Aleksandr Ostrovsky

Aleksandr Ostrovsky s-a născut Alexsandr Nikolaevici Ostrovski, la 12.04.1823, în regiunea Zamoskvorechye din Moscova, și a decedat la 14.06.1886. Părinții săi au fost Nikolai Fiodorovich Ostrovsky, avocat cu educație la seminar. Strămoșii lui Nikolai proveneau din satul Ostrov de unde și numele de familie. Nikolai Ostrovsky a devenit oficial de stat de rang înalt și în 1839 a primit un titlu de nobil. Prima sa soție, mama lui Alexsandr, Lyubov Ivanovna Savvina, provenea dintr-o familie de...

Aleksandr Ostrovsky s-a născut Alexsandr Nikolaevici Ostrovski, la 12.04.1823, în regiunea Zamoskvorechye din Moscova, și a decedat la 14.06.1886. Părinții săi au fost Nikolai Fiodorovich Ostrovsky, avocat cu educație la seminar. Strămoșii lui Nikolai proveneau din satul Ostrov de unde și numele de familie. Nikolai Ostrovsky a devenit oficial de stat de rang înalt și în 1839 a primit un titlu de nobil. Prima sa soție, mama lui Alexsandr, Lyubov Ivanovna Savvina, provenea dintr-o familie de duhovnic. Familia a locuit într-un apartament închiriat în Zamoskvorechye. Apoi Nikolai a cumpărat un teren în Monetchiki și a construit o casă. La începutul anului 1826 familia s-a mutat acolo. Aleksandr a avut trei frați, sora Natalya și frații Mihail și Serghei. Dădaca Avdotya Kutuzova i-a spus basme, din care s-a inspirat una dintre cele mai populare piese ale sale, Fecioara zăpezii. În 1831, mama lui a murit. În 1834, tatăl lui a vândut casa Monetchiki și a cumpărat două noi case, iar doi ani mai târziu s-a căsătorit cu baroneasa Emilia Andreyevna von Tessin, o nobilă de origine rusă și suedeză. Ea a rearanjat casa ca un conac european și s-a asigurat că copiii ei vitregi vor primi o educație de înaltă calitate. Emilia a avut patru copii ai ei, dintre Piotr Ostrovsky, a devenit mai târziu bun prieten cu Alexsandr. Ea știa mai multe limbi europene, cânta la pian și l-a învățat pe Alexander să citească muzică. În 1840, Ostrovsky a absolvit gimnaziul la Moscova și s-a înscris la Universitatea din Moscova pentru a studia Dreptul. Familia s-a mutat în casa lui Ivan Tessin, fratele mamei vitrege a lui Alexsandr. Atunci Ostrovsky a început să scrie poezie, schițe și ocazional piese de teatru, fiind pasionat de teatru, petrecând multe seri la Teatrul Petrovsky din Moscova. În mai 1843, Ostrovsky a picat examenele de Drept roman, a părăsit universitatea, a devenit funcționar la Curtea de Conștiință din Moscova. În 1845, tatăl său l-a transferat la Curtea Comercială din Moscova, unde s-a specializat în cazuri legate de mită și corupție. În 1851, Ostrovsky a luat decizia de a se dedica literaturii și teatrului. A devenit dramaturg, considerat în general cel mai mare dramaturg realist rus. A scris 47 de piese originale. Dramele sale sunt printre cele mai citite și mai des interpretate piese de teatru din Rusia. La mijlocul anilor 1840, Ostrovsky a scris multe schițe și scene inspirate de activitățile comunității de comercianți Zamoskvorechye și a făcut o schiță pentru piesa Falimentul. La 14 februarie 1847, Ostrovski a creat Tablourile. În decembrie 1849 a terminat Falimentul. În Salonul Rostopchina i-a întâlnit pe tânărul Ivan Turgheniev, pe Yury Bartenev. În acel moment, Ostrovsky locuia cu Agafya Ivanova, soția sa civilă, care i-a devenit apropiată la sfârșitul anilor 1840. Falimentul, înfățișând negustorii nepoliticoși, ignoranți și îngâmfați ai Moscovei, l-a făcut pe Ostrovsky celebru. I s-a interzis imediat producția de către Teatrele Imperiale (interdicția urma să fie ridicată în zece ani) și chiar a determinat poliția secretă rusă să pună autorul sub supraveghere atentă. Cea de-a doua piesă a sa, a fost piesa într-un act, Dimineața tânărului (1850). A urmat piesa Săraca mireasă, apărută în 1852. Stay in Your Own Sled (1852) a ajuns pe scena Maly Theater și la Teatrul Bolșoi. La începutul lunii februarie 1853, Ostrovsky a mers la Sankt Petersburg, unde a fost primit cu căldură de Alexander Gedeonov, directorul Teatrelor Imperiale. La 12 februarie 1853, The Young Man's Morning a avut premiera la Teatrul de Circ din Sankt Petersburg, iar pe 19 februarie Stay in Your Own Sled a fost pentru prima dată pusă în scenă la Teatrul Alexandrinsky. Țarul Nicolae I a rămas foarte impresionat și și-a adus familia la teatru. Ostrovsky, însă, a trebuit să părăsească capitala înainte de premiera piesei după ce a primit vestea despre boala gravă a tatălui său. Până a ajuns acasă, Nikolai Fiodorovich a murit. În august 1863, Săraca mireasă a fost interpretată cu succes la Maly. În aceeași lună, Ostrovsky a început să lucreze la următoarea sa piesă, Poverty is No Vice, terminată în doar două luni pentru a fi produsă de Teatrul Maly. Următoarea sa piesă a fost Nu trăiți așa cum vă place (1854), care i-a plăcut lui Lev Tolstoi. În februarie 1855, țarul Nikolai I a murit. Ostrovsky a terminat în 1855 Mahmureala la sărbătoarea altcuiva, care a avut premiera la Moscova pe 9 ianuarie 1856 și a avut mare succes. Nekrasov l-a convins pe Ostrovsky să semneze un contract pe patru ani și a publicat prima sa piesă The Pictures of Family Happiness, sub noul titlu The Family Picture, așa cum a devenit cunoscută de atunci. În 1856, Marele Duce Konstantin a oferit mai multor scriitori ruși misiunea de a vizita diferite regiuni rusești. Ostrovsky a călătorit, a colectat informațiile solicitate, a alcătuit un dicționar de termeni locali privind navigația, construcțiile navale și pescuitul. Călătoria a fost afectată de două incidente. În mai 1856, deoarece acuzațiile de plagiat au fost făcute împotriva lui în ambele orașe mari, Ostrovsky a trebuit să furnizeze propria sa relatare despre istoria afacerii de familie pentru Moskovsky Vestnik și Sovremennik. Apoi, în Kalyazin, trăsura lui Ostrovsky s-a răsturnat. A petrecut două luni în pat cu un picior rupt și a trebuit să se întoarcă acasă pentru un tratament suplimentar. El s-a întors în Volga Superioară în primăvara anului 1857 și și-a reluat călătoria. În timpul acestei călătorii, Ostrovsky a venit cu ideea de a scrie o serie de piese numite Nopțile de pe Volga. Proiectul nu s-a materializat niciodată, dar numeroasele povești din viața reală adunate în timpul acestei călătorii vor fi folosite în piese ulterioare, în special Furtuna. De asemenea, pe baza acestui material au fost create dramele sale istorice din anii 1860, Kozma Zakhar'yich Minin-Sukhoruk, Falsul Dmitri și Vasily Shuysky și Vasilisa Melentyeva, comedia Voyevoda Melentyeva. În 1857 a văzut lansarea O poziție favorabilă evaluată excepțional de Lev Tolstoi. Tot în 1857 a apărut Somnul de sărbătoare înainte de cină, a urmat prima parte a trilogiei Balzamininov (părțile II și III, Two Dogs Fight, Third Keep Away și Whatever You Looking For, You'll Find 61). În 1858, a apărut Tabloul vieții de la Moscova, dar mai semnificativ a fost A Protegee of the Mistress (1859), interzis să fie pus în scenă la 23 octombrie 1859. În 1860 a apărut o altă piesă inspirată din călătoria lui Ostrovsky în Volga, Furtuna, lansată la 16 noiembrie 1859. În 1861, Ostrovsky a terminat Orice cauți, vei găsi, partea finală a trilogiei Balzaminov (lăudată printre alții de Dostoievski) și drama istorică în versuri, Kozma Mini Zakhary, la care a scris 6 ani. În 1862, țarul i-a oferit autorului un inel de aur care l-a supărat pe Ostrovski, condiderându-l o răsplată mică pentru toate durerile prin care a trebuit să treacă cu cenzorii. Un an mai târziu, Minin a fost interzis fără o explicație. În primăvara anului 1862, Ostrovsky a vizitat Germania, Austria, Italia, Franța și Anglia și s-a întors cu sentimentul acut al contrastului dintre cele două planuri de timp diferite în care trăiau Rusia și Europa. La Londra, Ostrovsky l-a vizitat pe Alexander Hertzen. În august 1862 s-a întors în Rusia și până la sfârșitul anului a terminat Păcatul și întristarea sunt comune tuturor. În toamna anului 1863, Ostrovsky a încheiat Zilele dificile. A fost urmat de Jokers (1864) și The Deep (1865). În 1865, însoțit de Ivan Gorbunov, Ostrovsky a făcut o altă călătorie pe râul Volga. Pe la mijlocul anilor 1860, reputația lui Ostrovsky de cel mai mare dramaturg al Rusiei a devenit incontestabilă. Două dintre piesele sale, Furtuna și Păcat și întristare, i-au adus prestigiosul Premiu Uvarov. Ostrovsky a continuat cu alte drame istorice: Falsul Dmitri și Vasily Shuisky (1866) și Tushino (1867). În anii 1846–1847, tatăl lui Ostrovsky a cumpărat patru moșii, dintre care cea mai mare a fost Schelykovo din guvernoratul Kostroma, conacul construit de căpitanul Mihail Kutuzov. După moartea lui Nikolai Ostrovsky, Alexandru împreună cu fratele Mihail au cumpărat moșia în 1867 de la mama lor vitregă. În 1867, Ostrovsky a căzut în depresie, simțindu-se lipsit de valoare și singur. În 1869 a apărut Banii nebuni. Vizitând în mod regulat Petersburg, Ostrovsky se bucura de petrecerile pe care Nekrasov le-a organizat, dar în capitală se simțea neliniștit. Una dintre piesele care a avut succes la Moscova, dar a eșuat la Petersburg, a fost Inima înflăcărată. Eforturile lui Ghedeonov de a-i acorda lui Ostrovsky o pensie, la  comemorarea a 25 de ani de carieră literară, au fost în zadar. Premiera jubiliară a piesei False Dmitri și Vasily Shuisky (publicată pentru prima dată în 1866) la 17 februarie 1872 nu a îndeplinit așteptările. Dezamăgit, Ostrovsky s-a întors la Moscova, unde a fost întotdeauna venerat ca un dramaturg veteran și șeful societății dramaturgilor ruși. Ceaikovski a scria muzica pentru Fecioara  zăpezii, iar Rimski-Korsakov a creat opera cu același nume, păstrând cea mai mare parte a textului original în libret. La începutul anilor 1870, piesele lui Ostrovsky au devenit mai experimentale, au avut puțin succes pe scenă. Majoritatea pieselor ulterioare ale lui Ostrovsky s-au bazat pe povești din viața reală. Ultima victimă (1877) a spus povestea adevărată a actriței Iulia Linskaya, care a părăsit scena pentru a se căsători cu un bărbat bogat, a devenit văduvă bogată și, lăsată fără bani de iubitul ei mai tânăr, a murit în sărăcie. Fata fără zestre (1878) s-a bazat pe un dosar penal privind o crimă din gelozie. Scrisă special pentru actrița Alexandrinka Marina Savina, a avut mai mult succes la Petersburg decât la Moscova. În toamna anului 1877, Ostrovsky și-a părăsit vechea casă și s-a mutat într-un apartament elegant și confortabil. El și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în camera lui scriind, simțindu-se sub presiune din cauza cerințelor financiare tot mai mari ale familiei sale. Oamenii care l-au vizitat la Moscova în ultimii săi ani au fost îngroziți de cât de obosit arăta. În 1874, Ostrovsky a co-fondat Societatea Compozitorilor de Artă Dramatică și de Operă din Rusia, care s-a ocupat în principal de probleme juridice și a oferit sprijin financiar autorilor care scriau pentru teatru. Societatea a publicat piese de teatru, a organizat spectacole și a exercitat o influență puternică asupra dezvoltării teatrului rusesc. Înainte de aceasta, în 1865, Ostrovsky a inițiat formarea Cercului Artiștilor, un club și o școală informală de teatru. În decembrie 1885, Ostrovsky a fost numit director de repertoriu al Teatrelor Imperiale. Timp de câteva luni a fost ocupat cu inspectarea producțiilor, purtand discuții, încercând să pună în aplicare reformele la care se gândea de ani de zile. El a ajutat noi autori, a concediat oficiali inadecvați și a încercat să lupte împotriva corupției. În toamna anului 1883, a făcut o călătorie în Caucaz. El a terminat Guilty Without Fault. La începutul anului 1884, Ostrovsky a primit o pensie. În plan personal, în 1847, Ostrovsky a cunoscut-o pe Agafya Ivanovna, de 24 de ani. În ciuda obiecției puternice a tatălui său, la mijlocul anului 1849, Ostrovsky a luat-o pe Agafya în casă ca partener civil. Căsătoria era scoasă din discuție, iar Gasha nu a cerut niciodată asta. Se pare că Ostrovsky nu se aștepta ca această relație să fie una de durată, dar s-a dovedit contrariul și Gasha a rămas cu el până la moartea ei, în 1867. În toamna anului 1859, Ostrovsky a avut o relație cu actrița Lyubov Nikulina-Kositskaya. El i-a propus, iar Kositskaya l-a respins. La începutul anilor 1860, Ostrovsky a cunoscut-o pe Maria Vasilyevna Vasilyeva, actrița Teatrului Maly de care s-a apropiat în 1864. În ajunul Anului Nou, ea a născut un copil, Alexsandr. În august 1866 s-a născut Mihail; la sfârșitul anului 1867, o fiică, Maria. La 12 februarie 1869, Ostrovsky și Vasilyeva s-au căsătorit. La 28 mai 1886, Ostrovsky se simțea foarte rău. A suferit un atac sever de astm. Starea lui s-a deteriorat rapid; și-a petrecut ultimele zile cu mari dureri, incapabil să se miște. La 2 iunie, Ostrovsky a murit în casa lui, de angină pectorală. A fost înmormântat în cimitirul local din Nikolo-Berezhki. Planurile fratelui Mihail de a muta sicriul la Cimitirul Novodevichie din Moscova au rămas neîmplinite. Alexander Ostrovsky este considerat unul dintre cei mai importanți dramaturgi ruși ai secolului al XIX-lea. Ostrovsky a scris 47 de piese originale cu 728 de personaje. Institutul de Teatru Ostrovsky Leningrad a fost fondat la Leningrad și a fuzionat cu Institutul de Istoria Artei din Leningrad în 1961 pentru a deveni Institutul de Teatru, Muzică și Cinematografie din Leningrad, acum Institutul de Teatru, Muzică și Cinematografie din Sankt Petersburg.