"Furia"

[crydead]

Pe mine m-a distrat rasturnarea de situatzie: dragosh bucur si papadopol ajung cu geanta la destinatzie si nenea respectiv nu e acasa. Dar cand se intorc ala nu numai ca e acolo, dar sunt mai multi inshi la fatza locului. :o
Mai lipsea ca prima data cand copii bat la usha mafiotul sa le raspunda: Nu e nimeni acasaaaaa!


-----------------------
Viitorul suna ocupat.

[ioniliescu666]

Faptul ca mafiotul era sau nu era acasa nu are, zic eu, nici cea mai mica importanta. Mai degreaba conteaza secretomania din jurul intregii operatiuni.

[crydead]

Ba are. E in genul glumitzei autoironice din clipul lui lui Robin Wiliams, Supreme, cand el ramane incuiat in rulota si d-aia nu mai participa la cursa.

-----------------------------
Viitorul suna ocupat.

[Ping]

Din cate imi aduc aminte Razvan Vasilescu i-a spus lui Dragos Bucur sa fie acolo pana la ora 2. Deci se poate presupune ca din cand in cand mai au si mafiotii treburi prin alte parti.

Eu nu am inteles de ce imediat cum au vazut ca nu e nimeni acasa, nu l-au sunat pe Razvan Vasilescu sa ceara instructiuni. E cam tras de par sa ai niste ierburi pe la tine, sa stii ca te cam vaneaza cineva si cu toate astea sa pleci prin oras la cumparaturi.

[ioniliescu666]

Eu nu am inteles de ce imediat cum au vazut ca nu e nimeni acasa, nu l-au sunat pe Razvan Vasilescu sa ceara instructiuni. E cam tras de par sa ai niste ierburi pe la tine, sa stii ca te cam vaneaza cineva si cu toate astea sa pleci prin oras la cumparaturi.

Numai ca ei nu stiau - sau cel putin nu erau siguri - ca transporta "ierburi" (erau de fapt pastile, daca nu ma insala memoria).

[Ping]

Ierburi, pastile, era o marfa "hot". Nu degeaba primeau 2000 parai. E adevart ca traim in Romania si ti se poate intampla sa te intanlesti pe stadion cu Gigi si sa-ti dea cativa verzisori pe degeaba, dar in general cand lucrurile sunt prea simple e ceva putred. De fapt...si la Gigi e ceva putred.

[ioniliescu666]

E adevart ca traim in Romania si ti se poate intampla sa te intanlesti pe stadion cu Gigi si sa-ti dea cativa verzisori pe degeaba, dar in general cand lucrurile sunt prea simple e ceva putred. De fapt...si la Gigi e ceva putred.

L-ai caracterizat perfect pe Gigi: simplu (a se citi "din topor") si putred...

[lynx]

Nu-i mai comparati atata pe Mungiu si Radu Muntean cu Nae Caranfil ca nu tine. Diferenta este ca intre cer si pamant. Caranfil este unicul dintre regizorii romani tineri care are ceva de spus. De altfel, si vanzarile de bilete spun ceva. La filmele lui Nae salile sunt pline, la filmele lui Muntean, Mungiu si Netzer prin sali bate vantul.

[ioniliescu666]

Nu e chiar asa. Eu am vazut sali pline (mai ceva ca la... Pintilie) si la "Occident", si la "Furia".

[Mala Portugal]

Nu-i mai comparati atata pe Mungiu si Radu Muntean cu Nae Caranfil ca nu tine.

Sigur ca nu tine comparatia, Munteanu si Mungiu nu s-au straduit atat de mult sa para dragalasi si sa placa la toata lumea...

[Floydman]

chiar daca am vazut filantropica si mi-a placut si am vazut si furia si nu mi-a dispacut, incepe sa ma streseze maxim tendinta filmelor romanesti de avea mereu si mereu aceeasi tema. societatea noastra putreda. vad destul realitatea din teren nu am prea multa nevoie sa mai imi vina si niste regizori sa imi explice iar si iar aceleasi lucruri pe care le vad si simt zilnic si de care imi este scarba. se ajunge la o suprasaturatie pe tema asta sordida, "cat de prosti sunt si cat de prost o duc romanii".
unde mai pui ca incepand cu "furia" pentru a colora acest peisaj depsresiv si funest se recurge la expresi cu p ...f....si m... si altele asemanatoare CARE NU AU NICI UN FEL DE ROL artistic. filmul nu castiga la capitoul valoare daca e mai "real" prin injuraturi. castiga in schimb publicul din cartier. care oricum nu intelege despre acest film decat ca e "marfa" ca e cu "baieti de baieti ca si noi"

[ioniliescu666]

castiga in schimb publicul din cartier. care oricum nu intelege despre acest film decat ca e "marfa" ca e cu "baieti de baieti ca si noi"

Si ce e rau in asta? Publicul "de cartier" nu trebuie atras de partea filmului nostru? E rau ca, in loc sa se uite la Segal si Van Damme, vad un film cu "baieti de baieti" ai nostri? Eu cred ca nu.

[Pitbull]

O coincidentä simpaticä:
Dupä doi ani si mai bine de la mesajele de mai sus, s-a brodit cä însusi Floydman m-a chemat la el asearä, la un vin, si ne-am pus si-un film. Am ales "Furia", care mä incita mult, dupä toate comentariile pe care le auzisem si citisem.
Întâmplarea fäcuse sä dau mai mult peste opinii negative, asa cä-l asteptam foarte circumspect, pregätit sä critic încä un film cu tigani, înjuräturi si violentä gratuitä.

Adineaori, räsfoind topicul ästa, am constatat cä în urmä cu niste ani functionau pe CineMagia o serie de useri interesanti, pe care de când mä aflu pe-aici nu i-am väzut la fatä (în sens forumistic, normal!). Päcat... Sunt exprimate mai sus multe opinii competente. Ca atare (precum si fiindcä timpul a trecut), nu voi sta acum sä compun o cronicä, ci voi însira doar unele comentarii personale. Ar mai fi de spus cä sunt de acord cu majoritatea opiniilor pozitive despre film, expuse argumentat mai sus.

Fäcând abstractie de inflatia proprie temei si mai ales subiectului (sordidul, urâtul, brutalul, obscenul din România actualä - as vrea sä SE TERMINE O DATÄ CU ELE, mäcar pe ecran, cä ni s-a acrit!) - "Furia", asa cum s-a spus, este CINEMA! Este FOARTE CINEMA!
Se impune aici o principalä calitate: spre deosebire de multi altii (inclusiv Nae Caranfil, în "Filantropica", sau Pintilie si Daneliuc), filmul nu-si propune ambitia dubioasä de a generaliza, la modul "asta e societatea româneascä". Nu - este un film exclusiv despre ACEA lume. Adoptä cu bunästiintä o viziune de tip tunel: se concentreazä asupra respectivei transe a realitätii si se ocupä numai de ea. Contribuie pozitiv la asta si densitatea compactä a povestirii (urmärind disciplinat si coerent destinul protagonistilor), unitatea de timp a celor douäzeci si patru de ore si-un pic ale actiunii, si preponderenta noptii - excelent filmatä.
Radu Muntean STIE MESERIE. Lucru rar, la noi, si extrem de îmbucurätor. În primul rând, povesteste impecabil. În al doilea rând, mai are si STIL, nesimtitul! Se referea cineva, mai sus, la ambitia de a face film bun pe un subiect atât de inestetic si amoral - si, Doamne, multi au încercat, si si-au prins deshtele! Muntean nu si le-a prins. A fäcut FILM.
Comisesem mai demult greseala de a-l considera pe Vivi Drägan Vasile un operator bun cândva, dar terminat. Mea culpa. Rareori am väzut o imagine mai frumoasä, complexä, expresivä, splendid filmatä, decât în "Furia". Culmea: în multe situatii, este NEVEROSIMILÄ (vechea boalä a operatoriei românesti de film de a umple întunericul cu lumini). Dar e un neverosimil acceptabil si convingätor. Pe de o parte, corespunde perfect cu "starea de incredibil" a personajelor - trei oameni prinsi într-o situatie färä iesire, pe viatä si pe moarte, în care oricine si-ar spune: "asa ceva nu se poate!" - vis, cosmar... dar real; o noapte care nu mai e "o noapte", ci a devenit ACEA noapte, fatidicä si fatalä, când totul e posibil. Pe de altä parte, mäiestria de a compune cadrele, de a construi cu lumina, acoperä cu prisosintä lipsa de credibilitate - ba chiar o justificä.
Färä doar si poate, Andi si Dragos taie brazdä. Cuplul lor constituie un personaj dual viu, uman, cu carne. Secventa gäsirii lui Felie schilodit în bätaie, cu acel "o sä... o sä..." - cum spunea si Floydman: o scenä rarä de prietenie bärbäteascä; si tot Floydman spunea: atât de rar vezi actori români care nu fac teatru în film! Dragos si Andi fac actorie de FILM!
Un repros, aici: lipseste ceva din backgroundul personajelor. Desigur, filmul e concentrat în timp, spatiu si actiune - însä ar fi fost necesare mäcar câteva sugestii din viata lor (mai concrete decât acele rememoräri din liceu, sau cele câteva detalii casnice), pentru a-i face si mai atasanti.
Dorina Chiriac... Hm, nu m-a încântat nici pe mine. Personajul avea potential - fätuca buimacä antrenatä la rândul ei într-o asemenea situatie imposibilä, ajungând sä parcurgä (nu vreau sä folosesc vorbe mari, dar alta nu-mi vine acum - întelegeti voi ce vreau sä spun) un soi de "initiere" (de fapt, si momentul cu galeria Câinilor are o micä sugestie sarcastic-initiaticä). Pe aceleasi coordonate s-ar înscrie si interludiul de amor dintre Mona si Luca, si fuga prin apä, dinaintea finalului. Intentiile sunt admirabile, si finalizate pânä la un punct. Altfel... personajului îi lipseste "ceva" - poate si din datele actritei, care färä a fi slabä, rämâne totusi cam limitatä, si devine agasantä de la un moment dat.
M-a cucerit Gabonu. Nu stiu cine e acest Andrei Tuli (dacä prin asta mä fac vinovat de ignorantä, sä fiu iertat), da-i bun, dom'le! Din câteva tuse groscioare (cum era si firsc), creioneazä în profunzime un arch-villain veridic si terifiant. Îl ajutä mult si felul cum îi cadreazä si lumineazä Radu si Vivi portretele.
Tot pe-acolo stä si scumpul de Bogdan Uritescu (care, culmea, a fost îmbrâncit spre actorie si ajutat sä debuteze nu de Vali, ci de mine, când avea saispe anisori), iar acum face un monstrisor foarte reusit, în acel Sucä.
Mä rog, sä mai särim peste niste chestii si sä ajung la problema care m-a främântat cel mai mult: violenta în cinema, în cazul "Furia".
Floydman remarca asearä starea de detasare rece cu care filmul priveste aberatia acelei lumi strâmbe în care brutalitatea gratuitä si bestialä e la ea acasä, iar un überbulibasä care-si cadoriseste puradelul c-un mertan de ziua lui (printre cine stie câte sute de milioane tocate pe bairam), jupoaie degeaba doi papagali de o sumä pe care n-au cum s-o umfle nici morti în doospatru de ore, altfel fiind pregätit sä le ia viata. Ploile de pumni si suturi se dau cu dezinvoltura unor blânde amenintäri cu degetul. Radu Muntean are bunul simt de a nu fi nici ostentativ, nici isteric, nici melodramatic. Priveste cu un soi de cinism usor trist aceastä sub-umanitate, aplicându-i pe deasupra diverse accente stilistice (câteva exemple: gestul starostelui cu dragoni pe brate când dä startul cursei; coltul suprarealist din curtea cu päuni a palatului tigänesc; schita de portret a lui Adrian Copilul Minune; etc.) Totusi, problema e cä noi, spectatorii "normali", din "lumea largä", ne vedem confruntati aici cu un univers uman întru totul diferit, astfel încât distantarea trebuie sä fie foarte precis dozatä. Pentru a nu fi strict comercial, Muntean trateazä economic secventele violente, si foloseste mult sugestia. Îi lipsesc însä, de cele mai multe ori, acele mici "ce"-uri expresive care rotunjesc întotdeauna o sugestie. Din nou, câteva propuneri de asemenea cu titlu pilduitor: eventual câtiva stropi de sânge care sar pe o oglindä; eventual un obiect paradoxal cu care a fost strâns de gât Crocoi (cablul trenuletului, sä zicem...?); eventual un gâlgâit de agonie care sä sune involuntar comic... etc.
Ca atare, spre final, tonul filmului coboarä putin, când toate i-ar fi dictat sä urce. Începe extrem de tare, asa cum si trebuia: secventa cursei de masini, surprinzätor de bine filmatä si montatä pentru România, ne lanseazä energic în ceea ce va urma. În continuare, tensiunea se acumuleazä inexorabil. În ultimul sfert de orä, era necesarä o "explozie" - nu în sens cantitativ: pästrând discretia autoimpusä, Radu Muntean ar fi trebuit totusi sä realizeze în final un impact cu mult peste al cursei initiale - si... nu reuseste decât în parte. Punctul culminant, asasinarea lui Crocoi, e mult sub nivelul intentiilor. În fond, Luca degenereazä pânä la a comite o crimä complet gratuitä si odioasä, ucigând un copil care încä mai era nevinovat, pe sub insinuarea unui viitor Gabonu II (cum îl si prezintä relatia cu Mona si secventa cu trenuletele). Dramaturgic, e minunat, dar ca realizare, scade mult... Jelaniile tigäncilor sunä fâsâit, reactia tatälui e expediatä, oroarea mortii copilului si mai ales a ceea ce implicä asta pentru Luca atinge doar pe jumätate.
Incä o micä inexactitate: titlul. Starea dominantä a filmului nu e atât furia, cât mai degrabä panica si disperarea. Existentä în ultimä instantä, furia din momentul uciderii lui Crocoi (si, ulterior, a soferului de microbuz) e un rezultat firesc al acestora - nu o dominantä a întregului film.
Finalul e aproape perfect. Singurul repros: o undä de suerficialitate, în personajul soferului de furgon - cam ostentativ, si cu reactii conventionale si greu acceptabile psihologic. Dar trecând peste asta, întreaga secventä finalä e substantialä si semnificativä, punând o concluzie clarä pe destinul protagonistului. O ajutä în acest sens si felul cum e filmatä - crima sävârsitä cu banalitate pe sub genericul final, într-o compozitie de imagine sumbrä si polivalentä, încheiatä prin plecarea celor doi spre... nicäieri.
Evident, se cuvine sä fim constienti de dificultatea demersului ambitios pe care si l-a asumat Radu Muntean, si sä apreciem just faptul cä, pentru un debut, s-a achitat mai mult decât strälucit. Îndräznesc sä-i acord mari sanse, cäci "Furia", prin tot ce-am spus mai sus, denotä o sumä completä de calitäti regisorale continând toate resursele unei cresteri si autoperfectionäri constante.

...nu voi sta acum sä compun o cronicä, ci voi însira doar unele comentarii personale.

(Na, cä tot un fel de "cronicä" a iesit! Sunt incorijibil!)

[Alex Leo Serban]

pitbul mama, de ce scrii atit de luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuung!?
incearca si tu stilu aforistic, toti vor avea de cistigat...

[Pitbull]

Zicä lumea orisice,
Muntean are-un "nu stiu ce".

"Furia", spun ca sä se stie,
Este un film pä Felie!

Scurt pe doi, atâta spun:
Filmul ästa este bun!

Asta-mi fu cronica toatä.
Multumit, deci, Leo tatä?

[Alex Leo Serban]

eh, asha da!
vezi k se poate?
plus k in stihuri e si mai memn... menn... asta, cum ii zice... mnemotehnic.

[Pitbull]

Da, si mai inamovi... inublia... i-ne-FA-BIL!

[Alex Leo Serban]

... si mai ales inatacabil, inenarabil & inconturnabil!

[Pitbull]

Inevitabil!

[Alex Leo Serban]

si, mai ales, necesarmente IN-DI-MEN-TI-CABIL!!!