R.I.P. Octavian Paler

[Pitbull]

A trecut în nemurire un Mare Senior.
O inteligentä luminoasä si penetrantä.
O comoarä de culturä.
Un reper.
Suntem mai säraci.
Dumnezeu sä-l ierte.

http://www.9am.ro/stiri-revista-pres...alitate/61660/

[Proletar]

Dumnezeu sa-l ierte.
Cand am aflat ieri vestea, "Fir-ar sa fie!" a fost prima reactie.

[Carmine Galante]

R.I.P.

[marx]

"Transeea mea de lupta este propria-mi tristete"
O. Paler - Polemici cordiale

[Alex Leo Serban]

a reprezentat ideea d Cultura (neaparat cu "C" mare!) a unei anumite categorii din comunism: oamenii kre nu aveau acces la noica, cretzia s.a. citeau paler... in virtutea inertiei, acelasi public kre l-a prizat p vremea aceea a continuat sa o fak si dupa 89.

marturisesc: k scriitor, nu mi-a placut niciodata. aforismele sale erau demne de un sub-cioran... fiind lucid, nu putea fi decit mizantrop; fiind insa si sentimental, mai toate jelaniile lui la adresa omului (pardon: Omului) sint destul d banale, d rascoapte. cit dspr reflectiile dspr arta - aici, maretzia impresiilor nu era intrecuta decit d kitschul expresiilor...

dar recunosc ca a fost o constiinta - paradoxal, mai mult dupa 89 decit inainte! a ramas credincios propriei luciditati, vazind derapajele din TOT spectrul politic. iar ultimul lui articol - din ' cotidianul' d azi; evident, anti-basescu! - este memorabil.

[Airlight]

Se zice - uneori se poate si demonstra - ca un intelectual autentic poate sustine orice cauza cu aceeasi eleganta; tehnica fiindu-i oricum la indemana, alegerile sunt cele care il definesc.

Eu n-am sa aleg sa fiu c0i0s si vertical cu cine cred eu ca a fost dl. Paler.
Stiu insa oameni pentru care el a reprezentat un model, fie si doar model de gandire (salut monser, imi pare rau monser)

Ce am de apreciat la dl. Paler este traiectoria lui. Era un tip plecat foarte de jos, din multe perspective, si tot efortul din viata lui a fost de a smulge ceea ce altii au avut de-a gata. Folosind aceasta metoda si-a insusit acceptarea sociala, cultura (scrisa nu conteaza cum), dreptul la opinie, influenta, autoritatea. Si toate astea in mod definitiv, autoritar, aratand ca are dreptul la ele.

Numai si pentru asta, si merita tot respectul nostru. Eu cred ca performantele dlui Paler sunt cu mult peste cariera pe care a avut-o.

Si o sa mai spun doar un lucru: acest om s-a innobilat singur, demonstrand ca senioritatea poate fi si dobandita, nu doar innascuta.

[Alex Leo Serban]

mda
mie-mi plac domnii nascuti, iar nu facuti

sau, cum a spus ducele de doudeauville, presedintele jockey club din franta, cind a fost vorba sa fie primit un mare scriitor care nu avea titlu nobiliar: "din fericire, mai sintem unii pt care meritul personal nu conteaza"! :lol:

[klein]

mda
mie-mi plac domnii nascuti, iar nu facuti

sau, cum a spus ducele de doudeauville, presedintele jockey club din franta, cind a fost vorba sa fie primit un mare scriitor care nu avea titlu nobiliar: "din fericire, mai sintem unii pt care meritul personal nu conteaza"! :lol:

chiar asa? :o
gluma e buna, dar atitudinea genetico-elitista e periculoasa.
sper ca era doar asa de dragul sarcasmului

[Airlight]

Dle Serban,

Strict pe topicul asta, meritul personal conteaza.

In afara topicului, eu unul am ales sa cred ca meritul personal conteaza.

Daca acceptam ideea ca o versiune romaneasca a jockey clubului cu pricina ar fi Federatia Romana de Fotbal (yup, think about it: new money, "horse" owners, same business etc) o sa vedeti de ce cred ca romanii au nevoie sa se innobileze ei insisi.

Altfel, relaxati si damboviteni, ca de priveghi asa 8)

[silver_boy]

10 decembrie



"Bine zicea Esop. Adevarul nu e niciodata pur si aproape niciodata simplu. Ideea mea despre moarte e una goala, fara nici o promisiune. Nu ma pot agata în ea de nimic. Ceea ce m-a blocat de câte ori m-am temut ca ar putea exista un "mâine" când viata n-ar mai fi decât o umilinta continua, fara nici o scapare, a fost gândul ca, o data pasul facut, nu ai cum sa-l regreti. Moartea nu e "un sfârsit". E "sfârsitul". N-am, probabil, deschideri metafizice, nu pot depasi convingerea ca unica "împaratie" e aici, oricât ar fi ea de mizerabila.

Credeti, cumva, ca "a iubi prea mult viata" si "sinuciderea" nu sunt compatibile? Eu as zice ca aproape se presupun. Probabil, în obsesia mea joaca un rol si oboseala sufleteasca. În ce priveste scrupulele legate de faptul ca sunt crestin, ele sunt ultima mea grija. Daca Dumnezeu exista, îmi întelege motivele si stie ca n-as face-o decât într-o situatie disperata, în care n-as mai avea alta cale. Daca nu exista, de ce sa ma tem? Nu cred nici ca, în afara de fiul meu si de alte câteva persoane, as produce suferinta prin disparitia mea. stiu ca "viii sunt cu viii, iar mortii sunt cu mortii". N-am nici prieteni pe care i-as lasa nedumeriti. Prietenii mei, putini, au murit. Azi, am câtiva amici. Si ei putini. Vedeti ca nu exagerez vorbind de esecuri? Voi fi uitat usor, dupa un "Dumnezeu sa-l ierte!". Dar, la urma urmei, nu e stupid sa avem vanitati inclusiv legate de moarte?"


Asa e , domnule Paler, e stupid! Totuºi, existã unii oameni, care, dacã or sa vã uite, or s-o facã mai greu. Nu stiu cum sã vã spun...
Între uitarea uºoarã a mortii celor care n-au lãsat semne, stã uitarea mai grea a celor care au fãcut-o.
Io aºa va închipui in aeternum: pe o uliþã prãfuitã din Lisa, în amurg, cu un soare sîngeriu deasupra, zîmbind ca un Don Quijote "care-a aflat", zeilor înºelãtori...
Dumnezeu sã vã odihneascã, domnule Paler!

[RIP]

a reprezentat ideea d Cultura (neaparat cu "C" mare!) a unei anumite categorii din comunism: oamenii kre nu aveau acces la noica, cretzia s.a. citeau paler... in virtutea inertiei, acelasi public kre l-a prizat p vremea aceea a continuat sa o fak si dupa 89.

marturisesc: k scriitor, nu mi-a placut niciodata. aforismele sale erau demne de un sub-cioran... fiind lucid, nu putea fi decit mizantrop; fiind insa si sentimental, mai toate jelaniile lui la adresa omului (pardon: Omului) sint destul d banale, d rascoapte. cit dspr reflectiile dspr arta - aici, maretzia impresiilor nu era intrecuta decit d kitschul expresiilor...

dar recunosc ca a fost o constiinta - paradoxal, mai mult dupa 89 decit inainte! a ramas credincios propriei luciditati, vazind derapajele din TOT spectrul politic. iar ultimul lui articol - din ' cotidianul' d azi; evident, anti-basescu! - este memorabil.

Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace!

hm..publicul ala comunist care-l priza inainte de '89, poate il intelegea mai bine, Noica, Cioran poate, increbil pentru dumneavoastra dar adevarat, nu erau gustati si, la fel de incredibil, in continuare nu sunt gustati de anumite persoane.
Din cate am vazut acest topic era destinat pentru cei care doreau sa-si exprime parerea de rau in urma disparitiei lui octavian Paler nu sa aduca argumente cum ca nu s-ar ridica la inaltimea pretentiilor anumitor persoane cu anumite pareri despre cultura/literatura.
Putina decenta se poate chiar daca nu este "maretul" Cioran sau "ilustrul" Noica.

[RIP]

mda
mie-mi plac domnii nascuti, iar nu facuti

sau, cum a spus ducele de doudeauville, presedintele jockey club din franta, cind a fost vorba sa fie primit un mare scriitor care nu avea titlu nobiliar: "din fericire, mai sintem unii pt care meritul personal nu conteaza"! :lol:

:hmm: cum era faza aceea dintr-un alt topic cu "bascalia de Dambovita"?! :hmm:

[Carmine Galante]

:hmm: cum era faza aceea dintr-un alt topic cu "bascalia de Dambovita"?! :hmm:

Nu se pune. :sick:

[RIP]

Nu se pune. :sick:

sa inteleg sa e acceptata ca bascalie doar atunci cand merge vu scopurile noastra .

Mai, Carmine. ma intreb "unde mergem?" 8)

[Liou]

Ce am de apreciat la dl. Paler este traiectoria lui. Era un tip plecat foarte de jos, din multe perspective, si tot efortul din viata lui a fost de a smulge ceea ce altii au avut de-a gata. Folosind aceasta metoda si-a insusit acceptarea sociala, cultura (scrisa nu conteaza cum), dreptul la opinie, influenta, autoritatea. Si toate astea in mod definitiv, autoritar, aratand ca are dreptul la ele.

asa de bine-ai spus-o!... sunt de acord si pentru asta l-am apreciat si eu.

"Avem timp,
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
.
.
.
.
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim."

[silver_boy]

Ultimul interviu luat de Istodor, si aparut In Cotidianul



Locuiti in apropierea unui McDonald’s. Paler a mincat vreodata un hamburger?
Nu am mincat niciodata un hamburger.

Dar poate hamburgerul este fericirea.
Pentru mine, nu. Fara sa fiu un antiamerican, nu sint dintre cei care cred ca orice vine din America e bun, imi vine in minte mcdonaldizarea.

Dar cit de frumos este ambalajul american!
E adevarat! Ma rog, eu imi dau seama ca la virsta mea, dubla decit a dumneavoastra, nu pot gindi precum tinerii. E natural conflictul dintre generatii. Dar acum e ceva mult mai grav. Tinerii de azi ii urasc pe cei batrini. Un tinar nu are voie sa fie modest. In mod logic, el trebuie sa creada ca va face gaura in Univers. Azi, in Romania, sentimentul meu este ca batrinii sint uriti.

E, pe Paler, pe Liiceanu, pe Plesu nu-i uraste nimeni.
Ura, ura, ura. Nu e vorba de mine.

Ce-mi pasa mie de restul batrinilor!
Da, e normal sa spuneti asa: „Ce-mi pasa!“. Dar, decent ar fi ca acest conflict sa fie pastrat la proportii autentice. In felul acesta nu mai exista o lupta reala intre generatii, lupta care este la baza progresului. Mai decent este obiceiul batrinilor din Insulele Fiji, care se duc sa moara in padure. E mai placut sa mori departe de societate. Eu am sentimentul clar ca traiesc intr-o lume pe care pe jumatate nu o mai inteleg si pe jumatate n-o aprob.

Sinteti din Lisa. Cine v-a adus in Bucuresti?
O intimplare. Exista in Bucuresti cel mai simandicos liceu din tara. La ‘’Spiru Haret’’ au invatat multi: Moisil, Noica, Plesu, Eliade. Parintii bogati ai elevilor dadeau bani pentru a institui cinci burse. Eu am venit sa dau examen pentru una dintre cele cinci burse.

Pur si simplu. In opinci, cioc! cioc!
Nu, nu eram in opinci. Eu pazeam vacile la poalele muntilor si am stat numai in opinci, dar, cind am venit aici, parintii mei mi-au cumparat primii bocanci... rigizi, greoi, negri, dar bocanci. Sigur, aveam bocanci, dar eram imbracat ca-n satele din Fagaras. O camasa din bumbac, fara guler, o vesta, laibar numita, si pantaloni strinsi pe picior. Aratam ca o salbaticiune folclorica.

Mindru de dumneavoastra?
Nu, foarte speriat!

De trecut sau de viitor?
Eu, inainte de a veni in Bucuresti, nu vazusem nici macar un alt sat... Nu ca nu vazusem un alt oras. Stiam o treime din vocabularul limbii romane. Va dati seama, nu stiam ca pe lume exista electricitate, telefon, ziar, tren, radio, ascensor, sosete, portari, agenti de circulatie, masini. Nu auzisem niciodata de astfel de notiuni. Ma rog, cunosteam universul vacilor, al plantelor, eram specialist in meteorologie, stiam precis unde sa stau cind veneau trasnetele, ca trasnea ca pe front.

Pantofii. Speriat la marginea istoriei.

Comunismul a adus egalitatea. V-a bucurat?
Nu, nu, nu, nu, nu. Eu nu am prea trait istoria. Fiind inhibat in mine insumi, am parcurs anii razboiului, spun asta ca o vinovatie, fara sa
traiesc adevarul ca tara mea era in razboi. Am trecut prin perioade de delir al lecturii si razboiul peloponesiac a fost mai important decit al Doilea Razboi Mondial. Neavind prieteni, un radio, un ziar, eram strain complet de evenimente.

Nici o bomba nu v-a trezit?
Nu, nici una. Am plecat din Bucuresti inainte cu o zi ca americanii sa bombardeze. In Lisa am trait razboiul superficial. Vedeam zilnic cum treceau avioanele americane, dar nu aveam constiinta istorica sa percep aceasta realitate. Mai mult, era o brigada de tunari in sat pentru a opri avioanele. Niciodata nu a fost lovit vreun avion, iar tunarii faceau ceaiuri in sat, se pretau la mondenitati. 23 august nu a fost marcat nicicum in Lisa. Nu traiam istoria. Primul moment al istoriei a fost cel al intrarii rusilor in sat. Atunci, tot satul s-a speriat.

Rusii violau si se imbatau.

Exact. In mod comic, taranii s-au gindit sa sape niste transee si sa-si apere satul. Cind au intrat rusii, nu era tipenie pe ulita. Lumea se ascunsese. Eu stateam dupa o perdea si rusii au trecut vreo ora. Rusii treceau, probabil cu ordine precise, fara sa clinteasca nimic din sat. Asta a fost prima imagine a istoriei.

Trei facultati ati facut. Unde locuiati?
In mahalaua mahalalei, dincolo de bariera lui Bachus, departe in Ferentari, pe strada Tufelor. Locul se transforma intr-o mare baltoaca murdara si trebuia sa te descalti ca sa ajungi acasa.

Tot bocancii ii descaltati?
Nu, aveam pantofi! Cred ca aveam chiar doua perechi. Eram chirias, alaturi de un cintaret de biserica si de un functionar. Camera de chirpici, fara soba, fara podea, fara apa, fara curent. Ieseam pe geam, ma spalam pe strada. Era ca-n Lisa. Retroactiv, am aflat ca in Universitate aveau loc intimplari istorice. M-am ferit de ele. Eu eram absorbit de scrierea unei carti: „Reabilitarea Evului Mediu“. Lucram la carte, si noaptea caram lazi de fructe, ca sa am bani. Eram in criza financiara perpetua. Cu tramvaiul veneam numai cind era plin, ca mergeam pe blat. Altfel, faceam mars fortat din Ferentariul meu. Istoria mea era istoria zonei, unde aveam noaptea tirziu „garderoba obligatorie“, adica hotii, interlopii te dezbracau, iti luau tot ce aveai. Preocuparile mele astea erau, plus cautarea unui loc de munca.

Cum ati ajuns sef la televiziune?
Pina in 1949 nu prea stiam mare lucru despre istorie. Bine, stiam ca sintem sub ocupatie, dar nu eram preocupat de detalii... Intr-un ianuarie pregatisem un seminar despre Simbolism la Litere si nu prea aveam vreo placere sa ma duc sa-mi prezint lucrarea. Am prezentat-o, desi venisem cu greu la facultate, si profesorul de la seminar

mi-a propus o slujba la radio. Nu stiam ca el este si sef la radio. Am cerut un timp de gindire... nu stiu de ce aveam eu nevoie de timp de gindire, ca nu am gindit nimic in timpul acela. Am acceptat.

Ce v-ati cumparat din primul salariu?

Am actionat in stilul meu! M-am dus la Capsa cu taxiul!

Deci: opinci-bocanci pantofi-taxi!
Da! Am pus taxiul sa ma astepte! Am comandat o masa numai pentru mine. Am mincat prima oara in viata mea intr-un restaurant, servit de un chelner. Dupa, am intrat in taxi si am comandat: „In Ferentari, in strada Tufelor!“.

Reprosul legat de viata dumneavoastra priveste sefia de la televiziune. Erati in istorie sau nu?
Sigur. In 1964 a aparut declaratia de independenta a PCR fata de rusi. Acel moment a fost foarte important. Toata lumea spera sa scapam de rusi. In zilele acelea, eu am fost trimis corespondent la Roma pentru Agerpres. Eu ma opusesem pina atunci oricarei ascensiuni. Voiam sa fiu liber. Am spus da, desi nu stiam italiana. Am plecat sa ma descurc si decis sa fac jurnalism adevarat. Am invatat repede italiana, atit de repede, incit imi pun probleme... eu nu cred in reincarnari, dar mergind in Toscana am simtit ca am mai fost pe acolo. Am invatat in doua luni italiana. La vreo doua luni de corespondenta, a aparut un interviu al sefului Partidului Comunist din Italia, care anunta detasarea partidului de rusi. L-am trimis in Bucuresti. Credeam sincer ca era nevoie sa se stie ca exista si altii care se detaseaza de rusi. Asa a si fost. In Biroul Executiv al Partidului Muncitoresc, interviul a explodat ca o bomba. Dej ar fi spus: „Daca e asa bun, sa-l punem director la televiziune!“. Propunerea am refuzat-o, pina cind am spus „da“ cu greu. Eu doua tari am indragit, una in care am fost, si una in care nu voi mai ajunge niciodata. Italia si Spania.

Pai, cum? Nu ati fost in Spania?
Nu. Si nici nu ma voi duce, fiindca as pierde Spania mea. Desertaciunea. Vehiculul spre trecut.

Ati tot fost in afara istoriei. Acum, istoria s-a jucat cu dumneavoastra!Stiu exact, azi, la 80 de ani, ce valoare au toate vanitatile. Totul e desertaciune. Eu nu mai am azi nici o certitudine. Certitudinile mele de azi sint ca hainele ciuruite de molii. Nu mai cred in aproape nimic, afara de valorile care stau la temelia fiintei mele. Din nefericire, nu cred nici in viata de apoi.

Dumnezeu e falimentul ratiunii mele. Eu nu ma tem de Dumnezeu, ci ma tem de absenta lui. Din clipa in care-mi pun problema, nu mai sint in stare sa inteleg nimic din ordinea sau dezordinea vietii actuale.

Asta va goleste si moartea, si viata.
Asa e. Singura mea jumatate de sansa este ca iubesc viata. Nevoia mea de a trai nu s-a eclipsat. Sint mizantrop, din ce in ce.

Faptul ca ati organizat Festivalul Cintarea Romaniei pentru ecran, ca ati fi inventat expresia „Epoca de aur“, ca ati fost membru important comunist?Prostie, minciuna. Eu nu mai polemizez cu minciunile care s-au debitat despre mine. Am fost si tigan, si evreu. Mi s-a scris numele cu doi „l“.

Sfirsitul dumneavoastra cum va fi?
La fel, in dezolare.

Unul brusc?
Profesorul Constantiniu spunea ca natiunea romana nu mai poate face istorie.

Atunci ce faceti pina la sfirsit?
Ca tot romanul. Daca nu pot sa fac istoria, o indur.

[Alex Leo Serban]

Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace!

hm..publicul ala comunist care-l priza inainte de '89, poate il intelegea mai bine, Noica, Cioran poate, increbil pentru dumneavoastra dar adevarat, nu erau gustati si, la fel de incredibil, in continuare nu sunt gustati de anumite persoane.
Din cate am vazut acest topic era destinat pentru cei care doreau sa-si exprime parerea de rau in urma disparitiei lui octavian Paler nu sa aduca argumente cum ca nu s-ar ridica la inaltimea pretentiilor anumitor persoane cu anumite pareri despre cultura/literatura.
Putina decenta se poate chiar daca nu este "maretul" Cioran sau "ilustrul" Noica.

asta a fost modul meu d a-i aduce omagiu
disparitia unui om celebru nu inseamna sa umpli forumurile cu jelanii baloase, ci sa spui - cit mai corect & decent - c a reprezentat acel om pt comunitate... mai uitati-va si voi la ferparurile d afara, ASA s fac: si cu bune, si cu rele, k nimeni nu e sfint... decit sfinta naivitate!

dar dk vi s pare k c am scris eu este lipsit d 'decenta' - HOW COME?! -, intrati p forumu d p hotnews sa vedeti c scriu unii acolo!
lucruri gen 'dzeu sa-l ierte, k eu nu pot!'

[Carmine Galante]

sa inteleg sa e acceptata ca bascalie doar atunci cand merge vu scopurile noastra .

Exact.

Mai, Carmine. ma intreb "unde mergem?" 8)

Spre prapastie.

[Supastar]

cum a spus ducele de doudeauville, presedintele jockey club din franta, cind a fost vorba sa fie primit un mare scriitor care nu avea titlu nobiliar: "din fericire, mai sintem unii pt care meritul personal nu conteaza"!

acum am vazut asta...
LOVELY! :love:
made my day! :happy:

sper ca era doar asa de dragul sarcasmului

evident ca NU!!!

[RIP]

asta a fost modul meu d a-i aduce omagiu
disparitia unui om celebru nu inseamna sa umpli forumurile cu jelanii baloase, ci sa spui - cit mai corect & decent - c a reprezentat acel om pt comunitate... mai uitati-va si voi la ferparurile d afara, ASA s fac: si cu bune, si cu rele, k nimeni nu e sfint... decit sfinta naivitate!

dar dk vi s pare k c am scris eu este lipsit d 'decenta' - HOW COME?! -, intrati p forumu d p hotnews sa vedeti c scriu unii acolo!
lucruri gen 'dzeu sa-l ierte, k eu nu pot!'

pana acum nimeni n-a facut jelanii baloase, iar faza cu freparurile uite sa stii ca astea sunt ultimele lucruri care le fac atunci cand deschid vreun ziar de afara. iar despre hotnews , noi suntem pe cinemagia iar de cei de la hotnews pot sa scrie ce vor sufletele lor.