Emerich Jenei

Emerich Jenei, pe numele complet Emerich Alexandru Jenei, s-a născut la 22.03.1937, în Agrișu Mic, Arad, România, din părinți de etnie maghiară, și a decedat la 05.11.2025. În copilărie, s-a mutat cu familia sa la Losonc (Slovacia), deoarece tatăl său nu dorea să servească în armata română. Mai târziu, tatăl său a devenit soldat maghiar, dar după sfârșitul războiului nu s-a mai întors, iar Jenei și mama lui s-au mutat înapoi la Arad. La doi ani după ce...

Emerich Jenei, pe numele complet Emerich Alexandru Jenei, s-a născut la 22.03.1937, în Agrișu Mic, Arad, România, din părinți de etnie maghiară, și a decedat la 05.11.2025. În copilărie, s-a mutat cu familia sa la Losonc (Slovacia), deoarece tatăl său nu dorea să servească în armata română. Mai târziu, tatăl său a devenit soldat maghiar, dar după sfârșitul războiului nu s-a mai întors, iar Jenei și mama lui s-au mutat înapoi la Arad. La doi ani după ce s-au stabilit în vechea lor casă, tatăl lui Jenei, care era ținut captiv, s-a întors pe neașteptate. Mama lui Emerich a murit când el avea 12 ani. Înainte de cariera sa profesionistă de fotbalist, Jenei își dorea să devină avocat. El și-a făcut debutul jucând pentru Flamura Roșie Arad, acum UT Arad. În 1957, la 20 de ani, a semnat cu clubul Steaua din București. A jucat pentru Steaua până în 1969, când a părăsit România pentru a juca în Turcia la Kayserispor. Ajunsese la 32 de ani, când autoritățile comuniste din România le permiteau câtorva jucători să se mute în străinătate. În 1971, Jenei s-a retras ca jucător și a devenit antrenor. În timpul carierei sale de fotbalist, a jucat de șase ori pentru echipa națională a României (între 1959 și 1963). A avut o carieră de jucător de 21 de ani, jucând pentru cluburi din România și Turcia și pentru echipa națională a României. Momentele culminante ale carierei sale de jucător au fost titlurile de campion al României la fotbal, câștigate cu Steaua în sezoanele 1959–1960, 1960–1961 și 1967–1968, precum și participarea sa cu echipa olimpică a României la Jocurile Olimpice de vară din 1964, din Japonia, unde românii s-au clasat pe locul 5. A fost antrenor de fotbal, al doilea cel mai de succes manager din România, la egalitate cu Dan Petrescu, câștigând campionatul românesc de șase ori, toate cu Steaua București. Pe primul loc se clasează Nicolae Dumitru, care a câștigat șapte campionate, toate cu Dinamo București. Ca antrenor, Jenei, întors din Turcia, a fost numit antrenor secund la Steaua la începutul sezonului 1972–1973. Un an mai târziu, a fost promovat pe postul de antrenor principal și a terminat pe locul 5 în Divizia, câștigând primul său titlu de campion ca antrenor în 1976, apoi terminând pe locul doi, în 1977. A câștigat un alt titlu de campion în 1978, dar la sfârșitul sezonului a fost înlocuit. În sezonul 1978–1979, Jenei a antrenat FC Bihor din Oradea, dar echipa a terminat sezonul pe ultimul loc, iar el a fost demis. În 1981, a preluat conducerea echipei CS Târgoviște, iar la începutul sezonului 1982–1983 a fost antrenorul Stelei pentru o a doua perioadă. După doi ani, în care nu a reușit să câștige campionatul, a fost din nou demis, dar a fost readus după patru luni. În 1985, a câștigat un nou campionat, iar în sezonul următor a condus Steaua București spre victoria în finala Cupei Europene împotriva FC Barcelona, în mai 1986. În vara anului 1986, Jenei a fost numit co-antrenor principal al echipei naționale de fotbal a României, alături de Mircea Lucescu, debutând împotriva Norvegiei. Lucescu a fost demis după scurt timp, iar Jenei a devenit singurul antrenor al echipei naționale. Nu a reușit să califice echipa la Euro 1988, dar a dus echipa la Cupa Mondială din 1990. A fost prima calificare a României la o Cupă Mondială în douăzeci de ani. Între august 1986 și iunie 1990, Jenei a antrenat echipa în 40 de meciuri, inclusiv două victorii împotriva Spaniei în 1987 și a Italiei în 1989. După Campionatul Mondial, s-a întors la Steaua București în aprilie 1991, pentru a patra oară, dar a fost demis din nou în decembrie același an. A fost numit antrenor principal al Ungariei între 1992 și 1993, dar nu a reușit să obțină rezultate notabile, în schimb a câștigat Cupa Kirin în 1993, un turneu internațional organizat de Japonia, fiind ulterior înlocuit. Jenei nu s-a mai întors pe teren o vreme, dar, în august 1993, a început a cincea sa perioadă ca antrenor al Stelei și a câștigat campionatul un an mai târziu. În 1996, a fost numit antrenor principal al Universității Craiova, dar a fost demis după doar zece meciuri. Doi ani mai târziu, s-a întors la Steaua pentru a șasea și ultima sa perioadă acolo. În 2000, Jenei a fost din nou chemat să antreneze România. Echipa s-a calificat la Euro 2000, dar fostul antrenor, Victor Pițurcă, a fost demis în urma unui scandal care i-a implicat pe cei mai buni jucători ai echipei, inclusiv pe Gheorghe Popescu și Gheorghe Hagi. La Euro 2000, Jenei a dus echipa până în optimile de finală, una dintre cele mai bune performanțe ale echipei. În timpul celei de-a doua perioade, echipa națională a jucat 11 meciuri. În iunie 2000, a decis să se retragă din antrenorat. Apoi, Jenei a fost președintele echipei FC Bihor și a lucrat și pentru Federația Română de Fotbal. A fost consultat de presa românească pentru a-și exprima opinia înaintea meciurilor importante de fotbal pentru cluburile românești, în special Steaua, sau pentru echipa națională a României. La 25 martie 2008, președintele României l-a decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă pentru contribuția sa la câștigarea Cupei Campionilor Europeni cu clubul românesc Steaua București în 1986. În plan personal, el a fost căsătorit cu actrița Vasilica Tastaman (decedată în 2003), cu care a avut un fiu, Călin Jenei, și o fiică, Janne Jenei. Apoi, el a fost căsătorit cu Ileana, fostă scrimeră a României, campioană mondială și medaliată olimpică, care a decedat în 2021. Au avut o fiică pe nume Cristina. Jenei a murit la un spital din Oradea, România, la 88 de ani.