L'annee derniere a Marienbad

notorious · 03 May 2005, 15:29

desi povestea sa este cat se poate de simpla - un barbat care incearca sa convinga o femeie casatorita sa fuga cu el, la un an dupa ce aceasta il implorase sa ii acorde timp (poate pt a-l putea uita!) - intersectarea planurilor timpului mi-a facut in minte o dezordine ca dupa rascolirea de catre un copil mic intr-un sipet cu jucarii...

am neaparata nevoie de lamuriri !

MinRep · 03 May 2005, 17:11

Originally Posted by notorious:

am neaparata nevoie de lamuriri !

Citez (aproximativ): Sunt posibile o infinitate de ipoteze: sa-l luam drept un film care acuza incertitudinea dragostei (fiindca ce mai inseamna o pasiune daca totul se destrama intr-un an?) sau - dimpotriva - film despre persuasiune, despre comunicare, sau intruchiparea unei vechi legende bretone in care Moartea vine sa-si secereprada la un an dupa amanare, sau poate eroina noastra sufera de amnezie intr-o clinica de boli nervoase... (Alain Resnais)

De fapt, afirmatia de mai sus isi gaseste corespondent in scena cand cei doi incearca sa explice statuia, numai ca sa afle ca adevarata explicatie este departe de ipotezele lor. "L'annee derniere a Marienbad" nu este un film cu un mesaj clar, ci este menit sa stimuleze imaginatia spectatorului, sa-l tina pe acesta "conectat" la ecran. Filmul lanseaza o mie de intrebari si nu raspunde la nici una.

P.S.: O tema pare sa se contureze precis: timpul... Sau mai bine zis, relativitatea acestuia... Inca din titlu suntem purtati de Resnais in afara timpului prezent. In vis? In atemporalitate? In subconstietul personajelor? Nu cunosc un alt film care sa "picteze" in acst fel aripile timpului.

MinRep · 05 May 2005, 08:44

--------------------------------------------------------------------------------------------------------

[Va rog frumos, un pic de respect pentru cei care intra pe forumul asta]

--------------------------------------------------------------------------------------------------------

Micu · 17 May 2005, 17:31

Nu am vazut inca filmul, asa ca probabil ar tb sa tac, dar poate v-ar ajuta sa stiti ca se cam barfeste (nerecunoscut in mod oficial) ca scenariul e inspirat din romanul lui Bioy Casares "Inventia lui Morel" - asa ca n-ar strica sa-l cititi (mai ales ca e si fain, si asa, de sine statator)

Alex Leo Serban · 20 May 2005, 09:39

nu "se birfeste" - e chiar un adevar cunoscut & recunoscut!

am citit si povestirea lui bioy casares (nu e tocmai un "roman" - oricum, e f scurt - ci ceea ce se numeste o "novella"), si scenariul lui robbe-grillet: intr-adevar, e vorba doar o "inspiratie" - nimic mai mult.
cam cum s-a inspirat antonioni din "funigeii" lui cortazar pt 'blowup".

wellington · 15 Jul 2005, 21:18

micu, in astfel de situatzii, cel mai simplu este sa recurgi putzin la imdb.
http://www.imdb.com/title/tt0054632/
cum se vede de-aici, paticiparea lui Casares este absolut oficiala, legatura scriitorului cu filmul in general fiind indelunga shi super-roditoare. exista un film italian, L'Invenzione di Morel, cu Anna Karina, mai gaseshti shi un L' Invention de Morel, frantzuzesc, din 1967.
cred ca se poate scrie o lucrare de masterat bazata pe tema asta!

ar fi interesant de vazut ce au toate filmele plecate de la cartzile lui in comun!

Supastar · 08 Mar 2006, 15:32

raspund la nelamuririle initiale si risc sa numesc tema filmului ca fiind inconsistenta timpului si a memoriei

coquelicot · 30 Mar 2006, 14:40

probabil ca acest text nu se inscrie nici ca structura, nici ca lungime in cerintele acestui forum, dar m-am gandit sa vi-l trimit, totusi. scuze pt eventuala interventie neoportuna...

Continuitatea parcurilor

Coloane, coridoare, oglinzi, ornamente baroc…

mi-am amintit de povestirea lui cortazar inconstient, pentru a realiza ca probabil asemanarea ei cu filmul lui alain resnais nu este chiar atat de neinsemata.
Nu atat importanta acordata parcului in ambele opere, cat un fel de schimabare de-abia perceptibila a planurilor le apropie. La cortazar trecerea din real in imaginar e apropae insesizabila, cititorul trezindu-se fara sa vrea in plin fantastic fara sa-si poata aminti cum a ajuns acolo. Nuvela relateaza o intamplare pe cat de simpla , pe atat de bizara: intr-o dupa-masa linistita de dupa o plimbare, protagonistul citeste o carte despre un criminal, pentru a se trezi cu criminalul din carte atacandu-l in propria sufragerie!

desi filmul se inspira din nuvela unui alt autor latin, “o novella” a lui alfonso bioy casares, nu putem ignora aceasta arta a glisarii realului cu fantasticul , datorita careia autorii latini sunt renumiti.
Textul reprezinta mai mult un fel de ‘inspiratie’ pentru film, mai mult decat un suport de ecranizare, cum au fost de ex ‘funigei’ a lui cortazar pt blow-up –ul lui antonioni sau ‘picnic la marginea drumului’ a fratilor strugatki pt ‘calauza’ lui tarkovski.
Scenariul insa ii apartine exponentului ‘noului roman ‘ francez, robbe-grillet, a carui influenta se simte mai ales in caracterul impersonal, distant si neimplicat al dialogurilor.

Punctul de convergenta al filmului cu acest tip de imaginar exubernat latin consta in imbinarea perfecta a realului cu memoria, visul si imaginarul.
Tocmai aceasta ambiguitate ii da farmecul si puterea de a fascina si la cateva decenii dupa realizarea sa.

Incepand cu titlul se sugereaza o anumita contributie subiectiva a memoriei- cele intamplate au fost ‘anul trecut la marienbad’ . nu ni se precizeaza insa care an trecut! Pozitionarea in mijlocul unui trecut alterat de memorie sustrage filmul unui context istoric. Desi apar speculatii cum ca totul ar fi fost in ’28-’29, nimeni nu-si mai poate aminti exact ceva… incercarea unei pozitionari temporale a actiunii esueaza intr-o interpretare care se pierde intr-o directie gresita.

Nu conteaza locul, poate era la frederikbad, poate la marienbad, nu conteaza nici numele personajelor[desi aflam ca unul s-ar putea numi frank], nu conteaza cand s-au intamplat toate acestea… in unele scene costumele personajelor se schimba dupa cateva replici, fara a marca neaparat o alta intalnire, cat poate o eroare a memoriei care nu mai stie daca ea purta o rochie neagra sau alba…

Nici nu stim bine daca totul este un vis al unei amintiri sau amintirea unui vis… insa totul in film pare a indica inspre ireal, imprecis si artificial.

De la interpretarile speculative, dar f coerente, ale unei statui, departe insa de adevar, la seria de oglinzi imense si coridoarele labirintice, pana la gradinile geometrice, de o rigurozitate extrema, pana la aceste asa-zise incongruente, filmul ne sugereaza ca trebuie sa ne retragem incet-incet intr-un univers subiectiv.

Iar cel care reuseste sa ne pacaleasca intotdeauna cu acelasi truc , anuland existenta unei eplicatii obiective este regizorul, cu un posibil alter-ego in persoana pseudo-scamatorului care castiga mereu la jocul lui de carti.

Cadrul joaca un rol esential in intreaga constructie a filmului, hotelul devenind aproape un personaj in sine. In ciuda coridoarelor largi , a luxului evident si a intinderii mari a hotelului, spatiul interior are ceva sufocant, claustrant,nu atat din cauza aglomerarii de elemente decorative cat a caracterului repetitiv si a incapacitatii de a scapa de ele. Desi cat se poate de real si elegant, decorul pare a juca acelasi rol precum cel din ‘cabinetul dr caligari’, acela de a sufoca personajele si a le rapi nu numai naturalul ambiental, cat si comportamental. Atmosfera solemna si artificiala a ‘societatii perfecte la relaxare’ este subliniata de sunetul orgii care adauga o nota nu atat sinistra, cat liturgica edificiului. In plina epoca a jazzului, nu ni dezvaluie petrecerile nebune descrise de f scott fitzgerald, ci o constructie a imaginrului care transforma actul rememorarii in ceva ritual, poate sacru din puctul de vedere al valorii pe care-o are pt subiect.

Acesteia I se adauga linistea care bantuie oridoarele, vocile reduse la soapte de trecerea timpului si chelnerii aproape ca morti…

De asemenea, memoria lucreaza in tablouri statice. Poate cel mai elocvent exemplu este imaginarea trecatorilor in plimbare prin gradina, cu umbrele lungi, imobile. Atmosfera apasatoare are un aer suprarealist, semanand cu picturile metafizice ale lui giorgio de chirico, un alt posibil indiciu al visului.

Aceasta valorificare a spatiului aminteste de ‘the shining’ a lui kubrick, in care arhitectura hotelului joaca un rol crucial, alaturi de gradina labirintica.

Un alt element valorificat de un talentat regizor al generatiei tinere, wkw, il reprezinta tocmai acea eleganta sobra a personajelor si minimalismul gesturilor care le contureaza relatia. Din filmografia sa,‘in the mood for love’ se apropie cel mai mult de structura filmului lui resnais, pastrand rafinamentul si asa-zisa raceala in manifestarile afective ale protagonistilor, dar reusind sa creeze un film foarte personal si original atat din puctul de vedere al cinematografiei , cat si al solutionarii problematicii expuse.

Povestea lui resnais este cat se poate de simpla si banala: un barbat se indragosteste de o femeie casatorita si vrea s-o convinga sa fuga impreuna, dar ea ii spune sa mai astepte un an.

Insa a reduce filmul la o astfel de interpretare inseamna aproape a-l ucide.

Nu este neaparat un film esoteric, dar e una din acele pelicule la interpretarea caruia trebuie sa ne aducem fiecare contributia. Si chiar daca nu stam sa emitem ipoteze, la fel ca la ‘odiseea spatiala’, putem sa ne bucuram de imaginile aproape halucinante alb-negru, care poate egaleaza calatoria de la jupiter and beyond the infinite…

Chiar daca nu vom afla niciodata daca totul s-a petrecut cu adevarat sau nu, la marienbad sau la friederickbad, raman haina cu pene, oglinzi imanse, coridoare, coloane, statui si ornamente baroc,descompunere a coerentei spatiale in elemente disparate ordonate subiectiv…

Supastar · 20 Apr 2006, 21:10

am rasfoit zilele trecute o carte, "Teme si stiluri cinematografice" de Ioan Lazar (cred!) ,unde, intr-o sectiune dedicata acestui film, se gasea o povestire a filmului. imi inchipui ca asta era formatul cartii (altfel nu inteleg de unde aceasta nevoie), dar rezumatul a fost incredibil de sec (si destul de lung pe deasupra!).Si nici nu putea fi altfel.... inca odata se confirma faza cu "filmele bune merita povestite, filmele cele mai bune nu merita!"

Alex Leo Serban · 21 Apr 2006, 06:21

opa! pt 'faza' asta vreau copyright...

st3fan · 21 Apr 2006, 10:07

Parerea mea e sa nu mai citesti Ioan Lazar.Nu bun.

Supastar · 21 Apr 2006, 11:06

Originally Posted by Alex Leo Serban:

opa! pt 'faza' asta vreau copyright...

recunosc! :happy:

Originally Posted by st3fan:

Parerea mea e sa nu mai citesti Ioan Lazar.Nu bun.

Nu stiam... dar trebuia sa ma lamuresc singur, nu-i asa? :huh:

1MicuCelUmilSiViril · 04 Jul 2015, 20:14

Asta e genul de film pe placul criticii. Nu ca ar intelege ceva din el, dar sunt bucurosi ca le da de munca chiar pana la pensie, daca insista. Se poate vorbi mult si orice despre el.

03 May 2005, 15:29	#1
notorious NBK Join Date: Sep 2003 Location: The Selznick Studio Posts: 1,971	L'annee derniere a Marienbad desi povestea sa este cat se poate de simpla - un barbat care incearca sa convinga o femeie casatorita sa fuga cu el, la un an dupa ce aceasta il implorase sa ii acorde timp (poate pt a-l putea uita!) - intersectarea planurilor timpului mi-a facut in minte o dezordine ca dupa rascolirea de catre un copil mic intr-un sipet cu jucarii... am neaparata nevoie de lamuriri ! __________________ "That's one thing about intellectuals: they've proved you can be brilliant and have no idea what's going on." (Woody Allen)

05 May 2005, 08:44	#3
MinRep Legend Join Date: Jan 2003 Location: Transilvania Posts: 2,904	-------------------------------------------------------------------------------------------------------- [Va rog frumos, un pic de respect pentru cei care intra pe forumul asta] -------------------------------------------------------------------------------------------------------- __________________ "And in case I don't see ya: good afternoon, good evening and good night!" (Jim Carrey - "Truman Show") http://poisonwhiskey.blogspot.com/

15 Jul 2005, 21:18	#6
wellington Senior Join Date: Jul 2005 Posts: 83	micu, in astfel de situatzii, cel mai simplu este sa recurgi putzin la imdb. http://www.imdb.com/title/tt0054632/ cum se vede de-aici, paticiparea lui Casares este absolut oficiala, legatura scriitorului cu filmul in general fiind indelunga shi super-roditoare. exista un film italian, L'Invenzione di Morel, cu Anna Karina, mai gaseshti shi un L' Invention de Morel, frantzuzesc, din 1967. cred ca se poate scrie o lucrare de masterat bazata pe tema asta! ar fi interesant de vazut ce au toate filmele plecate de la cartzile lui in comun! __________________ http://tinypic.com/8xiwet.gif

30 Mar 2006, 14:40	#8
coquelicot Novice Join Date: Mar 2006 Posts: 8	tentativa de text.... probabil ca acest text nu se inscrie nici ca structura, nici ca lungime in cerintele acestui forum, dar m-am gandit sa vi-l trimit, totusi. scuze pt eventuala interventie neoportuna... Continuitatea parcurilor Coloane, coridoare, oglinzi, ornamente baroc… mi-am amintit de povestirea lui cortazar inconstient, pentru a realiza ca probabil asemanarea ei cu filmul lui alain resnais nu este chiar atat de neinsemata. Nu atat importanta acordata parcului in ambele opere, cat un fel de schimabare de-abia perceptibila a planurilor le apropie. La cortazar trecerea din real in imaginar e apropae insesizabila, cititorul trezindu-se fara sa vrea in plin fantastic fara sa-si poata aminti cum a ajuns acolo. Nuvela relateaza o intamplare pe cat de simpla , pe atat de bizara: intr-o dupa-masa linistita de dupa o plimbare, protagonistul citeste o carte despre un criminal, pentru a se trezi cu criminalul din carte atacandu-l in propria sufragerie! desi filmul se inspira din nuvela unui alt autor latin, “o novella” a lui alfonso bioy casares, nu putem ignora aceasta arta a glisarii realului cu fantasticul , datorita careia autorii latini sunt renumiti. Textul reprezinta mai mult un fel de ‘inspiratie’ pentru film, mai mult decat un suport de ecranizare, cum au fost de ex ‘funigei’ a lui cortazar pt blow-up –ul lui antonioni sau ‘picnic la marginea drumului’ a fratilor strugatki pt ‘calauza’ lui tarkovski. Scenariul insa ii apartine exponentului ‘noului roman ‘ francez, robbe-grillet, a carui influenta se simte mai ales in caracterul impersonal, distant si neimplicat al dialogurilor. Punctul de convergenta al filmului cu acest tip de imaginar exubernat latin consta in imbinarea perfecta a realului cu memoria, visul si imaginarul. Tocmai aceasta ambiguitate ii da farmecul si puterea de a fascina si la cateva decenii dupa realizarea sa. Incepand cu titlul se sugereaza o anumita contributie subiectiva a memoriei- cele intamplate au fost ‘anul trecut la marienbad’ . nu ni se precizeaza insa care an trecut! Pozitionarea in mijlocul unui trecut alterat de memorie sustrage filmul unui context istoric. Desi apar speculatii cum ca totul ar fi fost in ’28-’29, nimeni nu-si mai poate aminti exact ceva… incercarea unei pozitionari temporale a actiunii esueaza intr-o interpretare care se pierde intr-o directie gresita. Nu conteaza locul, poate era la frederikbad, poate la marienbad, nu conteaza nici numele personajelor[desi aflam ca unul s-ar putea numi frank], nu conteaza cand s-au intamplat toate acestea… in unele scene costumele personajelor se schimba dupa cateva replici, fara a marca neaparat o alta intalnire, cat poate o eroare a memoriei care nu mai stie daca ea purta o rochie neagra sau alba… Nici nu stim bine daca totul este un vis al unei amintiri sau amintirea unui vis… insa totul in film pare a indica inspre ireal, imprecis si artificial. De la interpretarile speculative, dar f coerente, ale unei statui, departe insa de adevar, la seria de oglinzi imense si coridoarele labirintice, pana la gradinile geometrice, de o rigurozitate extrema, pana la aceste asa-zise incongruente, filmul ne sugereaza ca trebuie sa ne retragem incet-incet intr-un univers subiectiv. Iar cel care reuseste sa ne pacaleasca intotdeauna cu acelasi truc , anuland existenta unei eplicatii obiective este regizorul, cu un posibil alter-ego in persoana pseudo-scamatorului care castiga mereu la jocul lui de carti. Cadrul joaca un rol esential in intreaga constructie a filmului, hotelul devenind aproape un personaj in sine. In ciuda coridoarelor largi , a luxului evident si a intinderii mari a hotelului, spatiul interior are ceva sufocant, claustrant,nu atat din cauza aglomerarii de elemente decorative cat a caracterului repetitiv si a incapacitatii de a scapa de ele. Desi cat se poate de real si elegant, decorul pare a juca acelasi rol precum cel din ‘cabinetul dr caligari’, acela de a sufoca personajele si a le rapi nu numai naturalul ambiental, cat si comportamental. Atmosfera solemna si artificiala a ‘societatii perfecte la relaxare’ este subliniata de sunetul orgii care adauga o nota nu atat sinistra, cat liturgica edificiului. In plina epoca a jazzului, nu ni dezvaluie petrecerile nebune descrise de f scott fitzgerald, ci o constructie a imaginrului care transforma actul rememorarii in ceva ritual, poate sacru din puctul de vedere al valorii pe care-o are pt subiect. Acesteia I se adauga linistea care bantuie oridoarele, vocile reduse la soapte de trecerea timpului si chelnerii aproape ca morti… De asemenea, memoria lucreaza in tablouri statice. Poate cel mai elocvent exemplu este imaginarea trecatorilor in plimbare prin gradina, cu umbrele lungi, imobile. Atmosfera apasatoare are un aer suprarealist, semanand cu picturile metafizice ale lui giorgio de chirico, un alt posibil indiciu al visului. Aceasta valorificare a spatiului aminteste de ‘the shining’ a lui kubrick, in care arhitectura hotelului joaca un rol crucial, alaturi de gradina labirintica. Un alt element valorificat de un talentat regizor al generatiei tinere, wkw, il reprezinta tocmai acea eleganta sobra a personajelor si minimalismul gesturilor care le contureaza relatia. Din filmografia sa,‘in the mood for love’ se apropie cel mai mult de structura filmului lui resnais, pastrand rafinamentul si asa-zisa raceala in manifestarile afective ale protagonistilor, dar reusind sa creeze un film foarte personal si original atat din puctul de vedere al cinematografiei , cat si al solutionarii problematicii expuse. Povestea lui resnais este cat se poate de simpla si banala: un barbat se indragosteste de o femeie casatorita si vrea s-o convinga sa fuga impreuna, dar ea ii spune sa mai astepte un an. Insa a reduce filmul la o astfel de interpretare inseamna aproape a-l ucide. Nu este neaparat un film esoteric, dar e una din acele pelicule la interpretarea caruia trebuie sa ne aducem fiecare contributia. Si chiar daca nu stam sa emitem ipoteze, la fel ca la ‘odiseea spatiala’, putem sa ne bucuram de imaginile aproape halucinante alb-negru, care poate egaleaza calatoria de la jupiter and beyond the infinite… Chiar daca nu vom afla niciodata daca totul s-a petrecut cu adevarat sau nu, la marienbad sau la friederickbad, raman haina cu pene, oglinzi imanse, coridoare, coloane, statui si ornamente baroc,descompunere a coerentei spatiale in elemente disparate ordonate subiectiv… __________________ Eg Græt Og Eg Græt – Aftengdur Onýttur Heili Settur A Brjóst Og Mataður Af Svefn-G-Englum

Thread Tools	Search this Thread
Show Printable Version Email this Page	Search this Thread: Advanced Search

Filme pe genuri

Filme 2024

Filme noi

Descarcă aplicaţia Cinemagia

Urmăreşte-ne pe

Filme pe genuri

Premii filme

Filme noi

Filme 2024

Index filme

Program cinema

Actori populari

Trailere filme

Filme populare

Premiere cinema

În curând la cinema

Filme noi în SUA

Program TV

17 May 2005, 17:31	#4
Micu Novice Join Date: Nov 2004 Posts: 11	Nu am vazut inca filmul, asa ca probabil ar tb sa tac, dar poate v-ar ajuta sa stiti ca se cam barfeste (nerecunoscut in mod oficial) ca scenariul e inspirat din romanul lui Bioy Casares "Inventia lui Morel" - asa ca n-ar strica sa-l cititi (mai ales ca e si fain, si asa, de sine statator)

20 May 2005, 09:39	#5
Alex Leo Serban Guru Join Date: May 2003 Posts: 4,805	nu "se birfeste" - e chiar un adevar cunoscut & recunoscut! am citit si povestirea lui bioy casares (nu e tocmai un "roman" - oricum, e f scurt - ci ceea ce se numeste o "novella"), si scenariul lui robbe-grillet: intr-adevar, e vorba doar o "inspiratie" - nimic mai mult. cam cum s-a inspirat antonioni din "funigeii" lui cortazar pt 'blowup".

08 Mar 2006, 15:32	#7
Supastar Guru Join Date: Jan 2006 Location: Timisoara Posts: 1,286	raspund la nelamuririle initiale si risc sa numesc tema filmului ca fiind inconsistenta timpului si a memoriei

20 Apr 2006, 21:10	#9
Supastar Guru Join Date: Jan 2006 Location: Timisoara Posts: 1,286	am rasfoit zilele trecute o carte, "Teme si stiluri cinematografice" de Ioan Lazar (cred!) ,unde, intr-o sectiune dedicata acestui film, se gasea o povestire a filmului. imi inchipui ca asta era formatul cartii (altfel nu inteleg de unde aceasta nevoie), dar rezumatul a fost incredibil de sec (si destul de lung pe deasupra!).Si nici nu putea fi altfel.... inca odata se confirma faza cu "filmele bune merita povestite, filmele cele mai bune nu merita!"

21 Apr 2006, 06:21	#10
Alex Leo Serban Guru Join Date: May 2003 Posts: 4,805	opa! pt 'faza' asta vreau copyright...

21 Apr 2006, 10:07	#11
st3fan Guru Join Date: Jul 2005 Location: Bucuresti Posts: 574	Parerea mea e sa nu mai citesti Ioan Lazar.Nu bun.

04 Jul 2015, 20:14	#13
1MicuCelUmilSiViril Guru Join Date: May 2015 Posts: 552	Asta e genul de film pe placul criticii. Nu ca ar intelege ceva din el, dar sunt bucurosi ca le da de munca chiar pana la pensie, daca insista. Se poate vorbi mult si orice despre el.