Arturo Toscanini

Arturo Toscanini s-a născut la 25.03.1867, în Parma, Emilia-Romagna, Italia, și a decedat la 16.01.1957, în New York City, SUA. Tatăl său a fost croitor. Arturo a câștigat o bursă la Conservatorul din Parma, unde a studiat violoncelul. S-a alăturat orchestrei unei companii de operă organizată de Claudio Rossi, cu care a făcut un turneu în Brazilia în 1886. După ce a concertat la Sao Paulo, dirijorul angajat a renunțat la post cu câteva ore înainte de reprezentația Aidei....

Arturo Toscanini s-a născut la 25.03.1867, în Parma, Emilia-Romagna, Italia, și a decedat la 16.01.1957, în New York City, SUA. Tatăl său a fost croitor. Arturo a câștigat o bursă la Conservatorul din Parma, unde a studiat violoncelul. S-a alăturat orchestrei unei companii de operă organizată de Claudio Rossi, cu care a făcut un turneu în Brazilia în 1886. După ce a concertat la Sao Paulo, dirijorul angajat a renunțat la post cu câteva ore înainte de reprezentația Aidei. Cântăreții au sugerat numele asistentului lor de cor, care cunoștea toată opera din memorie. Deși nu avea experiență de dirijor, Toscanini a fost convins să conducă reprezentația operei de două ore și jumătate, complet din memorie. Publicul a fost surprins de tinerețea, carisma, talentul acestui dirijor necunoscut, și l-a aclamat. În restul acestui sezon, Toscanini a dirijat 18 opere cu succes. Astfel și-a început cariera de dirijor, la 19 ani. La întoarcerea în Italia, el a dirijat la Torino, în 1886, apoi la Scala din Milano. Atunci a început prietenia de o viață a lui Toscanini cu Catalani. A participat ca violoncelist la premiera mondială a piesei Otello de Verdi La Scala din Milano, în 1887, sub supravegherea compozitorului. Verdi a fost impresionat de capacitatea lui Toscanini de a-i interpreta partiturile. A fost unul dintre cei mai apreciați și influenți muzicieni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. A fost în diferite momente directorul muzical al La Scala din Milano și al Filarmonicii din New York. Mai târziu, în cariera sa, a fost numit primul director muzical al Orchestrei Simfonice NBC (1937–1954), devenind și mai cunoscut în Statele Unite, prin emisiunile sale de radio și televiziune și prin numeroasele înregistrări ale repertoriului operistic și simfonic. Toscanini și-a consolidat cariera în Italia, cu La boheme de Puccini, Pagliacci de Leoncavallo. În 1896, el a condus primul său concert simfonic la Torino, cu lucrări de Schubert, Brahms, Ceaikovski, Wagner. A dirijat 43 de concerte la Torino în 1898. Până în 1898, Toscanini a fost dirijor principal la Scala, unde a rămas până în 1908, revenind ca director muzical, din 1921 până în 1929. În decembrie 1920, a adus un turneu la Scala, a susținut orchestra pentru prima sa înregistrare cu Victor Talking Machine Company din Camden, New Jersey. În 1908, Toscanini s-a alăturat Operei Metropolitane din New York. În timpul celor șapte sezoane ale lui Toscanini la Met (1908–1915), el a făcut mai multe reforme și a stabilit multe standarde în producția și spectacolul de operă care se practică și astăzi. A dirijat Filarmonica din New York din 1926 până în 1936; a făcut un turneu în Europa cu Filarmonica în 1930. Toscanini a fost primul dirijor negerman care a apărut la Bayreuth (1930–1931), iar Filarmonica din New York a fost prima orchestră negermană care a cântat acolo. A dirijat la Festivalul de la Salzburg (1934–1937), concertul inaugural din 1936 al Orchestrei Palestina (redenumită Orchestra Filarmonicii din Israel) la Tel Aviv. Ca dirijor de operă, Toscanini a colaborat cu artiști, precum Enrico Caruso, Feodor Chaliapin, Ezio Pinza etc. În 1919, Toscanini a fost numit „cel mai mare dirijor din lume” de liderul fascist Benito Mussolini. Muzicianul era deziluzionat de fascism înainte de Marșul din octombrie 1922 asupra Romei și l-a sfidat în mod repetat pe dictatorul italian. El a refuzat să afișeze fotografia lui Mussolini sau să conducă imnul fascist Giovinezza la Scala. Mussolini, supărat de refuzul dirijorului, a pus să i se asculte telefonul, să fie supravegheat permanent, să i se confiște pașaportul, care i-a fost returnat abia după un strigăt mondial pentru tratamentul lui Toscanini. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Toscanini a părăsit Italia. S-a întors în 1946 pentru a conduce un concert pentru deschiderea Operei La Scala restaurată, care a fost grav avariată de bombardamentele din timpul războiului. În Statele Unite a condus primul său concert difuzat cu Orchestra Simfonică NBC pe 25 decembrie 1937, în Studioul din Rockefeller Center din New York. În 1945, el a condus orchestra pentru An American in Paris de George Gershwin și Grand Canyon Suite de Ferde Grofe, spectacolele Rapsodia în albastru de Gershwin, Concertul pentru pian cu Oscar Levant, unele marșuri de John Philip Sousa. În 1940, Toscanini a dus NBC Symphony într-un turneu în America de Sud. În iulie 1942, el a dirijat Simfonia nr. 7 de Dmitri Șostakovici. În primăvara anului 1950, el a condus NBC Symphony în singurul turneu extins al orchestrei în Statele Unite. Concertele NBC Symphony au continuat în Studio 8-H până în 1950, dar au fost mutate pentru scurt timp la Manhattan Center, apoi, la Carnegie Hall la insistențele lui Toscanini. Pe 4 aprilie 1954, dirijorul a susținut ultima reprezentație, un program exclusiv Wagner, la Carnegie Hall. În iunie 1954, Toscanini a participat la ultimele sale sesiuni RCA Victor, înregistrând pasaje izolate din emisiunile sale radio NBC ale operelor lui Verdi, Aida și Un Ballo in Maschera pentru a fi lansate pe discuri. Toscanini avea 87 de ani când s-a pensionat în 1954. Cu ajutorul fiului său Walter, muzicianul și-a petrecut anii rămași evaluând și editând benzi și transcripții ale spectacolelor sale difuzate cu NBC Symphony pentru o posibilă lansare viitoare pe discuri. Multe dintre aceste înregistrări au fost în cele din urmă emise de RCA Victor. Îi plăcea să urmărească meciuri de box și lupte, programe de comedie la TV. În plan personal, Toscanini s-a căsătorit cu Carla De Martini pe 21 iunie 1897, când aceasta nu avea încă 20 de ani. Primul lor copil, Walter, s-a născut pe 19 martie 1898. Fiica lor, Wally, s-a născut pe 16 ianuarie 1900. Carla a născut un băiat, Giorgio, în septembrie 1901, dar acesta a murit de difterie pe 10 iunie 1906, la Buenos Aires. Apoi, în același an, 1906, Carla a născut a doua lor fiică, Wanda. Toscanini a lucrat și cu pianistul Vladimir Horowitz, care a devenit apropiat de Toscanini și de familia lui. În 1933, Wanda Toscanini s-a căsătorit cu Horowitz; au rămas căsătoriți până la moartea lui Vladimir Horowitz, în 1989. În ciuda infidelităților dezvăluite în scrisorile lui Toscanini documentate de Harvey Sachs (cu soprana Geraldine Farrar), el a rămas căsătorit cu Carla până când aceasta a murit pe 23 iunie 1951. Toscanini a suferit un accident vascular cerebral în ziua de Anul Nou 1957 și a murit pe 16 ianuarie, la 89 de ani, în casa lui din Riverdale, Bronx, New York City. Trupul său a fost returnat în Italia și înmormântat în Cimitero Monumentale din Milano. Toscanini a fost premiat postum cu premiul Grammy pentru întreaga carieră în 1987.