacifistă, care s-a opus nazismului. Böll a refuzat să se alăture Tineretului Hitlerist în anii 1930. A fost ucenic la un librar înainte de a studia germanistica și literatura clasică la Universitatea din Köln. Recrutat în Wehrmacht, a servit în Polonia, Franța, România, Ungaria și Uniunea Sovietică. În...

Heinrich Böll, pe numele complet Heinrich Theodor Böll, s-a născut la 21.12.1917, în Köln, Germania, și a decedat la 16.07.1985. A făcut parte dintr-o familie romano-catolică, pacifistă, care s-a opus nazismului. Böll a refuzat să se alăture Tineretului Hitlerist în anii 1930. A fost ucenic la un librar înainte de a studia germanistica și literatura clasică la Universitatea din Köln. Recrutat în Wehrmacht, a servit în Polonia, Franța, România, Ungaria și Uniunea Sovietică. În 1942, Böll s-a căsătorit cu Annemarie Cech, cu care a avut trei fii; ei au colaborat ulterior la o serie de traduceri în germană ale literaturii în limba engleză. În timpul serviciului său militar, Böll a fost rănit de patru ori și s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost capturat de soldații armatei americane în aprilie 1945 și trimis într-un lagăr de prizonieri de război. După război, s-a întors la Köln și a început să lucreze în atelierul de ebanisterie al familiei sale și, timp de un an, a lucrat la un birou municipal de statistică, o slujbă care nu i-a plăcut și pe care a părăsit-o pentru a deveni scriitor. Böll a devenit scriitor la 30 de ani. Primul său roman, Der Zug war pünktlich (Trenul era la timp), a fost publicat în 1949. A fost invitat la întâlnirea din 1949 a cercului de autori germani Grupul 47, iar opera sa a fost considerată cea mai bună în 1951. Au urmat multe alte romane, povestiri scurte, piese radiofonice și culegeri de eseuri. Considerat unul dintre cei mai importanți scriitori germani de după al Doilea Război Mondial, Böll a primit premii, precum: Premiul pentru Cultură al Industriei Germane, în 1953; Premiul Radio din Germania de Sud și Premiul Criticii Germane; premiul Tribune de Paris, în 1954; premiul francez pentru cel mai bun roman străin, în 1955; premiul Eduard von der Heydt al orașului Wuppertal și premiul Bayerische Akademie der Schonen Kunste (Academia Bavareză de Arte Frumoase), în 1958; Marele Premiu de Artă al Statului Renania de Nord-Westfalia și Premiul pentru Literatură al orașului Köln și a fost ales membru al Academiei de Științe și Arte din Mainz, în 1959; a devenit membru al Academiei Bavareze de Arte Frumoase și a câștigat Premiul Charles Veillon, în 1960; Premiul Georg Buchner (1967) și Premiul Nobel pentru Literatură (1972) „pentru scrierile sale care, prin combinarea unei perspective largi asupra timpului său și a unei abilități sensibile în caracterizare, au contribuit la o reînnoire a literaturii germane”. I s-au acordat o serie de premii onorifice: membru al Academiei Americane de Arte și Litere, în 1974 și Medalia Ossietzky din 1974 pentru apărarea și contribuția sa la drepturile omului la nivel global. Böll a fost președintele PEN International, asociația mondială a scriitorilor, din 1971 până în 1973 și a fost ales membru al Societății Filosofice Americane în 1983 și al Academiei Americane de Arte și Științe în 1984. Opera sa a fost tradusă în peste 30 de limbi și rămâne unul dintre cei mai citiți autori din Germania. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt: Și niciodată n-am spus un cuvânt (1953), Pâinea acelor primi ani (1955), Biliard la ora nouă și jumătate (1959), Clovnul (1963), Portret de grup cu doamna (1971), Onoarea pierdută a Katharinei Blum (1974), Plasa de siguranță (1979). Böll a îndrăgit Irlanda, petrecându-și vacanța cu soția sa în a doua lor casă de acolo, pe coasta de vest. Böll a locuit cu soția sa la Köln și în regiunea Eifel. A petrecut o perioadă pe Insula Achill, în largul coastei de vest a Irlandei. Căsuța sa de acolo este acum folosită pentru artiști internaționali și irlandezi. El a consemnat o parte din experiențele sale din Irlanda în cartea sa Irish Journal; mai târziu, locuitorii din Achill au organizat un festival în onoarea sa. Legătura irlandeză a influențat și traducerile în germană realizate de soția sa, Annemarie. Când Aleksandr Soljenițân a fost expulzat din Uniunea Sovietică, s-a refugiat mai întâi la cabana lui Böll din Eifel. Aceasta a fost parțial rezultatul vizitei lui Böll în Uniunea Sovietică în 1962 cu o delegație culturală, prima dintre numeroasele călătorii pe care le-a făcut acolo, în timpul cărora a legat prietenii cu scriitori și legături cu producători de literatură dizidentă. În calitate de președinte al PEN vest-german, Böll îl recomandase pe Soljenițân pentru Premiul Nobel pentru Literatură. Soljenițân a primit premiul în 1970. Böll a murit în 1985, la 67 de ani. Memoria lui Böll dăinuie, printre altele, la Fundația Heinrich Böll. Biblioteca din Köln a înființat Arhiva Heinrich Böll pentru a-i adăposti documentele personale, cumpărate de la familia sa, dar o mare parte din material a fost deteriorată, posibil iremediabil, când clădirea s-a prăbușit în 2009. Căsuța sa din Irlanda este folosită drept reședință pentru scriitori din 1992.