365 în 2014

[faraimaginatie]

varu, exact aceeasi reactie am avut-o si eu la Argo. Nici n-am sa inteleg vreodata ce-au vazut unii la/ in el.

Banuiesc ca merg la La Grande Bellezza. Te-astept nerabdatoare cu impresii

[varu]

varu, exact aceeasi reactie am avut-o si eu la Argo. Nici n-am sa inteleg vreodata ce-au vazut unii la/ in el.

Banuiesc ca merg la La Grande Bellezza. Te-astept nerabdatoare cu impresii

Argo revazut!
Reality check: eu in viata mea reala (nu in aia a mea de pe internete ) nu am numai prieteni cinefili. De fapt n-am niciun prieten cinefil in sensul filmelor pe care le vedem. Si bineinteles ca le-a placut

La LGB sigur ma duc, dar nu la festival, ci cand va aparea la cinematografe, probabil saptamana viitoare. Asa ca trebuie sa-ti prelungesti un pic nerabdarea.

[faraimaginatie]

Era pentru mine reality checkul? Daca da, eu sunt constienta ca multor oameni le-a placut. Ceea ce nu inteleg e de ce. Dar ma rog...nu e necesar sa inteleg lucrul asta.

Astept cu nerabdare pana saptamana viitoare in cazul asta.

[varu]

Era pentru mine, Doamne fereste, nu pentru tine, nu ti-as fi zis asa ceva. Adica eu sunt ala desprins de realitate din grupul meu la genul de filme pe care le vad.
Nici mie nu mi-a placut, suntem de aceeasi parere.

[faraimaginatie]

De ce nu mi-ai fi zis asa ceva? Mai am nevoie de cate unul from time to time. De reality check vorbesc.

[varu]

Da, dar reality check cu Argo n-as dori nici dusmanilor.

[to_be]

cum sa fac sa vad un film? Wandering Eye este numele filmului dar nu stiu cum sa fac

[omudindulap]

Mda, unora le-o placut Argo, printre care ma numar si eu (fara a-l considera un film esential sau ceva, si nici nu cred ca si-o propus a fi) Nu va inteleg reactiile si nici nu cred ca-mi doresc, dar nu cred s-ar fi suparat nimeni daca v-ati fi argumentat pozitia. Nu c-as lua-o personal, dar ma gandesc ca mai sunt si sensibilosi pe-acilea. Nu-l am asa proaspat in minte, sa-l fi vazut acum vreun an si, dar stiu ca o fost destul de tensionat, rememorare a unui eveniment istoric, in genul lui Munich, bine lucrat si jucat, singura vina pe care i-as fi putut-o gasi ii ca nu reuseste sa evite anumite clisee, dar, dincolo de asta, l-as incadra la entertainment de calitate.

Ma rog, trebuie sa existe un public si pentru filmele naspa. Continuati.

[faraimaginatie]

Nu stiu de varu dar eu chiar nu simt nevoia sa argumentez nimic. Am spus doar ca exact aceeasi reactie am avut-o si eu. Sunt absolut convinsa ca exista public si pentru el, de-aia e asa "mare". In rest, nu ma intereseaza sa initiez o discutie despre Argo.

[varu]

Argomentez.
(... si imi cer scuze celor care s-au simtit ofensati. Pentru sensibilosi e cam tarziu sa ma mai schimb, is batran)

Mi s-a parut unul dintre cele mai slabe filme care au luat Oscarul in ultimii zeci de ani. Nu mi-a venit sa cred ca au premiat un asemenea film.
E un film cu o agenda clar stabilita, de glorificare desantata, fara pic de subtilitate, a eroismului american in fata unui inamic prezentat schematic drept brutal si fara minte. Iar faptul real, istoric, de la care porneste e romantat ca sa serveasca acestui scop.

Cliseele pe care le-ai amintit si tu sunt prezente la mai multe niveluri. Cum am zis mai sus, in constructia conflictului. Americanii sunt aia sofisticatii carora le merge mintea. De partea cealalta iranianca de la ambasada e singura care arata ca ar avea si ea un suflet. Restul, luati la nivel de gloata sau individual sunt toti furiosi, suspiciosi, barbari, primitivi si atat de usor de dus de nas.
Si stiu si eu ca it's only a movie si ca filmele nu trebuie sa fie veridice, ba chiar e foarte ok sa te vrajeasca, iluzioneze cu minciuni bine ticluite si manipulari subtile. In legatura cu filmul asta si fara legatura cu ce ai scris tu, recomand cu caldura Şahinşahul de Ryszard Kapuściński aparuta la Humanitas acum cativa ani pentru ca este exact despre contextul in care are loc Argo. O carte splendid scrisa, complexa, polifonica (te plimba din curtea si mintea sahului in caminele studentesti, cum se formeaza mentalitatea de revolutionar, care au fost mecanismele care au surprins tot Occidentul pentru ca nimeni nu se astepta ca revolutia islamica sa reuseasca), ce musteste de o atmosfera de teroare amestecata cu durere si in care iranianul, inamicul din film, nu e prezentat liniar inept. E buna pentru explicarea vremurilor si dovedeste cat de nuantate sunt lucrurile fata de banalitatea povestii din Argo (care nu-si propune niciodata sa fie un film subtil).
E ca diferenta dintre o carte de 5 stele si un film de 2 stele cu indulgenta. Eu am trait o bucata de vreme in Orientul Mijlociu (intr-adevar nu in Iran, pe care mi-as dori sa-l vizitez) si am mari dubii ca Teheranul ar arata asa vreodata, fie 1979 sau 2009. E un Orient hollywoodizat, simplificat, baietii aia din garda iraniana din aeroport au trasaturi orientale tot asa cum actorii de la Hollywood adusi de Caranfil arata get-beget ca niste romani interbelici.
Si sa nu fiu prost inteles: sunt pro-european, pro valori democratice, pro lumea occidentala, dar nu pot sa inghit the junkfood for the mind pe care mi-l serveste filmul asta. Indigest.

Ceea ce ma duce la urmatorul nivel de clisee. O fi filmul asta entertainment, nu-si propune mai mult, dar de calitate nu mi s-a parut, sa-mi fie cu iertare. Daca iei cele mai tensionate, "paroxistice" momente, sunt construite cu clisee hollywoodiene repetate in alte sute de filme. Scena de la aeroport - biletele sunt introduse in sistem in fix ultima secunda inainte sa trezeasca suspiciuni, iranienii se prind de farsa fix un minut prea tarziu (fiind niste inapoiati, SRI-ul lor foloseste copii saraci care sa refaca portretele distruse la ambasada), ala de la Hollywood raspunde la telefon in fix ultima secunda inainte sa puna vamesul telefonul in furca. Plus ca e foarte inteligent sa te iei cu ARO dupa Boeing. Mie mi se par niste faze foarte ieftine. Stiu ca e film, dar nici sa ma prostesti cu asa ceva.

Ah, si sa nu uit o faza... pentru asta trebuie disclaimer.
E o scena care n-are nicio relevanta pentru cursivitatea actiunii, dar e relevanta pentru mine ca nivel la care a fost conceput filmul asta.
Iarasi stiu ca e doar un film, n-ar trebui s-o iau asa de serios. Si mai stiu clar ca tu si multi oameni de pe aici sunteti oameni cultivati. Nu ma contrazice, chiar cred asta sincer. De asta sper sa ma intelegi cand ma oftic: bai, cum sa lipesti grosolan exteriorul de la Moscheea Albastra cu interiorul de la Hagia Sofia? E ca si cum ai filma Vaticanul din exterior si ai folosi una din celelalte trei bazilici ca sa ne faci sa credem ca e San Pietro. Iti trebuie tupeu, obraz gros si lipsa de respect pentru o minima cultura generala sa faci asa ceva. Dar cred ca jumatate din average joes americani care au vazut filmul nu s-au prins.

[omudindulap]

No, parca-i altceva, e ca diferenta dintre un comentariu de 2 stele si unul de 5. Multumesc in numele celor ce nu cuvanta. Eu am privit filmul cu mai multa detasare (si ignoranta ), nu am cautat adevar istoric sau vreo iluminare si, desi am identifcat unele dintre hibele pomenite de tine (de aia cu moscheea nu ma prinsei nici eu), am trecut peste si m-am bucurat de el, poate si de-aici prapastia dintre cele doua experiente, dar, cel putin, ti-am inteles avantul acum. Ah, si faptul ca o luat Oscarul nu-l face un film 'mare', cine mai da doi bani pe ceea ce se intampla acolo?

[varu]

Am salvat in telefon de mult timp ultima pagina din Şahinşahul.
Words of wisdom...

[MinRep]

MARTIE:

63. Mr. Peabody & Sherman - 3/5 Very middle-of-the-road stuff! Cateva glumite inteligente, dar nimic mai mult de atat.
64. Xi you / Voyage a l'Occident - 4.5/5 Filmul experimental cu care Tsai Ming-Liang s- aprezentat la Berlin (intr-o sectiune care ii includea, printre altii, pe Porumboiu si Denis Cote). {entru aproximativ 55 de minute, Kang-sheng Lee si Denis Lavant se plimba cu incetinitorul printre multimea multicolora si agitata care ocupa strazle Marsiliei. Mesmerising stuff, unul dintre candidatele pentru titlul (neoficial) de filmul anului.
65. Sexy Beast - 3/5 Revizionare in vederea lui "Under the Skin". Daca nu ar fi castul de exceptie, filmul asta nu ar prezenta niciun interes.
66. Vic + Flo ont vu un ours - 4/5 Genul de film in care pericolul subtil care ameninta personajele se simte in fiecare cadru. Mi-a placut foarte mult si imi pare rau ca l-am ratat la TIFF anul trecut.
67. Primal Fear - 3/5 Oh, anii '90... Cand toate filmele trebuiau sa aiba un twist previzibil, iar Edward Norton trebuia sa joace pe bune, nu doar sa se imbrace in costume fetis pentru filmele lui Wes Anderson.
68. Snowpiercer - 3.5/5 Spre deosebire de alti comentatori de ocazie, eu chiar am citi cele trei volume de benzi desenate pe care se bazeaza filmul. Evident, cele doua medii nu se pot compara, dar trebuie sa recunosc ca ultimele 20 de minute ale filmului lui Bong joon-ho au fost cu adevarat dezamagitoare. Pana atunci, recunosc ca ni s-au oferit cateva dintre cele mai reusite secvente de aciune din ultimii ani. Dar cand Tilda Swinton ii zice lui John Hurt ca nu s-au vazut de mult, prima mea reactie a fost: Cum sa nu? Tocmai v-ati jucat impreuna in ultimul film al lui Jarmusch! Remember that?
69. The Grand Budapest Hotel - 4/5 Imi place ideea de a face desene animate cu actori in carne si oase. Well done, Wes!
70. Anchorman 2 - 2.5/5 Nu sunt fan al primului film, dar ma distreaza un film cu Will Ferrell din cand in cand. Iar acesta a fost perfect acceptabil.
71. Kiki's Delivery Service - 4/5 Cel mai slab Miyazaki? Ramane de vazut...
72. Gwen, le livre de sable - 4/5 Animatie fantastica frantuzeasca din anii '80. Foarte interesanta si plana de fantezie, dar trebuie sa recunosc ca de cateva ori nu mi-a fost foarte clar ce se intampla de fapt. Sau cel putin nu instantaneu.
73. Veronica Mars - 2/5 L-am vazut doar datorita hype-ului. Sincer sa fiu, nu mi se pare a fi mai mult decat un episod lungit al unui serial politist de duzina, fara nicio pretentie de a transcende mediul in care a aparut initial. Kristen Bell este foarte talentata, dar nu e de ajuns pentru a face ca "Veronica Mars" sa merite un lungmetraj.
74. Perceval le Gallois - 3.5/5 Singura rezerva este in privinta secventelor cu Andre Dussolier in rolul lui Gawain, care lungesc filmul fara motiv.
75. L'age atomique - 3.5/5 Doi adolescenti petrec o noapte prin Paris. Are un flow destul de bun, iar dialogurile au un anumit ritm poetic care il indeparteaza de naturalismul cu care un astfel de subiect ar fi tratat in mod normal. Secventa confruntarii cu personajul interpretat de Niels Schneider e superba.
76. Mouchette - 4/5 In sfarsit, un film adevarat!
77. La grande bouffe - 2/5 - Nope...
78. Le quai des brumes - 4/5 Nu imi place Marcel Carne in mod special, dar acesta este probabil unul dintre cele mai bune filme ale sale. Ultima replica a lui Jean Gabin (Vite! On est presses!) e devastatoare.
79. Je t'aime je t'aime - 4.5/5 Un film despre care nu stiam nimic inainte sa il vad, dar care s-a dovedit a fi exact ceea ce voiam sa fie. Nimeni nu se pune cu Alain Resnais!
80. Lancelot du Lac - 4.5/5 Dupa ce l-am vazut in aceeasi saptamana cu "Perceval le Gallois", concluzia e clara: Bresson > Rohmer... anytime...
81. OSS 117: Rio ne repond plus - 3/5 Am avut o oarecare retinere sa ma uit la filmul asta de ceva vreme, pentru ca nu mi-a placut prima parte. Surpriza: un sequel mai bun decat "originalul"!
82. Noah - 2.5/5 Candidat pentru titlul neoficial de dezamagirea anului. Poate ca Aronofsky trebuia sa faca filmul ala cu Wolverine...

[varu]

Aprilie:

54. La grande bellezza - 4/5 Pe larg aici.
55. La dolce vita - 5/5 Mie mi-e clar ca La dolce vita e o capodopera, iar La grande bellezza "doar" un film foarte bun.
56. Paradjanov - 4/5 Mi-a placut mult. Emotionant. In loc sa construiasca o biografie clasica a unui artist, cronologic din copilarie pana la moarte, filmul se concentreaza pe momente in asa fel alese, incat personalitatea de geniu rebel a lui Paradjanov sa iasa in evidenta. Un film foarte frumos, ce evoca un geniu al creatiei, spirit liber intr-o lume oprimata. Sa fii si regizor si actor principal si sa-ti iasa asa de bine te cam transforma in auteur.
57. Amarcord - 5/5 Asta e Fellini-ul meu preferat. O lume intreaga intr-un film. Magic. De asta poate ca mi-a si placut atat de mult La danza de la realidad.
58. The Grand Budapest Hotel - 3/5 Pfff, imi pare rau, dar nu pot sa-i dau mai mult. Si eram atat de montat sa-l indragesc, sa-mi zburde inima la ce vad pe ecran. Daca ai lua de exemplu cateva paragrafe din jurnalul lui Sebastian (te chinui sa le gasesti pe alea 2-3 mai luminoase) si faci din ele desene animate produse de Walt Disney ai avea tot atatea in comun pe cat are filmul asta cu tonul scrierilor lui Zweig si cu spiritul Belle Époque. Cu o astfel de reteta poti sa faci povesti cheesy, papitoi pe care te simti obligat sa-i iubesti (trebuie!, uita-te si tu cat de dragalas e totul!) din orice perioada istorica. E imposibil sa te superi pe un copil ce iti zambeste pana te topeste, pe un catelus si ai lui puppy eyes galesi, nu te imbufnezi cand ti se pune un tort cu glazura roz in fata, nu poti fi marlan - consumi dulciurile, zambesti de complezenta si taci. Si tot ar fi fost OK. Dar toata gratia asta din filmul asta e atent studiata, simulata, tehnic calculata. E atat de departe de o emotie reala produsa sau de un sentiment de nostalgie pentru o epoca minunata si irecuperabila/ireversibila. Eu asta asteptam. Ce am primit? Pai chiar nu stiu cat de mult i-ar fi placut lui Zweig sa-si vada opera pastisata in scene si gaguri mai degraba demne de un film cu Indiana Jones. Iar mie imi place Zweig foarte mult, mult mai mult decat Anderson-roz bonbon de bonton.
59. Fellini's Roma - 4/5 Vizionare in premiera. Are cateva secvente extraordinare, capodopere, dar eu trebuie sa judec tot intregul.
60. Hanezu - 2.5/5 Eram curios de ce poate femeia asta mereu invitata la Cannes. Pe mine nu m-a convins deloc, dar sunt sigur ca se gasesc destui care sa marseze la asa sensibilitate. Dupa primele minute ale filmului, am avut senzatia ca madam Kawase acopera in Asia nisa dezvoltata de Malick in America de Nord sau Reygadas in lumea hispanofona. Cosmogonie. Filmari de natura la apus. Voice-over. Ziceri lirico-filozofice. Dupa care incepe propriu zis actiunea. O camera bâțâită mai tot timpul, a la LvT. Un triunghi amoros (M-F-M), viata lor in armonie cu natura, chemarea strabunilor (pe asta n-am prea inteles-o nici eu), filmat pasarele, filmat fluturi pe petale, filmat ploaie, filmat apusuri, filmat food porn, filmat scurte vizite scurte la parinti. Ea e suflet de artist si traieste cu un PR-ist, dar iubeste un alt suflet de artist si toata treaba asta o tortureaza, ce sfasaietor! E mai putin telenovelistic decat fac eu sa para. However, this is pretentious art stuff! Daca nu esti intelectual, mai bine nu te uiti.
61. La chasse aux papillons - 4/5 Acum nu mai am nicio indoiala ca domnul acesta e cel mai subestimat regizor din toata istoria filmului. Pure bliss. As renunta la realitate sa traiesc intr-un film de Iosseliani. Partea proasta e ca in filmele lui frantuzesti incepe sa se repete, partea buna e ca nu ma plictisesc sa ma plimbe ore in sir prin lumea lui. El e cel capabil sa faca filme despre tristetea unor vremuri ce mor, nu Wes Anderson. El stie si ce e gratia, si ce e intelepciunea. Si concluzia e amara si descurajanta: gratia nu se poate invata/educa, te nasti cu ea, o ai sau nu o ai, exista genele nobletei.
62. Climates - 4/5 Foarte bun si asta, parca mi-au placut un pic mai mult Uzak & Anatolia.
*** COMENTARIU CU SPOILERE ***
Mi-a placut mult atmosfera pe care a reusit sa o induca, dar si aici se aplica zicala cu privire la filme cu relatii care o iau pe aratura: "Daca la sfarsit iese bine, e film comercial. Daca se despart, e film de arta" Si as adauga: iar daca e ambiguu, nu-ti dai seama daca raman sau nu impreuna & nici autorul habar n-are, ala e cel mai de arta, orgasmul criticilor. Nu e cazul aici, dar eu as fi micsorat punctajul daca ar fi fost cu finalizare satisfacatoare.
Can't help wondering, de ce o fi ales Ceylan fix filmul asta sa si joace in el si pe urma a declarat ca n-o sa mai repete niciodata experienta? Reactie identica cu Puiu in Aurora. Ce i-o fi motivat artistic asa de puternic sa nu se poata altfel, madame Bovary c'est moi? Astia nu-s Woody Allen, nu merg pana acolo sa cred ca isi face terapie de cuplu pe ecran, dar o terapie de alta natura, inexplicabila tot e vorba. Nevermind, filmul a fost foarte bun.
63. Fellini's Casanova - 5/5 Bizar, intunecat, pervers, genial.
64. Al doilea joc - Prefer sa nu-i dau nota. Nu sunt sigur ca se numeste film ceea ce am vazut. Cred ca asta ne ia la misto mult mai rau decat von Trier. Mie imi plac foarte mult filmele lui Porumboiu, dar fotbalul nu e punctul meu forte. Nu sunt microbist, nu ma uit eu la Liga Campionilor, clar din snobism amestecat cu masochism am ajuns sa vad chestia asta. Spoiler pentru cei care se duc la cinema: meciul se termina 0-0.
Urmatorul proiect cinematografic al lui Corneliu Porumboiu: un mediu metraj mut cu Mutu in tricoul Petrolului plimbandu-se in jurul careului adversarilor timp de o repriza fara sa primeasca mingea. Filmat fara taietura, plan-secventa. Titlu provizoriu: Singuratatea alergatorului de linie scurta sau hedonism.
65. Un homme sans l'Occident - 4/5 Obscuritate a lui Raymond Depardon. Ma pasioneaza foarte tare subiectul: societati ermetice, refractare la influente exterioare, capsule de civilizatii arhaice bine pastrate, fosile vii. La baza filmului sta un roman scris de un francez pe la inceputul secolului trecut si descrie viata unui nomad dintr-un trib din Sahara care il considera pe occidental dusmanul de moarte. Scriitorul isi descrie eroul-dusman cu un amestec de teama, fascinatie si reverenta. Mi-a amintit de Arabian sands, memoriile lui Sir Wilfred Thesiger, primul occidental care a traversat Rub' al Khali. Si acolo erau descrise triburi care se hacuiau intre ele si oricare dintre ele ar fi hacuit cu drag un infidel, triburi printre care Thesiger trebuia sa se strecoare cu abilitate deghizat in arab.
Structura filmului e foarte interesanta: bastinasii poarta dialogurile in pasareasca lor, iar peste asta vin pasajele din roman recitate de Depardon sub forma de voice-over, totul avand aerul unui fals documentar. Nu exista "costume", recuzita, chiar daca ni se spune ca actiunea are loc la inceput de secol trecut se filmeaza scenele cu ce au astia pe ei, fie robe de tuareg, fie bermude & slapi, ceea ce da o oarecare senzatie de artificialitate povestii, dar sugereaza si ideea ca foarte putine s-au schimbat in o suta de ani. Gorgeous black & white cinematography, almost each single shot is a little gem. Am salvat si eu cateva cadre, dar tot filmul arata exceptional.
O bizarerie cinematografica greu de evaluat, nici eu nu sunt foarte sigur de ce am vazut.
66. In a lonely place - 3/5 Faptul ca mi-a luat doua seri sa-l duc pana la cap spune totul despre cat de mult m-a prins. Exista filme considerate foarte bune care trec pe langa mine.

Kiki's Delivery Service - 4/5 Cel mai slab Miyazaki?

Nici vorba, e Miyazaki clasic, din perioada sa de maxima creativitate. Daca vrei unul slab, alege mai degraba ceva gen Ponyo.

[faraimaginatie]

Wow...I should really give Kawase a go!

Aprilie
87. Sans Soleil (1983)- 3/5 Nu stiu....poate n-am fost in the mood for darkness... Am incercat din rasputeri sa ma las impresionata si n-am putut. L-am si vazut pe bucati pentru ca am fost tot obosita luna asta si cum am pornit un film, cum somn de voie. Mediul asta nu numai ca ma stimuleaza intelectual dar ma si trimite la culcare. Puterni nebanuite are cinematografia. Sa nu se inteleaga gresit, nu filmul a fost problema, sunt eu narcolepsica. Mai e si astenia... Se-ntelege. Hai sa nu mai dicaghez ca asta nu-i jurnal. Nu mai tin minte nimic din Sans Soleil. De fapt sunt imagini care-au ramas cu mine dar cam atat. O sa incerc la Jetee curand, poate, poate...
88. Opening Night (1977)- 5/5 Film perfect, in opinia mea. Daca acuma m-a marcat atata, nu-mi pot da seama in ce stare o sa a aduca daca-l revad peste 10-20 de ani. Gena e out of this world. Vreau sa fiu ea, se poate?
89. The Hunt (2012)- 3.25/5 Hmmmm....mi se pare un film usor over hyped. Adica e ok asa, mi-a placut sfarsitul. Dar pana acolo i s-a parut usor fortat si anticlimatic in punctele care au condus la finalul ala. Un personaj de-acolo trebuia mai dezvoltat...nu spui cine pentru cei care nu l-au vazut. Desi tind sa cred ca eu am fost singura care nu l-a vazut pana acuma.
90. Betty Blue (1986) 3/5 The neverending f***ing film. Serios...de ce are 3 ore? Mi-ar fi placut mult mai mult daca il scurtau un pic. Asa m-a plitisit ingrozitor la un moment dat. Cinema du look...ok, arata foarte fain. The descent into adness si incoerenta si irationalitatea iubirii...got that too. Dar 3 ore? Come on...
91. The Double (2013) 3.5/5 Mi s-a parut foarte simpatic cel mai recent film al lui Ayoade. E un fel de Dosto (fara adancimea psihologica really) amestecat cu Terry Gilliam's Brazil. E amuzant si dark si Eisenberg face un dublu rol misto. He can act.
92. Rendezvous a Bray (1971) 3/5 Asta a fost un film de-o melancolie dureroasa. Interesant ca atmosfera, nu mi-a spus mare lucru otherwise. A mai fost dureros s-o vad pe Anna Karina imbatranita tare desi nu era batrana.
93. The Soloist (2009) 1/5 O sa ma gandesc de doua/trei ori inainte sa mai accept sa vad un film cu colegele mele de casa. I'll leave it at that.
94. A Summer's Tale (1996)3.75/ 5 Un Rohmer reusit, parte a povestilor din anotimpuri. Personaj masculin spineless pana la dumnezeu si inapoi. Ce e amuzant si foarte misto in filmele lui e ca asa de bine suprinde the human nature...in all its complexities...
95. My neighbour Totoro (1988) 4/5 Awwwwwwwwwww. It moved me to tears. I really want a ride in the catbus.
96. Le Monde Vivant (2003) 4/5 Un experiment extrem de interesant despre puterea limbajului. Si a cuvantului spus. Mie mi-a placut mult. desi nu ma asteptam. Probabil poate fi considerat a tad pretentious.
97. Salo or the 120 days of Sodom (1975) 2.5/5 Inteleg mesajul politic, nu-i problema...felul in care e transmis mi se pare extrem de exhibitionist...doar de dragul socului. Filmul nu-mi arata altceva decat un Pasolini narcisist. E genul de film care nu mai sta in picioare acuma. N-are nimic de-a face cu mediul in sine. Pelicula e folosita doar ca sa transmita un mesaj politic si sa fie cat mai socant. Am ramas cu mai multe din Sweet Movie de exemplu...si n-a fost nevoie de doua tone de rahat pentru asta.
98. Blue Jasmine (2013) 3/5 Film ok, sunt curioasa cat ar mai ramane din el daca ar lipsi prezenta lui Cate. I-as spune the slow descending into madness of Cate Blanchet. (cu subtitlul The amazing Fashion Sense of Cate Blanchet )
99. Baby Face (1933) 3/5 Pre-code Hollywood goodness. Foarte racy again, ma minunez de fiecare data cand vad ceva dinainte de adoptarea in forta a codului Hays. Il prefer pe Lubitch, to be honest, dar Stanwyck a fost magnetica in rolul tinerei that fucks her way up to the top of the social ladder. Pacat de final care-a fost prea zaharisit for its own good.
100. Made in U.S.A. (1966) 4.25/5 I really did love this film. A fost scrisoarea de adio a cuplului Karina-Godard. Erau deja despartiti cand l-au facut si m-a lovit o melancolie cand l-am vazut... E un fel de Adieu au langage before Adieu au langage daca mi-e permis. Odata cu Goodbye to language e si un 'adieu la vie, adieu l'amour' Not much happening in this one dar e un manifest comunist mai bun decat `grosierismele` lui Pasolini. Eu sunt o fire mai delicata, de artist asa. Prefer reprezentarile mai pretentioase.
101. Soul Kitchen (2009) 2.5/5 Not my cup of tea really. Parca am vazut un episod din Master Chef presarat cu gaguri extrem de ieftine.
102. Of Human Bondage (1934) 3.5/5 Hmmmmm...interesant filmul asta in principal datorita prezentei lui Bette Davis. Incep sa cred ca era a total cold-hearted bitch si in realitate. A avut momente in care mi-a placut foarte tare (in special cand aparea ea pe ecran) si momente in care mi-a parut extrem de teatral si artificial. Ii dadeam mai mult daca nu erau momentele alea slabe. Mi-a placut iar lipsa de concesii din poveste si faptul ca nu mi-a servit o morala impachetata frumos la sfarsit. Ma refer, cu precadere, la evolutia personajului feminin.
103. Apres Mai (2013) 2.75/5 Un pic meh... Adica e lung ca naiba si nu spune mai nimic. S-au facut atatea filme despre revoltele studentesti din 68 si asta pare o parodiere a sentimentelor care-au determinat tinerii sa iasa in strada atunci. Au fost momente bune dar putine. Mi-a placut mult soundtrackul though.
104. A Falecida (1965) 4/5 Sau The Deceased in engleza... New Wave brazilian...arata extrem de bine, transmite extrem de bine. Exista un umor negru presarat pe tot parcursul filmului care e echilibrat de o melancolie si inocenta faina tare. Nu stiu sa explic. whatever. Ii un film fain.
105. Le lit de la vierge (1969) 3.25/5 Am o relatie ciudata cu Garrel pentru ca-mi place dar de undeva dinafara. For some reason e un regizor pe care nu-l pot patrunde, raman de caruta mereu. Dar mi-a placut filmul, ce-am prins din el.
106. Jodorowski's Dune (2013) 5/5 Si i-am dat nota asta pentru Jodorowski. Nu stiu cum un om poate avea carisma pe care o are el. Nu-i de mirare ca i-a convins pe Dali, Mick Jagger si pe membri trupei Pink Floyd sa faca un film impreuna. e nebun, amuzant, adorabil...si toate adjectiele frumoase din toate limbile. Serios...e a joy to watch omul. Si to hear. Toti regizorii ar trebui sa aiba pasiunea lui pentru filme. the world would be a better place. Anyway, e un film care trebuie vazut, dupa parerea mea. Ce-ar fi iesit daca filmul ala ar fi fost facut, nu stiu, dar asa sigur ramane unul dintre cele mai tari fime nefacute. Ever.
107. La Reine Margot (1994) 3.25/5 Mmmmm...filmul nu-i mare filosofie, dar e extrem de bine facut si chimia dintre Adjani si Perez e...oh, la, la. Si are calitatea de a nu plictisi. Si personaje foarte bine jucate, la limita nebuniei se situeaza toate. Dar Vincent Perez ala... M-as mai fi uitat vreo 2 ore sa-l vad peridandu-se pe-acolo in fundul gol. Nu...serios...ii drop dead gorgeous in filmul asta.
108. The Long Day Closes (1992) 4.25/5 Beautiful film. si unul din cele mai aine filme care incearca sa induca stari experiementate in copilarie. Ca nu e despre copilarie, ci, mai degraba, incearca sa induca stari. Mi-a placut foarte tare si nu stiu cum de-am lasat sa treaca atata timp pana sa-l vad.
109. Cafe Lumiere (2003) 3/5 A wee bit boring. Ii al treilea film pe care-l vad de Hsiao-hsien Hou si dupa toate am cam avut aceeasi reactie...meh. Adica mi-am dat seama ca e un omagiu adus lui Ozu...si zice asta la inceput daaaaaaaaar nu are aceeasi magie. (daca mi-e permis) Mi-au placut anumite aspecte. In principal trenurile si scenele filmate prin ele sau prin gari. Am si eu o slabiiunepentru trenuri.
110. Le Voyage Dans la Lune (1902) 3.75/5 L-am vazut in ambele variante. Si alb negru si color si mi-a placut mult varianta color mai ales ca am citit ca e colorata manual. Melies a angajat un grup de 60 de femei care sa coloreze manual fiecare cadru. Impressive. Si cand te gandesti ca efectele alea speciale au fost facute la inceputul anilor 1900. Mi-ar fi placut sa vad un doc cu Melies si sa vad/ aud omul din spatele unui asemenea proiect de neimaginat back then. Kudos for him.

[Liviu-]

Stai linistita, Kawase suna bine doar pe hartie. Deja ti-am zis ca am vazut 3 filme ale ei si toate m-au plictisit ingrozitor. Hanezu e un al 4lea pe care probabil n-o sa-l vad vreodata. Stii cat de mult imi place Malick, dar n-are nimic de-a face cu el. Pretiozitatea lui imi place oricum, dar Malick are idei, Kawase filmeaza la nimereala. Si nici macar nu filmeaza memorabil.

[faraimaginatie]

varu, din cate imi amintesc, Climates e un soi de anatomie a relatiei lui. Din aia si imparte scena cu nevasta-sa. Parca asa imi amintesc, daca ma insel, sa-mi fie cu iertare ca l-am vazut acum ulti ani.

[varu]

varu, din cate imi amintesc, Climates e un soi de anatomie a relatiei lui. Din aia si imparte scena cu nevasta-sa. Parca asa imi amintesc, daca ma insel, sa-mi fie cu iertare ca l-am vazut acum ulti ani.

Interesant ce spui, mi-a trecut si mie prin minte asta, dar pe urma mi-a fost un pic rusine, am zis ca ma duc prea departe cu gandul in sufletul omului.

[Chambord]

Sans Soleil
O sa incerc la Jetee curand, poate, poate...

La Jetee e intr-o clasa aparte, atat in filmografia lui Marker (din care am mai vazut doar vreo 2 filme, am incercat de fapt, unul din ele e Sans Soleil, la ambele m-am recunoscut down&out dupa x minute) cat si in contextul Cinematografiei in general. E un film sine qua non. A nu-l fi vazut ar fi fost ca si cum n-as fi citit, say, 1984 sau n-as fi ascultat OK Computer. As fi fost mai sarac.