Adaptation & Charlie Kaufman

[illotempore2002]

Despre procesul chinuitor al creatiei si despre a face filme despre banalitatea inconjuratoare sau despre spectaculosul inconjurator. Un film incursiune in luptele interioare care se dau in munca unui scriitor (de scenariu de film sau de roman), a unui artist in genere.

Mai exista un topic dedicat lui Adaptation in sectiunea Acum pe ecrane si-o s-o rog pe Buticut sa mi-l dea mie ca si asa nu mai are ce face cu el

Daca l-ati vazut, va astept cu opinii.

Maine revin cu o analiza mai minutioasa.

p.s. vbim aici de toate filmele lui Charlie Kaufman, daca sunt iconoclaste, desi pana acum, sunt aproape toate iconoclaste, sau ma rog, in zona asta, a filmului non-standard, cu epica franta s.a.m.d. nu am sa insist.

[Judex]

Da, in cazul lui Charlie Kaufman se poate vorbi despre un scenarist-autor de film. Are la activ generice ca producator si chiar unul ca regizor. O figura intr-adevar aparte. Voi reveni si eu in timp cu oarece consideratii. Cu ani in urma mi-am innebunit gasca de rugbysti la pub, mai intai cu Confessions... si apoi cu Eternal Sunshine...

[illotempore2002]

Intr-adevar, Stralucirea eterna a mintii neprihanite e un film cu totul exotic. Intre noi fie vorba, my no.1 din filmografia Gondry este Science of sleep, dar aici vbim de Kaufman.

Adaptation mai ales este foarte ingenios. Principiul e cel felinnian din Otto e mezzo, in care artistul/creatorul are un trac puternic si prelungit cand se gandeste la produsul lui, nefiintat inca. Si in tot timpul asta in care se gandeste (despre ce sa scrie oare, cum anume sa scrie, in ce forma sa le puna pe toate, cine sa fie Eroul, ce anume sa i se intample, ce dorinta sa-l impinga de la spate?), filmul, bazat pe fix acest scenariu care inca nu exista (si totusi el exista, pt ca, nu-i asa, asta facem acum, ne uitam la un film care are la baza un scenariu) se desfasoara netulburat, parcurgand etapele firesti: expozitiunea, lipsa pe care o sufera Eroul (da, Charlie kaufman, scenarisul si personajul principal al acestui film, este un Erou care are o misiune de indeplinit si in ciuda obtsacolelor, nu renunta la principiile sale), intriga/the hook, depasirea obstacolelor, etc.

Filmul, dincolo de faptul ca este entertaining, contine si o lectie foarte buna de scenaristica. Si are si un profesor care sa ne transmita lectia asta, nimeni altul decat robert McKee, "tatal lor", al scenaristilor. Apare in mijlocul unui amfiteatru si de acolo tipa tiranic la audienta si la noi: you have to add drama to your script. Trebuie sa ai twist-uri spectaculoase. In lume au loc atatea drame, crime, violuri, cataclisme, lucrurile astea constituie esenta unui film (chiar asa, de ce este prezentat McKee ca un tiran nemilos, rigid, fixist , pesemne pt ca Kaufman sau Jonze nu adera totalmente la principiile lui de storytelling?)

Ce mi-a placut cel mai mult: primele 80% din film au avut forma unei supe usor insipide (insa totalmente atragatoare si incitante in continut), pt ca vedeti voi, scenaristul nu stia despre ce sa scrie in filmul lui, asadar nu exista....nimic. Dupa intalnirea cu McKee, care il sfatuieste pe tanarul scenarist sa scrie un final revelator, neasteptat, socant (dar totusi justificat) pt scenariul lui, filmul devine brusc un "film de actiune": in numai 5 minute au loc urmariri, accidente de masini, impuscaturi, crocodili ucigasi, marturisiri adanci de iubire fraterna, moartea unui protagonist (fratele geaman al lui kaufman). In aceste ultime minute ale filmului sunt condensate toate cliseele filmului american de categorie B, clisee care ii repugna total lui Kaufman. Ce este insa genial este ca tot potopul acesta de clisee se incheaga organic de coerent cu restul filmului, fara a fi, culmea, nimic fortat.

[Judex]

Intr-adevar, Stralucirea eterna a mintii neprihanite e un film cu totul exotic. Intre noi fie vorba, my no.1 din filmografia Gondry este Science of sleep, dar aici vbim de Kaufman.

Full cast and crew for
Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004)
Directed by
Michel Gondry

Writing credits
(WGA)
Charlie Kaufman (story) &
Michel Gondry (story) &
Pierre Bismuth (story)

PS
Si-am uitat:

Charlie Kaufman (screenplay)

Produced by
Georges Bermann .... executive producer
Anthony Bregman .... producer
David L. Bushell .... executive producer (as David Bushell)
Linda Fields .... associate producer (as Linda Fields Hill)
Steve Golin .... producer
Michael Jackman .... associate producer (as Michael A. Jackman)
Charlie Kaufman .... executive producer
Glenn Williamson .... executive producer

Deci se poate vorbi despre Eternal Sunshine... aici? Cu voia dvs...

[illotempore2002]

Eu spuneam ca The science of sleep NU e facut de Kaufman, nu ma refeream la Eternal sunshine u trebuie decat sa recitesti ce-am zis.

Raspunsul e da, se poate vorbi si de Eternal.

[Judex]

O, vai, dar va multumim, domnisoara Guru de Iconoclast y Kaufman.

[illotempore2002]

On Adaptation

Ce e interesant este ca toate personajele din acest film sunt....reale. Charlie Kaufman, scenaristul este real. El incearca sa faca o "adaptare" a romanului "Hotii de orhidee" dupa Susan Orlean, iar in film scriitoarea, Orlean, are un rol major, intrucat, intai indirect si apoi direct, cei doi autori interactioneaza. Prin scris si "pe viu". Apoi, Susan Orlean scrie in romanul ei despre un pasionat cultivator si cercetator de orhidee, care si el este ... real. Traieste cu el o interesanta poveste de dragoste pe care o va transpune in roman. Nu mai zic ca Charlie Kaufman chiar are un frate, Donald, care si el are un rol major in film si care il ajuta pe Charlie sa scrie scenariul....atat Scenariul lui Adaptation, cel la care ne uitam noi, cat si scenariul din film (cel putin asa, de ochii lumii, caci in realitate - care realitate? - Charlie nu are nici un frate ). Care oricum e acelasi cu scenariul filmului la care ne uitam noi

Nu prea mi-a placut Meryl Streep in rolul Susanei Orlean, dar nah, nu am avut incotro, a trebuit s-o suport. Nu'sh de ce, ma plictiseste si parca-s satula de filmele cu ea, plus ca joaca la fel in toate filmele si are o voce enervanta. Si toate rolurile ei sunt de depresiva sau de vrajitoare rautacioasa.

N.B. Adaptation atat ca adaptare de la roman la scenariu cat si adaptare darwiniana a orhideelor in speta de fata. Interesante speciile acelea de orhidee care cresc pe scoarta copacilor fara a fi insa parazite, hranindu-se cu ceea ce se gaseste in aer si in picurii de ploaie.

[illotempore2002]

Un bonus in acest film, pt cei care au vazut Being John Malkovich: Adaptation incepe cu Charlie Kaufman pe platoul de filmare de la Being John Malkovich. Avem film in film. Din nou, o puternica integrare a realitatii in fictiune.

[marius_em]

Am vazut Adaptation, nu cu acelasi entuziasm ca tine, poate pentru ca eu nu sunt atat de cunoscator in ale cinematografiei, sa apreciez si ceea ce se intampla in spatele camerei, sa fac referinte la filme dinainte sa ma fi nascut. Asadar, analizand din postura diletantului, Adaptation mi s-a parut o critica mai mult decat orice la adresa Hollywood-ului si a publicului sau. Asta am vazut eu, nu vreau sa spun ca asta e tot filmul. Chinurile creatiei, deciziile pe care trebuia sa le iei punand in balanta propriile principii cu ceea ce se intampla de fapt in jurul tau, ceva de genul sa muncesti din greu sa faci ceva cu valoare, in timp ce un alt individ ca si tine, poate chiar fratele tau geaman, un alter ego, nu face nici un efort, nu creaza nimic, are mai mult succes decat tine in ochii lumii. Cu asta poate rezona oricine, totusi fiind de partea publicului consumator, si nu de partea scenaristului creator, toate aceste conflicte intre lumi m-au lasat destul de distant. Pare asa un cantec de lebada, un "vai ce grea e viata de scenarist", un patetism ce nu ajunge si la cel pentru care e facut filmul, la public. Cred ca filmul asta e un manifest, fara manifestanti.
Eternal Sunshine are o tema universala, dragostea, deci e mai usor de conectat la public, si chiar mi-a placut foarte mult. Nu am vazut Being John Malkovich, desi l-am tot cautat.

[illotempore2002]

Da, iti inteleg punctul de vedere, ti se pare un film exclusivist si care tine nasul pe sus. Nu am simtit deloc cum ca autorii ar vrea sa epateze sau sa se adreseze doar unui segment limitat.

Acuma ca nu alege un subiect comun intregii cinematografii, well, da, dar ce e rau in asta?

Observatia ta cum ca filmul critica aspru sistemul hollywwodian de a spune povesti este perfect justa si e de fapt primul nivel de interpretare al filmului, Adica da, in primul rand despre asta este vorba, insa vrand sa intru in detalii dincolo de film, am ignorat lucrul cel mai vizibil.

Imi place denumirea pe care au dat-o unii critici lui Adaptation: metafilm.
Cred ca asta spune totul, prefix are darul de a lamuri din start tematica abordata aici.

[Judex]

Marius, nici ea nu stie ce se intampla in spatele camerei, dar uneori vorbeste bine despre ceea ce vede, ca cinefila. Nu te mai scuza atat. Ai un punct de vedere onest.

[illotempore2002]

Curat prefix

Marius, nu m-am referit oricum nicaieri la ce se intampla in spatele filmului. Pur si simplu am vazut filmul si cateva interviuri cu Susan Orlean si Charlie kaufman despre acest film, pe care vi le recomand si voua. Susan este o femeie foarte placuta, mula mai placuta decat interpreta ei Meryl Streep.

http://www.youtube.com/watch?v=bUwrIeEB9-Y

[marius_em]

Scuzati-ma, nu am vrut sa par sarcastic, desi acum ca recitesc, formularea poate nu a fost cea mai fericita. Am vrut sa-mi pun in context opinia, si in acelasi timp sa-mi arat respectul pentru initiatoarea acestui post. Adaptation a fost un film bun, pentru ca ai despre ce sa discuti. Nu trebuie sa-ti placa, dar daca iti provoaca putin mintea, eu zic ca un film e bun. De exemplu astazi am vazut "Cea mai fericita fata din lume" la IIFF, un film atat de chinuitor pentru spectator, pentru mine cel putin, pentru ca nu are nici un personaj pe care sa-l simpatizezi, pentru ca la final ajungi sa urasti sincer absolut pe toti din film si tot ce reprezinta ei. Cred ca acest sentiment se datoreaza faptului ca vedeam atat de multe lucruri din propria-mi experienta de viata. Cel putin acele discursuri parintesti, mi-au vibrat adanc in constiinta. A fost un chin de urmarit, mai ales ca a suferit putin la aspectul sunetului, de multe ori replicile fiind acoperite de zgomotul de fundal, dar dupa am petrecut vreo ora jumate discutandu-l aprins, si schimband opinii la o bere cu prietenii.
Revenind la Adaptation, cred ca e un film foarte bun, fara indoiala, dar ce am vrut sa explic mai sus e ca desi l-am inteles intr-o masura, nu l-am simtit.
Multumesc pentru link-ul cu interviul lui Susan Orlean. A fost interesant si placut de urmarit. Intr-adevar e foarte simpatica autoarea.

[illotempore2002]

Ma bucur ca te-ai uitat la interviu. Dar nu am vrut sa las impresia ca te-am evaluat ca fiind sarcastic, mai mult decat atat, nu am simtit nici o urma de sarcasm in tot ce ai spus.

[Judex]

De ce mi-ai sters mesajul anterior, mai Girafel?

[illotempore2002]

Mi s-a parut ca nu aduce nimic in plus ontopic daca tii musai pot sa-l repun pe tapet.

[Judex]

No prob, vorbim despre Kaufman.

[ricutza]

Filmul, dincolo de faptul ca este entertaining, contine si o lectie foarte buna de scenaristica. Si are si un profesor care sa ne transmita lectia asta, nimeni altul decat robert McKee, "tatal lor", al scenaristilor. Apare in mijlocul unui amfiteatru si de acolo tipa tiranic la audienta si la noi: you have to add drama to your script. Trebuie sa ai twist-uri spectaculoase. In lume au loc atatea drame, crime, violuri, cataclisme, lucrurile astea constituie esenta unui film (chiar asa, de ce este prezentat McKee ca un tiran nemilos, rigid, fixist , pesemne pt ca Kaufman sau Jonze nu adera totalmente la principiile lui de storytelling?)

Ce mi-a placut cel mai mult: primele 80% din film au avut forma unei supe usor insipide (insa totalmente atragatoare si incitante in continut), pt ca vedeti voi, scenaristul nu stia despre ce sa scrie in filmul lui, asadar nu exista....nimic. Dupa intalnirea cu McKee, care il sfatuieste pe tanarul scenarist sa scrie un final revelator, neasteptat, socant (dar totusi justificat) pt scenariul lui, filmul devine brusc un "film de actiune": in numai 5 minute au loc urmariri, accidente de masini, impuscaturi, crocodili ucigasi, marturisiri adanci de iubire fraterna, moartea unui protagonist (fratele geaman al lui kaufman). In aceste ultime minute ale filmului sunt condensate toate cliseele filmului american de categorie B, clisee care ii repugna total lui Kaufman. Ce este insa genial este ca tot potopul acesta de clisee se incheaga organic de coerent cu restul filmului, fara a fi, culmea, nimic fortat.

am vazut Adaptation de mult si nu prea mi-a rams nimic in minte. Poate ca ar trebui sa-l revad desi mi s-a parut un film neprietenos.
Oricum, ceea ce tin minte este ca am apreciat foarte mult ridicularizarea lui McKee, in principal pentru ca in perioada in care am vazut filmul, cineva mi-l tot proslavea exagerat de mult. Evident, omul are o multime de idei bune pentru baza oricarui scenarist incepator. Dar de la un anumit punct (nivel la care Kafman in mod clar este deja), trebuie sa te desprinzi de "sfaturile" lui McKee.
Mi se pare ca filmul critica o intreaga generatie de cineasti care nu constientizeaza faptul ca aceasta "desprindere" trebuie sa aibe loc. Si in acelasi timp este si ironic fata de faptul ca a detine regulile care te ajuta sa scrii un scenariu bun, nu inseamna ca esti si capabil sa scrii un scenariu de succes. McKee este faimos ca si profesor nu ca si scenarist.
Am apreciat insa ca McKee are un simt al umorului suficient de dezvoltat ca sa-i permita sa apara intr-un film care nu-l pune intr-o pozitie prea buna.

[Judex]

Eu cred ca McKee insusi agreeaza ideea pe care ne-o transmite Kaufman in ceea ce priveste tiparele dramaturgice. Adica - buey, ce va spunem noi sunt niste notiuni doar, ca sa deprindeti automatisme si sa nu trageti chifle aiurea, restul depinde de voi; noi va aratam, in mare, cum se spune corect o poveste filmica, cum structurezi o naratiune cinematografica, chestii d-astea formale, apoi e treaba voastra cum continuati.

[illotempore2002]

@ricutza

McKee nu apare in film ci este jucat de Brian Cox. Asadar nu se stie cat simt al umorului are sau nu, poate ca nici nu a fost de acord, poate ca nici nu a fost intrebat daca e de acord sa existe un personaj cu numele lui in film.