"Pandorum"

[Gloria]

Pandorum scoate de la naftalină Aliens şi Event Horizon, dar asta nu înseamnă că nu este un film bun. Regizorul Christian Alvart ştie să filmeze, Richard Bridgland (designer de producţie) şi Bernhard Henrich (decoruri) îşi fac bine treaba, directorul de imagine de asemenea. Dar ce vedem suferă din lipsă de originalitate.

Cromatica şi atmosfera din Pandorium am mai văzut-o la filmele din seria Alien - filmul este plasat în întuneric în cea mai mare parte a timpului, iar directorul de imagine Wedigo von Schultzendorff a întrepatruns întunericul cu o serie de culori foarte vii, cum ar fi verdele şi albastrul. Lumina s-a făcut vizibilă folosindu-se abur.

Pe de altă parte, sentimentul claustrant, psihoza şi ideea de întâlnire cu răul absolut o găseam în Event Horizon, iar scenografia de tip futurism postindustrial o întâlneam în seria Resident Evil.

Povestea se desfăşoară tot în spaţiul claustant al unei nave, aflate în derivă în spaţiu, pornite spre planeta Tanis. Misiunea? Salvarea speciei umane, prin popularea acelei planete care avea condiţii asemănătoare Terrei. La bordul navei doi astronauţi îşi revin dintr-un somn profund. Fără amintiri, complet dezorientaţi, cei doi nu îşi mai cunosc identităţile şi nici misiunea care i-a adus acolo. În întunericul camerei, singurele zgomote pe care le disting sunt nişte lovituri îndepărtate. In timp ce locotentul Payton (Dennis Quaid) îl ghidează prin staţia radio, caporalul Bower (Ben Foster) se aventurează în întuneric şi, pe măsură ce înaintează, el descoperă o realitate tragică: o entitate necunoscută a început vânătoarea împotriva lor. Uniţi de povestea bizară în care s-au trezit şi neavând prea multe indicii despre ce s-a întâmplat, se văd nevoiţi să lupte împotriva forţei care încearcă să-i extermine. O data cu elucidarea secretelor sinistre ale navei, astronauţii încep să înţeleagă faptul că specia umană este pe cale de dispariţie şi că totul depinde de supravieţuirea lor.

Pe lângă Dennis Quaid şi Ben Foster e de salutat prezenţa în distribuţie a debutantei Antje Traue, un fel de Milla Jovovich a Germaniei, care joacă în mod credibil rolul unei cercetătoare ce îngrijeşte embrionii de plante şi animale terestre ce urmau să se dezvolte pe Tanis. Îl veţi ţine minte şi pe Cung Le, campion mondial la arte marţiale combinate în viaţa reală, iar în film agricultor, de asemenea îmbarcat pentru a începe o nouă viaţă pe Tanis.

De numele lui Cam Gigandet, caporalul Gallo în film (şi unul din tre vampirii răi din primul film Twilight) se leagă şi una dintre găurile de logică ale filmului, o "fuziune" între el şi căpitanul Payton, spre finalul filmului, ducând povestea într-o direcţie nouă, pe care nu are timp să o dezvolte, şi care se potriveşte ca nuca în perete cu restul.

Per ansamblu, deşi reciclează teme deja cunoscute, Pandorum poate fi o bucurie pentru fanii genului.

[Pitbull]

"Pandorum" - Paranoia lui Noe
Material ofertant, insuficient valorificat

*** ATENŢIE!!! Conţine spoilere! ***

După marea dezamăgire cu "District 9", discutam cu Collins şi alţi câţiva sefişti despre criza tot mai accentuată în care se afundă de vreo zece ani încoace genul SF. Cred că cel mai recent film science-fiction cu adevărat bun pe toate planurile a fost primul "Matrix" - în rest, numai forme fără fond, beţie de efecte şi vid de idei. Până la un punct, nu e de mirare - pe la sfârşitul mileniului trecut, într-un editorial al Almanahului "Anicipaţia" intitulat "SF-ul a murit, trăiască... cine?", încercam să analizez declinul ficţiunii speculative abordându-l prin prisma mutaţiei de ordin cognitiv a ultimelor decenii: pur şi simplu, ceea ce în secolele XIX şi XX ţinea de domeniul "anticipaţiei" se suprapune tot mai mult cu prezentul, aşa că acea distanţă intelectuală generatoare a tensiunilor specifice s-a redus prea mult ca să mai poată funcţiona eficient.
Şi totuşi, idei SF încă se mai nasc, chiar dacă mai degrabă sub semnul originalităţii de tip "a spune într-un fel nou ceva ce s-a mai spus" (dacă ineditul total ne e, într-adevăr, tot mai inaccesibil). În schimb, degenerarea se face simţită cel mai dureros la un nivel mult mai ubicuu şi insinuant - cel al "conştiinţei SF", ca să zic aşa (nu în sens moral, ci mai curând noologic). Atât creatorii, cât şi consumatorii de literatură şi filme science-fiction îşi pierd tot mai mult acea capacitate de gândire riguroasă proprie universului speculativ, care s-a propulsat cândva sub forma unor Robert E. Heinlein, Brian Aldiss, Frank Herbert, Harlan Ellison, Ursula K. LeGuin, Larry Niven, Greg Bear, Isaac Asimov, Poul Anderson şi atâţia alţii. Iar actualul "Pandorum" o dovedeşte la modul cel mai elocvent - nefiind tocmai o dudă acră gen "Terminator: Salvation" sau "Resident Evil", ci mai degrabă, la fel ca "District 9" ori "The Happening", un proiect ambiţios eşuat.
Povestea seamănă mult (prea mult, nepermis de mult - în sensul că depăşeşte atât nivelul "citatului referenţial" cât şi pe cel al "replicii creatoare", frizând neruşinarea pastişei) cu clasicul "Alien" - de la care preia nu numai setupul de ordin general, ci şi sistemul de desfăşurare a acţiunii, până la detalii ale unor situaţii dramatice concrete, şi chiar elemente vizuale, de compoziţie şi cromatică a cadrului (în primul rând, izbucnirea din beznă a luminii verzi-iridiscente). Din păcate, ceea ce fac Travis Milloy (scenariul) şi Christian Alvart (regia) cu toate aceste "împrumuturi" nu ajunge nici măcar la nivelul gleznei lui Ridley Scott, a lui Cameron sau chiar a lui Fincher (de Jeunet nu zic, că la vremea lui seria era deja moartă şi evacuat-n deep space). Entităţile antagoniste sunt schematice şi puerile, iar dacă identitatea lor conţinea, ce-i drept, un germene de originalitate şi dramatism, dezvoltarea acestuia rămâne nevalorificată. În plus, trama se complică inutil, mai ales în zona sub-plotului tulbure şi redundant cu dedublarea lui Payton (Dennis Quaid, într-un rol ce se voia inventiv, dar care nu depăşeşte nivelul rutinier) - ceea ce duce fatal şi la apariţia găurilor logice; voi cita doar inadvertenţa cea mai vizibilă: capsula din final, care deşi e fisurată şi se umple complet cu apă (numai şi numai pentru ca ai săi doi ocupanţi să fie într-un pericol de înec imediat, nu doar de principiu), continuă să urce ca un bolid spre suprafaţa oceanului.
Şi e păcat, într-adevăr, pentru că tema unei asemenea arce spaţiale încă n-a fost exploatată până la refuz, şi mai conţine destule resurse. Nu-mi pot reprima rapelul la excelentul roman, pe nedrept ignorat de publicul român, "Inima Cometei", de David Brin şi Gregory Benford (Editura Valdo, 1994), unde aveam de-a face tot cu o asemenea comunitate umană exilată pe termen nedefinit în spaţiu, ajungând să-şi formeze o cultură proprie, cu specificul, inovaţiile şi inefabilul ei, cu paranoia şi schizofrenia ei, cu deraierile, bigotismele şi excesele ei. Aici, fenomenul e schiţat superficial şi insuficient de veridic.
În sfârşit, eludând conţinutul pentru a ne referi strict la virtuţile profesionale, observăm că deşi filonul epic al scenariului lui Milloy e destul de coerent şi captivant, vâna narativă a lui Alvart se vădeşte insuficient de energică, aşa că filmul coboară curând în liniaritate. În ultimă instanţă, cel mai onorabil se disting scenografia echipei Cornelia Ott, Ralf Schreck şi Bernhard Henrich, şi fotografia lui Wedigo von Schultzendorff, care compun împreună expresiv universul tehnicist-alienant, intens caustrofobic, al navei. Unele imagini, excelent construite, reuşesc chiar să dea fiori (cum ar fi deschiderea de la nivel de detaliu spre panorama imensei bănci de embrioni, sau răspunsul pe care i-l dă acestei secvenţe, în final, ieşirea capsulelor la suprafaţă, în decorul virgin-dramatic al crepusculului pe oceanul planetei Tanis. Puţin, mult prea puţin, pentru încă un film SF care porneşte la drum fără ca autorii să fie conştienţi ce capital ideatic ofertant au la dispoziţie, şi ce-ar putea să scoată din el.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
18 octombrie, 2009, h. 11:00-12:04
Bucureşti, România

[cristibox]

Resident Evil nu isi are locul in comentariul tau. Nu este genul de film pe care sa il pui in balanta cu filme gen`Pandorum``.Seria ``Resident`` isi are iubitorii ei si nu sunt putini. Nu este ``o duda acra`` in rest....ok

[Pitbull]

Da, sunt constient cä filmele pe puncte, gen "Resident Evil" sunt mult sub nivelul unui "Pandorum", care mäcar e cât de cât ambitios, bietul. Le-am mentionat stric cu titlu de exemplificare. Si, mä rog, nu tin neapärat la eticheta de "dudä acrä", pot sä-i zic si "corcodusä viermänoasä", "cäpsunä flescäitä" sau "zmeurä de tinichea".
Apropo, am si o analizä a lui "Resident Evil 3", pe-aici pe undeva - cred cä-i în sectiunea SF. Dacä tin bine minte, am intitulat-o: "Asa nu".

L.E.
...da, uite:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=91619

[PoliFanAthic]

Filmele Resident Evil sunt blasfemice pentru fanii jocurilor si submediocre pentru fanii filmelor.

Astept si eu sa vad Pandorum candva.

[PoliFanAthic]

Asemenea lui Event Horizon, mi-a placut si Pandorum. E clar ca nu e un film deosebit de original, dar combina eficient elementele preluate din alte filme, oferind o senzatie satisfacatoare de tensiune. Imi place indeosebi accentul pus in anumite momente pe detalii, care confera, oarecum, ceva mai deosebit filmului.

Altfel, pacat de elementele Andersoniene ce ajung pana la final sa diminueze din impactul povestirii. Dar, per ansamblu, l-am simtit aproape, filmul.

[cremaxx]

Nu imi dau seama cum sa denumesc acest gen de film....

Am incercat sa-l vad de 5-6 ori pana la sfarsit....inca nu am reusit.(am zis ca o fi de vina ca nu m-am dus sa-l vad la cinema).

Toata treaba e ca incepe foarte bine, continua bine,dupa care pica intr-un picaj asa ca un avion care a ramas fara combustibil.......Apoi se ridica iar,dar observa ca nu ii mai functioneaza decat un singur motor din cele doua disponibile......Zoboara un timp asa dupa care iar incepe sa isi ia picajul,ca si cum ar fi cedat si al doi-lea motor.....Dupa care ma ia somnul sau il opresc.


Film cu inceput bun care o da pe teatru , apoi cand regizorul isi da seama incearca sa-l readuca acolo unde trebuia sa fie,dar nu mai reuseste in totalitate.

Pacat de film.Nota 5-maxim 6.

[ulrich]

Pe lângă Dennis Quaid şi Ben Foster e de salutat prezenţa în distribuţie a debutantei Antje Traue, un fel de Milla Jovovich a Germaniei, care joacă în mod credibil rolul unei cercetătoare ce îngrijeşte embrionii de plante şi animale terestre ce urmau să se dezvolte pe Tanis. Îl veţi ţine minte şi pe Cung Le, campion mondial la arte marţiale combinate în viaţa reală, iar în film agricultor, de asemenea îmbarcat pentru a începe o nouă viaţă pe Tanis

imho de acolo incepe filmul sa intre in picaj. o "performanta" atat de ridicola ca a tipei aleia (si a luptatorului maori, dar ala are timp mai putin de expunere) n-am mai vazut de la filmul mut. numai "atitudini", fite, poze din profil...
sa ai un subiect asa de ofertant (ca de la alien incoace, toate filmele de gen au reusit mai mult sau mai putin, pana si duda aia de event horizon), sa ai un actor de intensitatea si valoarea lui ben foster (el si d. quaid erau suficienti ptr. filmul asta) si sa te impusti singur in picior, punand mobila aia umblatoare sa joace e explicabil, poate, la un presedinte (ce-si pune maimuta cu bucile pe scaunele a 2 ministere), dar la regizorul unui film cu pretentii (pe care eu l-am asteptat de ceva vreme) zau ca e de neinteles

[PoliFanAthic]

Antje e nice, chiar daca nu-i taman Sigourney Weaver.

Desi am citit despre el, nu a simtit acest picaj la mijlocul filmului. Nu are misterul inceputului, dar asta e, de altfel, inevitabil.

Oricum, imi imaginez ca nu e greu sa nu-ti placa Pandorum. Ma bucur ca mi-a placut mie, la cate filme am vazut din acest tipar in ultima vreme care nu mi-au placut.

[HATER]

6.5/10
dar pe langa ce porcarii au aparut in 2009 la cinema mia facut placere sa revad alien..

pardon.. pandorum ! )

[Windom]

ceea ce duce fatal şi la apariţia găurilor logice; voi cita doar inadvertenţa cea mai vizibilă: capsula din final, care deşi e fisurată şi se umple complet cu apă (numai şi numai pentru ca ai săi doi ocupanţi să fie într-un pericol de înec imediat, nu doar de principiu), continuă să urce ca un bolid spre suprafaţa oceanului.

Pai ma gindesc ca forta de propulsie a fost mai puternica decit coeficientul de frinare indus de apa, sau ma insel?

In alta ordine de idei, l-am vazut aseara si mi-a placut. Dupa prima ora de vizionare ma pregateam sa-l huiduiesc. Intr-adevar, parea furt pe fatza de la Alien, fara tensiunea si fiorii de acolo. Din a doua parte insa, dupa ce povestea devine mai complexa si mai interesanta, filmul isi spala pacatele asa ca i-am iertat "spionajul industrial". Lasa Alien-ul in urma si o ia pe drumul sau. Mi s-a parut extrem de interesant modul in care sint dezvaluite gradat itele plotului, incepind cu a doua parte a filmului, un plot mult mai complex decit in Alien, daca e sa fim sinceri, implicînd chestiuni legate de identitate, memorie, interpretare. Daca, initial, amenintarea e perceputa ca venind din exterior, ne este dezvăluit apoi adevărul - "alienii" sîntem noi, ameninţarea vine din interior - nu doar din interiorul navei ci din interiorul echipajului. E vorba de acel monstru din interiorul fiecăruia, ce aşteaptă în stare latentă, să iasă la lumină, atunci cînd condiţiile devin propice. Pentru că pandorum, pînă la urmă, nu e altceva decît un soi de cabin fever, cel puţin aşa l-am perceput eu...
Foarte interesant mi s-a părut şi modul în care aceste suflete damnate îşi fac, rînd pe rînd apariţia (una mai exotică ca alta), pe măsură ce Bower se pierde tot mai mult în labirint, bifînd, rînd pe rînd, cercurile Infernului dantesc. Filmul e o alegorie pe tema supravietuirii pina la urma.
Pandora si-a deschis cutia, din ea au iesit toate relele, dar si speranta din final. Speranta umbrita de intrebarea - cum va arata o nouă lume colonizată de o mînă de fiinte (aproape) dezumanizate?

[vlad4s]

Pentru cei care nu stiu Pandorum este un horror action SF care incearca sa copieze niste idei din niste filme mai vechi,dar nu este o mare asemanare si chiar nu prea imi pasa deoarece este un film foarte reusit.
Avand in vedere ca este regizat de cel care v - a adus Resident Evil,cred ca deja stiti la ce sa va asteptati,dar de data asta mergem in spatiu!
Pandorum este un film care ne prezinta un efect secundar negativ al spatiului:nebunia,paranoia pana cand ucidem oameni...pana cand ajungem la mutatii genetice.Norocosii supravietuitori se trezesc de abia peste 923 ani cu nava parbusita in apa de pe planeta Tanis.Unde trebuia sa mergem deoarece pamantul a facut BUM!
Deci suntem blocati si trebuie sa iesim.dar nu e asa simpple cand nu prea avem ajutor si cu cateva sute de creaturi(la reactor) dupa urmele noastre.Imi place povestea,dar parca nu au fost prea multe efecte care sa reflecte SF.
Monstrii sunt facuti extrem de bine.jos palaria si bine ca nu iau facut nemuritori (m - am bucurat cand agricultorul l - a omorat pe seful lor,dar foarte ilar cand i - a taiat copilul gatul!
In Pandorum se foloseste iarasai tentativa fiecare pt el,dar pana la urma se unesc.Efectele speciale sunt bune,avand in vedere ca se putea mai bine.
Un film bun pe care fanii filmelor horror o sa - l primeasca cu bratele deschise

[marius_em]

LOL!
SPOLER ALERT pentru mai sus.