filme TIFF 2007

[gionloc]

pentru o mai simpla urmarire a programului festivalului.. am ales sa fa cun topic nou.

4 3 2

doar Der siebente Kontinent m-a strins de git precum Mungiu a facut-o.
doar Breaking the waves m-a chinuit precum Mungiu o face.
doar la Lars von Trier am mai vazut sadismul prezent in deschiderea tiff de anu trecut si de anu asta: una fata de actori - Fiscuteanu fiind cu sadism ''exploatat'' de Puiu, cum numa LvT mai procedeaza cu Emily Watson (sau cu Nicole); una fata de spectatori: cind clopotele bat in cer, la finlul lui BTWaves, simteam cum miinile lui LvT imi rascolesc stomacul... Acolo a lucrat si Mungiu, in stomacul meu!

un singur moment am simtit ca autorul a plusat nemotivat: cind domnul Bebe pretinde o plata in plus!

in rest curat, firesc, tulburator!

daca limba romana e una teatrala si daca atunci cind vorbesc pe marele ecran despre Viata si Moarte personajele -de cele mai multe ori- alunga spectatorul din preajma lor (vezi Kiki&Alex, in Legaturi), aci Mungiu stie sa stearga orice rostire care ar zgindari auzul.

daca pina acum orice soapta sau telefon sunind in sala ma scotea din sarite, la filmul asta is binevenite, fara ele ar fi fost infernal, prea infernal...

secventele trase intr-o singura priza dau un puternic iz de realitate si impreuna cu transformarea romanii intr-o limba cinematografica sint elementele capitale ale reusitei proiectului!

prea plecat!

[StefanDo]

m-am chinuit sa intru la film cu asteptari rezonabile, dar nu am reusit. Stralucirea acelui Palme d'Or capata nuante malefice, prevestitoare de rau, si ridicau asteptarile la niste cote ametitoare. Nu am fost nici macar o secunda dezamagit. Nimic n-a reusit sa-mi distraga atentia de la film, desi cristian mungiu statea exact in fata mea si a tot iesit in timpul proiectiei, ca si anamaria marinca sau dan burlac, producatorul, care statea chiar langa mine. eu n-as fi simtit nevoia sa sune telefoanele, ca gionloc , dar sunt absolut sigur ca nici macar o caramida din cele vechi, cu un tarait dezgustator, pus chiar langa urechea mea, nu m-ar fi facut sa-mi mut atentia de pe ecran. Nici macar cand s-a iscat zarva provocata de lesinul unei doamne din fata noastra ("opriti filmul", a strigat cineva), ochii mei nu s-au dezlipit de pe ecran si toate zgomotele nu depaseau intensitatea bazaitului unei muste in fata pacientului hipnotizat al unui psiholog...

e bun filmul, tare bun, e excelent. La sfarsit, nu mai conteaza ca a luat Palme d'Or, ci doar sensibilitatea si tragismul acestei povesti, care, sunt sigur, s-a petrecut in varii forme prea multora dintre cunoscutii nostri mai in varsta. In 432 vezi mult din fratii Dardenne, dar este mult mai mult decat "L'enfant", un film care mi-a placut, dar care nu m-a impresionat aproape deloc. Toate acele cadre lungi, conversatiile de o naturalete surprinzatoare pentru filmele romanesti, actorii hipercredibili, totul denota o fantastica sinceritate, iar diferenta dintre el si alte filme este aceea dintre a ti se povesti cum este un urs koala si a-l lua in brate, a-l rasuci pe toate partile, a auzi ce sunete scoate etc. Un film greu de uitat, cu siguranta, si greu de revazut...

La coctailul de dupa toata lumea vorbea despre doua lucruri: gratuitatea/necesitatea cadrului cu fatul si intensitatea vizibil mai mare cu care femeile vor recepta filmul. eu nu as fi bagat cadrul respectiv, cred cu convingere ca nu era nevoie de el. Oricum, s-a discutat atat despre mogaldeatza aceea insangerata, incat atunci cand il vezi nu te mai surprinde, nu te mai socheaza. Mai impresionanta este imaginea Anamariei Marinca dinainte. Mungiu a fost intrebat la conferinta despre acest cadru si a zis ca s-a intrebat mult timp daca sa-l introduca sau nu si chiar a filmat doua variante diferite ale scenei. Numai ca la montaj si-a dat seama ca totul se potriveste prea bine, ca acel fat era o imagine a umanitatii ce distrugea abstractiunea povestii si-o facea si mai puternica. Argumentul este bun, dar, repet, era la fel de bine fara. Bineinteles, aceasta dezbatere este irelevanta: 432 este un film mare si n-o spun pentru ca este facut de un regizor roman, despre o intamplare petrecuta in Romania, ci pentru ca m-a captivat de la inceput la sfarsit asa cum putine filme au reusit pana acum.

[StefanDo]

Cu siguranta unul dintre cele mai amuzante filme din competitie, Azul oscuro casi nero a provocat entuziasmul publicului, care nu s-a putut stapani sa aplaude in repetate randuri in timpul proiectiei. Un film despre tot ceea ce facem macinati de indoiala in fata perspectivelor si cu toate acestea indeplinit aproape fara ezitare, din inconstienta sau totala daruire (e destul de greu de facut diferenta) . Azuloscurocasinero, dupa cum este scris titlul pe afisul filmului original, de parca ar trebui pronuntat intr-un singur cuvant, e de o candoare si un umor nemaipomenite. Ca si titlul, evenimentele filmului aluneca extrem de usor, fara hopuri, dar cu surprize, iar povestea tanarului Jorge, obligat de atacul cerebral al tatalui sau sa-i preia acestuia insipida slujba de portar de bloc, se dezvaluie sprinten, punctata de momente de-un comic nebun, pentru ca totul se petrece intr-un mediu lipsit de rezerve si de inhibitii smuls parca din filmele lui Almodovar.

Fratele lui Jorge este la inchisoare, unde o intalneste (la un cerc de teatru) pe Paula, care vede in el mai mult un automat de spermatozoizi ce-ar putea s-o lase insarcinata. Ca asta ii permite sa intre intr-o zona de minima securitate a inchisorii este foarte important, asa ca Antonio apeleaza la “serviciile” fratelui sau atunci cand afla ca el nu poate avea copii. Ajutat de bizara relatie cu Paula si de exemplul prietenului sau cel mai bun, Israel, ce-si exploreaza sexualitatea secondat intr-un mod bizar de propriul tata, Jorge ajunge sa-si dea seama ca si dorintele lui sunt importante si ca trebuie sa lupte pentru propriile visuri. Bineinteles, si decizia finala a lui Jorge o sa surprinda, ca doar suntem intr-un film care nu respecta regulile. Foarte amuzant si induiosator, dar nu poate fi vorba de un adversar de temut al lui 432... :love:

[tailgunner]

Erm, nu chiar. Publicul NU a aplaudat in repetate rinduri, ci o singura data, la sfirsit . E drept, lumea a izbucnit in ris de multe ori, si pe buna dreptate.
Filmul flirteaza indelung cu melodrama semitelenovelisticasemialmodovariana, dar o face cu umor (uneori cautat), de cele mai multe ori cu bonomie si fara stridente. Bun.

[hellsteed]

intr-adevar a starnit rasul in numeroase momente...
filmul a placut publicului datorita accentelor comice, creand o relaxare in jur.... majoritatea au iesit de la film cu zambetul pe buze...
subiectul a fost consistent, personajele credibile......

si a dat romania gol si eu nu am vazut ).... revin dupa

[gionloc]

pina nu adorm, citeva impresii de azi.

am vazut numa lungmetraje asa si asa - In the Company of Men si Children (asta e in competitie).

primul e cu rasturnari de situatie intr-o demonstratie de forta pusa la cale de un playboy pentru a-i arata amicului sau (mai putin harazit fizic) cit de profunde pot fi cararile durerii amoraose.

al doilea are urme de Tarantino (discutia initiala despre ciine), Larry Clark (reactia finala a copilului), ceva social melodrama, urme de violenta a la Guy Ritchie, o dira autoreferentiala parodica (o replica la inceput cu ''film alb-negru de arta'').. toate virite in blender si cernute pe pelicula alternat! cu un final scos din desene animate... mda...

Lampa cu caciula - spiritual scurtmetraj, m-a purtat prin copilarie cind, tata fiind electronist, umblam si eu cu lampi de teve si asteptam cu inima cit un purice sa se incalzeasca piesele din aparat ca sa am imagine, sa vad desene animate pe canalele sirbesti

alt scurt metraj - Nu te supara, dar... are un titlu in engleza precum o piesa Pretenders... citate aiurea din Augustin... si un mare semn de intrebare moral, pe care il iau cu copy paste din articol ca is prea obosit:
Din punct de vedere moral cred cã e dificil de motivat decizia de a face un film în care sã fie focalizatã viaþa unor persoane care nu au capacitatea de a înþelege cã vor fi parte a unui anumit proiect, astfel încît sã poate refuza implicarea în cazul în care ar considera nepotrivite postrurile în care s-ar regãsi acolo. Iar acest film asta face, pãtrunde în întimitatea unei colectivitãþi suferinde neuropsihic ºi aflate sub tratament într-un spital de profil din Cãlugãreni......

[Mala Portugal]

Daca inainte vedeam in Cristi Mungiu mai mult un povestitor decat un regizor 432 mi-a spalat toate prejudecatile. Inteleg de ce si-a primit Palme d’Orul si marile lui atuuri sunt abilitatea cu care l-a crosetat sa-i iasa simplu (nu schitat) si faptul ca n-a scpa o clipa subiectul din fraie. 9/10

Albastru inchis aproape negru e filmuletul simpatic al competitiei, evident n-are nicio sansa. Doar inchideti ochii la gaselnita cu “noul Almodovar” din prezentarea filmului, cat timp vechiul Almodovar n-a plecat inca nicaieri (si bine face) iar ca runner-up l’am votat de anu’ trecut pe Ramon Salazar. 7/10


Ex Drummer e un film spart care intra intr-o mocirla unde Trainspotting, de exemplu, nu s-a bagat decat cu degetul mare de la picior. Are pacatele lui – un voice-over iritant si cateva secvente prea demonstrative, compenseaza insa cu soundtakul 8/10


I Really Hate My Job & I really hate this movie. Ce pateticosenie ! 2/10


In the Company of Men pare mai degraba pilotul unui sitcom . Ca sitcom ar fi fost simpatic, dar ca film par lui-meme e o pierdere de timp 5/10

[Shemaia]

Ca sa le iau in ordinea vizionarii:

"Avida" - mult mai ciudat decit Aaltra... de fapt nu prea seamana. Amuzant pe alocuri, dar daca nu ai rabdare sa-l vezi pina la sfirsit ai cam pierdut timpul. Finalul e revelator, desi, daca stau sa ma gindesc acum, de la inceput apar indicii... 7/10

"Antena" - daca n-ai sti ca e facut anul trecut ai zice ca are deja 60 de ani. Insa, pare mai verosimila optiunea pentru film mut avind in vedere povestea, iar folosirea vocilior (!) este si ea, nu doar necesara, ci oarecum si stranie (pentru baiat): parca o simteam pe sira spinarii... 8/10

"Albastru inchis aproape negru" - foarte frumos! nu doar amuzant, dar si atasant. 9/10

[preda porter]

pe mine ma distreaza copios dan burlac "producatorul" lui mungiu...

om de casa al lui sirbu si janine la paris...

el are talentul de a se trezi unde e mai multa focalizare media si a se da ceea ce nu prea e...a fost executiv he he he, si la filmul lui porumboiu...adica a fost administrator al banilor lui porumboiu tatal...

un fel de sef de productie ...sigur ca pe urma s-a dat producator etc etc

acuma eu as fi curios sa aflu cit a bagat el in filmul lui mungiu de se da el co-producator (sic ! )...

e bine sa ai un om din asta...mai raspunde la telefoane, mai da un mail...mai face o cafea la cadru...

[Airlight]

ca sa-ti raspund la intrebare, am sa te intreb asa: plecand de la postulatul de mai sus , de ce crezi ca aparitia live si speechul tv au avut loc pe realitatea si nu pe pro? could it be?.. hint hint, yes. Les amis savent pourquoi.

[herbert]

lume prezenta la tiff (Mala in mod special!!!), nu care cumva sa ratati "Euphoria" lui Viripaiev - e o bijuterie...

[gionloc]

nu care cumva sa ratati "Euphoria" lui Viripaiev - e o bijuterie...

l-am vazut.. am scris despre el printre altele:

Euphoria e un film care îºi epuizeazã resursele (estetice, doar estetice) imediat ce depãºeºte lungimea unui videoclip. Astfel am perceput Euphoria, ca fiind un videoclip care se lungeºte inexplicabil. Aþi vãzut vreodatã valea Haþegului cocoþaþi fiind pe stînca aia mare strãjuind partea sudicã a lacului Galeº din Retezat? Dacã aþi prins un cer senin prin înãlþimile Retezatului ºtiþi la ce mã refer; dacã nu, meritã sã încercaþi... Retezatul, nu filmul. Vã amintiþi zborul efectuat de Bardem în Mar Adentro? Cam acelaºi lucru face necontenit camera de filmat a lui Viripaiev. Filmul sãu, pînã la urmã, s-a dovedit a fi o colecþie de imagini frumoase care nu sînt decît repetãri ale unor elemente vãzute prin alte locuri, mai inspirate din punct de vedere cultural, imagini apreciabile în mãsura în care îþi trezesc nostalgia unui Tarkovski, Sokurov sau Gus Van Sant (cel din Gerry).

daca e o bijuterie, e una gen Meli Melo. la orele diminetii, cind l-am vazut, m-am simtit bine, dupa micul dejun trece repede, are o muzica buna, are umor, insa nu prea poate fi luat in serios la orele serii: intr-una dintre cele mai distractive scene, personajul principal, Pavel am impresia ca il chema, alearga pe cimpuri cu masina... e filmat din elicopter, camera brazdind cadrul natural longitudinal, latitudinal, transversal, de la nord la sud, dela vest la est... asta dupa ce zburasem deja o juma de ora peste dealuri, peste vai... pai cu scheme d-astea vrea Viripaiev sa ne convinga?

o poveste tembela e filmul lui Boe.. autoreferential pina in maduva oaselor, o combinatie de Big Brother cu Cheaters intr-un experimentalism a la Irreversible&A Hole in my Heart. bun!

Don't Look Now, Nicolas Roeg, sta cu cinste alaturi de Rosemary's Baby si Picnic at Hanging Rock. DUpa ce am vazut Puffbal m-am tot intrebat ce cauta omul asta in festival. Puffball pare alcatuit de un bucatar care tocmai a primit un robot de bucatarie si nu realizeaza ca, desi stie aparatul sa faca orice, nu le face pe toate odata... Roeg a vrut sa aiba di tãte in Puffball, insa ciupercuta i-a otravit definitiv proiectul!

Paprika, o abureala animata japoneza reciclind idei din Matrix, Iona lui Marin Sorescu (hihi), mixate toate in stilul playstaion 2 - the third place! cind cauta sa faca biza de James Bond eu eram deja super plictisit, asa ca nu mai aveam de ce sa rid... de mine, eventual. Paprika e corespondentul lui Science of Sleep, un corespondent desenat, mai estic si mult mai sarac.
ideea lui e ca un savant a realizat un aparat care poate inregistra visele sub forma unor filme...

Red Road, un film britanic bun, un fel de Blowup sau Conversatia in raspar, fara valoarea lor, un film care sta in intimitatea personajelor, din ea iesind in realitatea povestii printr-un sistem de supraveghere video care monitorizeaza orasul Glasgow.

[Proletar]

Cine e prin Sibiu si vrea sa intre azi, marti, 5 iunie, in racoarea salii Arta, de la 14.30, sa vada si scurtmetrajul Amatorul...

[Mala Portugal]

lume prezenta la tiff (Mala in mod special!!!), nu care cumva sa ratati "Euphoria" lui Viripaiev - e o bijuterie...

Vazut , mai putin prima jumatate de ora. Feeric, nimic de zis, dar sper ca in jumatatea aia de ora ratata de mine sa fi fost si cevaul ala care sa-i dea consistenta ca mie numai feeria nu-mi ajunge .

[Mala Portugal]

Puffball e o senilitate de film cu babe voodoo , grase in cautarea fertilitatii , pietre vagino-magice si, ca sa va scutesc de doua ore de plictiseala, va servesc si concluzia: se moara mama, magia alba invinge si de data asta. 4/10


Antena e un basm experimental la limita cealalta a hipnozei alb-negrului fata de Europa lui LVT. de neratat!


Red Road jongleaza cu un rafinament al marginalului care lui Ken Loach de exemplu nu i-a iesit niciodata . e un film cladit pe tensiune, cu doua personaje centrale extrem de plastice , si n-o s-o ascund , e singurul film care m-a curentat tifful asta .
din pacate are parte de un final nemeritat de mediocru. 9/10

[gionloc]

gata, filmul competitiei - in afar' de 432 - sirbescul Capcana (to: Klopka).

o poveste despre dileme morale si razbunari, care mi-a adus in minte Samaria si Sympathy for Mr. Vengeance... daca povestea morala a personajului principal, Mladen, are rezonante si in lumea asiatica a Samariei, razbunarea din Klopka e purtata intr-un firesc fara corespondent in abordarile violente specifice lui Park-wook: coreeanul e rece, masinal, tehnico-mecanic, exaltat, estetic, in timp ce sirbul Golubovic e uman, precis, crud si grav.

no, un prea plecat 9,5!

[Alex Leo Serban]

offf - si l-am ratat aseara...
mie mi-au mai placut (mult) 'la sagrada familia' (chilian: un fel d 'hamlet' dogma-like, cu ofelia/gertruda all in one :o !) si - mai ales - 'adio dragostea mea' (elvetian cik, desi e facut in germania si cei 2 regizori sint idem: hilebrand & paulus, autorii acelui irezistibil 'wenn der richtige kommt' d acu citiva ani): SI MAI BUN (mai matur, mai implinit, mai emotionant...) decit precedentu - il recomand fara ezitari!

ps n-a vazut nimeni 'irina palm', recomandat d mine in apertitiff?!
pps tiffoshi, nu ratati 'la tarea' al lui hermosillo, d astazi! eu plec la sibiu - cu 'caravana' d invitati...

[MinRep]

Aþi vãzut vreodatã valea Haþegului cocoþaþi fiind pe stînca aia mare strãjuind partea sudicã a lacului Galeº din Retezat?

Da. Urmatorul meu obiectiv este sa vad Dunarea de pe Peleaga (dar asta s-ar putea sa fie doar un mit)... Dar despre "Euforia":

Filmul sãu, pînã la urmã, s-a dovedit a fi o colecþie de imagini frumoase care nu sînt decît repetãri ale unor elemente vãzute prin alte locuri, mai inspirate din punct de vedere cultural, imagini apreciabile în mãsura în care îþi trezesc nostalgia unui Tarkovski, Sokurov sau Gus Van Sant (cel din Gerry).

Sincer, eu am gasit si personaje complexe in "Euforia" si o organizare estetica foarte reusita si originala (succesiunea cadrelor filmate din elicopter, a fade-out-urilor si fade-in-urilor, aparatul de filmat in continua miscare, ocazionalele prim-plan-uri si secventa nocturna, cu stelele reflectate in apa, care este superba). Pe de alta parte, nu cred ca Viripaiev poate fi acuzat ca a imprumutat de la altii... Everybody does it! Iar daca trimiterile lui nu sunt la fel de inspirate ca si "originalele", nu cred ca dauneaza filmului intr-atat de mult...

Totusi, exista un moment in "Euforia" care mi s-a parut desavarsit... Splendidul citat din "The Searchers" (unde tipa in rosu repeta chiar si gestul lui John Wayne din finalul filmului - singura trimitere care mi s-a parut evidenta) si "viziunea" personajului feminin. Fascinant dincolo de imagini!

[gionloc]

Da. Urmatorul meu obiectiv este sa vad Dunarea de pe Peleaga (dar asta s-ar putea sa fie doar un mit)...

Dunarea de pe Peleaga?... hmm... suna interesant! eu nu auzisem deloc de povestea asta :?, dar cu atit mai mult o sa caut sa o testez in vara asta! probabil la sfirsitu lui iulie, imediat dupa Turul Frantei...

buuun. un duº, apoi La Antena, la o pizza, la Scurtmetraje maghiare, Aer curat si-un Cocos Decapitat

[Mala Portugal]

ne vedem la aer curat atunci