(Wong Kar Wai) Days of being wild vs. O thiasos (Th. Angelopoulos)

[Liviu-]

Meci: (A9. Wong Kar Wai) Days of being wild vs. O thiasos (A10. Th. Angelopoulos)

Rezultat: 3 - 3

Perioada de votare: 29 august 2011 - 4 septembrie 2011

Topicuri utile:

Turneu regizori - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

Days of Being Wild - Desi l-am vazut acum a treia oara, nu imi mai aminteam foarte multe, ceea ce nu e surprinzator avand in vedere ca atmosfera e totul. Povestea si personajele par sa existe mai mult de dragul de a da ocazia lui Wong si lui Doyle sa creeze poezie in imagini. De exemplu, filmul se incheie cu o scena in care un barbat elegant care nu mai aparuse niciodata pana atunci e urmarit indelung in timp ce se pregateste sa iasa in oras. Din fericire actorii sunt cu totii excelenti si asta ajuta mult, iar din punct de vedere tehnic Days of Being Wild e intr-adevar remarcabil. Am un atasament emotional pentru Days of Being Wild , fiind unul din primele filme care m-au atras spre cinematografia asiatica, dar in ultimul timp simt ca incepe sa ma oboseasca supradoza de "film de arta" in care stilul incearca sa devina substanta, in general cu rezultate sarace.

[Liviu-]

De exemplu, filmul se incheie cu o scena in care un barbat elegant care nu mai aparuse niciodata pana atunci e urmarit indelung in timp ce se pregateste sa iasa in oras.

Pe tema asta:

"In 1990, during the filming of Days of Being Wild, Carina was abducted and topless photos of her snapped.

Originally, Wong Kar Wai said, there were plans for "Days of Being Wild" I and II, and the sequence featuring Tony Leung was meant to be the opening scene of the second movie. But two things happened, both mundane and dramatic. The mundane one was that "Days of Being Wild" didn't do well in Hong Kong, so the producers said, "No Part 2." The dramatic one occurred during filming and involved a mysterious act of violence that fans of Tony and his longtime companion, Carina Lau, still buzz about in Internet chat rooms.

"I was doing the shoot," Tony said, "and a friend came and told me, 'Your girlfriend has just been kidnapped.' And I told Kar-wai I couldn't do any more, I had to go find her." The thugs who grabbed Carina set her free several hours later, and it is now believed that the man behind the kidnapping is a show business entrepreneur with whom Carina was having a financial dispute. Tony said she has never wanted to talk about what happened in those missing hours with anyone, including him. "I told her that was fine, I had no right to ask," he said. "I was just glad to have her home safe." He then told Kar Wai that he didn't want to go back to work anytime soon. "A human being is more important than a movie," he said."

Cred ca In the mood for love poate fi vazut ca un fel de continuare a lui Days of being wild si una mult mai buna decat ar fi fost probabil Days of being wild 2

Din momentul in care O thiasos a inceput cu un actor care spune "The love of Golfo, tragic and profound, deep in your heart will resound." , am avut cele mai negre presimtiri. Nu sunt un fan al filmelor care iti dicteaza de la inceput ce ar trebui sa simti. Dupa 40 de minute de scene care presupun cunostiinte despre istoria Greciei si personaje vag schitate, am realizat ca mai urmeaza trei ore de chin si am abandonat. Compozitia imaginii era foarte reusita. Evident, nu pot vota.

[rvn]

'days of being wild"
seductie,abandonare,suferinta din dragoste si multa,multa frustrare intr-un amestec ciudat de stiluri orientale si europene pe fundalul unei partituri muzicale cu iz erotic in ritm de dans sud american.acestea sunt ingredientele unui film special in care accentul este pus insistent pe framantarile interioare ale personajelor si mai putin pe dezvoltarea unui fir narativ. asadar,povestea este simpla,lipsista de zorzoane:un tanar seducator,intretinut, trece de la o relatie sentimentala la alta,cu o nepasare uluitoare,fara sa se poata atasa definitiv de vreuna din femeile pe care le ademeneste cu privitul ceasului si freza de gigolo pe care si-o piaptana obsesiv.suntem martorii desfasurarii a doua din aceste legaturi erotice,cu doua femei complet diferite din punct de vedere temperamental iar personajul nostru se descurca cu greu, facand slalom printre dorinta de casatorie a uneia si accesele de isterie ale celeilalte. seducatorul nostru poarta in suflet drama propriei abandonari materne.mama adoptiva i-a oferit un camin confortabil in schimbul unei fericiri pe care el n-a fost capabil sa i-o ofere in schimb.
in”days of being wild” mi-a placut mult modul cum regizorul si-a pus personajele in valoare,le-a definit si le-a creat fiecaruia cate-o poveste de viata pe care ele o scot la iveala in timpul scenelor dramatice care se deruleaza pe masura ce ele se cunosc si interactioneaza.
sunt cateva secvente care mi-au lasat o impresie deosebita la nivelul dramatismului acut ce razbate din dialogurile taioase sau pur si simplu din expresivitatea subtila a figurilor pe care camera de filmat le surprinde intr-un mod destul de convingator.
mi-a placut alura lui Leslie Cheung in rolul seducatorului,nimic teatral sau exagerat in modul lui de abordare a rolului,din contra,retinut,impasibil,de multe ori chiar „enervant” de sigur pe el prin sexualitatea tipic asiatica pe care o emana,diferit de ce-am vazut eu pe ecran pana acum.secventele cu el dansand pe ritm de mambo sunt cele care m-au convins,dar votul nu-i voi da, desigur,decat dupa ce voi viziona si filmul grecesc.

[Federico]

Din momentul in care O thiasos a inceput cu un actor care spune "The love of Golfo, tragic and profound, deep in your heart will resound." , am avut cele mai negre presimtiri. Nu sunt un fan al filmelor care iti dicteaza de la inceput ce ar trebui sa simti. Dupa 40 de minute de scene care presupun cunostiinte despre istoria Greciei si personaje vag schitate, am realizat ca mai urmeaza trei ore de chin si am abandonat. Compozitia imaginii era foarte reusita. Evident, nu pot vota.

Ha! Ha! Ha! Ha! Mai are cineva curajul sa se-apropie de filmul asta?
Twinsen, la prologasul ala mi se pare ca te repezi de parca de-abia asteptai sa gasesti un motiv pt care sa scapi de film. Insa oricum l-ai inteles gresit. Acolo nu era autorul care ne face noua cu ochiul in legatura cu intergul film ci facea parte din piesa pe care se chinuie s-o puna-n scena gasca ambulanta de actori. Nu trebuia sa-i acorzi prea multa importanta sau sa te sperii.
Dincolo ai dreptate. Da, filmul e destinat unei clientele selecte in primul rand, adica poporului grec. Toata arta pierde ceva cand este exportata insa cazul de fata e unul extrem. Fara o familiarizare sanatoasa cu istoria, mitologia, cultura si spiritul grec nu poti sa patrunzi cu adevarat filmul. Insa razboiul e departe de a fi pierdut din start. Exista motive solide pt a-i da filmului o sansa. Numai simpla idee de a te dedica timp de 4 ore unui film molcom si minimalist e o provocare in sine.
Da, personajele raman pana la final "vag schitate". Demiurgul lor e la fel empatic cu ele ca un sef de garnizoana cu recrutii sai. Filmate numai de la distanta, dandu-le rareori dreptul la exprimare (insa si cand o face! - in trei randuri cate un personaj ne ia la ochi si incepe sa ne toarne o confesiune neintrerupta de vreo 5-6 minute) sau de a interactiona intim intre ele. Tre' sa faci eforturi serioase cand actiune se focalizeaza cat de cat pe cineva, sa-ti dai seama care-i "povestea" lui sau daca l-ai mai vazut pan-atunci. Inevitabil asta raceste mult temperatura filmului si senzatia lasata e inconfortabila, insa cu siguranta asta a fost si intentia autorului.
Da, si compozitia fotografica ramane reusita. Vizual filmul are o forta deosebita. Tracking-shot-urile alea infinite scurgandu-se ca in Dali (cum zicea cineva ) pe care le iubesc atat de mult la Tarkovski sunt prezente si aici, plimbadu-se pe strazile pustii si prin cladirile ruinate. O scena foarte asemanatoare prim prisma geo-topografica cu una din "Offret"-ul aceluiasi Tarkovski - in aer liber, la o masa acompaniata de cativa copaci despuiati, aproape de malul marii, (aici cu niste nuntasi ca protagonisti) - se dovedeste apta de a insufla o bucurie estetica de un nivel extrem de ridicat. O alta scena frumoasa o inmormantare in care neinsufletitul e coborat in groapa in aplauzele tovarasilor de trupa, ca la finalul unei piese.
In fine, filmul merita din plin o vizionare, zic eu. Chiar daca sunt sanse mici ca sa intelegi ceva de-acolo, totusi cumva asta nu elimina interesul si placerea actului contemplativ. Exista un carusel extrem de variat de ipostaze in care sunt puse personajele (unele dintre ele extreme) si asta e misto.

Am vazut si wong-kar-wai-ul. Nu prea m-a fermecat. O sa votez cu grecul dar revin alta data si cu o explicatie.

@rvn scuze ca mi-o permit dar: poti sa lasi spatiu dupa semnele de punctuatie? inconforteaza lectura. (ti-a atras atentia si Pitbull odata, dar ai uitat )

[MinRep]

Days of Being Wild
Nu stiu exact ce sa spun despre ”Days of Being Wild”, dar nu cred ca pot sa spun ceva de rau despre el... Nu l-am revazut pentru turneu, dar imi amintesc de el destul de bine. Este cel mai important film facut de Wong Kar Wai si directorul sau de imagine Christopher Doyle: chiar daca nu este cel mai bun, este cel care, in termeni de imagine, stil si structura, da tonul pentru cele trei filme mari ale lor din anii '90 ("Chungking Express", "Fallen Angels" si "Happy Together"), iar povestea lui este spusa mai departe in "In the Mood for Love" si "2046".
Totusi, indiferent de locul sau in istorie, "Days o Being Wild" e un film captivant si entertaining. Chiar daca fuge dupa trei-patru linii narative, toate acestea conduc spre aceleasi teme. Nu ma deranjeaza asa-zisele clisee (ploaia, mizeria urbana, personajele care devin, pe rand, naratori etc.) Wong Kar Wai stie sa impleteasca aceste elemente intr-o creatie originala, plina de imagini seducatoare.
Actorii merita mentiuni aparte. Leslie Cheung duce greul, dar Maggie Cheung si Andy Lau - desi petrec relativ putin timp pe ecran - sunt cei pe care imi place cel mai mult sa ii privesc. Cat despre aparitia misterioasa si usor nelinistitoare a lui Tony Leung (Chiu Wai), este unul dintre cele mai inspirate finaluri cinematografice. Un singur cadru, relativ lung, cu un personaj nou, pregatindu-se sa iasa in oras in locuinta sa cu tavanul mult prea jos, sugereaza ca existe si alte destine, alte personaje singure in cautarea acelorlasi lucruri. Imi place ambiguitatea acestui final.

O thiasos
Sunt multe lucruri de apreciat la acest film. Este o poveste "importanta", pe un subiect "greu" (WWII & aftermath), spusa dintr-o perspectiva care, la vremea aceea cel putin, era cenzurata de catre autoritatile elene. Iar Angelopoulos nu a fost niciodata (cred) mai riguros ca aici, compunandu-si filmul in intregime din cadre lungi, complicate, de obicei in miscare, care - de mai multe ori pe parcursul filmului - incep intr-o perioada de timp si se termina in alta. Nu m-au deranjat trimiterile la istorie si mitologie (in general, cam cunosteam povestile) si nici macar politica unilaterala si usor mioapa din spatele filmului. Dar cred ca, pentru un film de patru ore care acopera momente din mai multe decenii, "O thiasos" are ambitie si pretentie, dar este simplist. Metafore facile domina pe parcursul filmului (precum scena in care englezii ii pun pe artisti sa joace pentru ei), iar povestea Electrei si a lui Oreste nu este mai mult decat un gimmick.
Trebuie laudat Angelopoulos pentru ca este un meserias talentat, dar arta povestirii si comentariul social/politic nu sunt punctele sale forte.

Vot: Days of Being Wild (but you knew that already...)

[Windom]

Days of Being Wild

L-am revazut acum, il vazusem cu ceva ani in urma pentru prima data, insa, si in cazul meu, amintirile sint in ceata. E destul de greu sa-ti ”amintesti” un asemenea film. Ramîi cu impresiile de moment, încerci o anumită melancolie, dar e aproape imposibil sa povestesti, sa sintetizezi ceea ce ai văzut. Un peisaj tropical cu aer de Blade Runner, aparent extrem de out of place. Personaje la fel de out of place, incercind mereu sa-si gaseasca rostul, intersectîndu-se unul cu altul doar pentru a se despărți apoi și mai înstrăinați. Un Casanova antipatic ce pare a iubi clipa, desconsiderînd viața. Clipe de trandețe în care cadrele sînt invadate de o plăcere carnală viciată alternează cu ore/zile de masochism individual. Poezia alienării invadează toți porii, devii un spectator îndrăgostit de atmosferă, de vizual, dar înstrăinat de personaje. Spre deosebire de celelalte filme asiatice vazute pina acum „în competiție”, aici vedem un Extrem Orient occidentalizat, corupt chiar. N-am mai descoperit acea inocență în atitudinea față de viață, în general, acea serenitate, suferinta calmă, resemnare. Ai impresia ca un Travis Bickle s-ar simti la fel de acasa pe strazile alea ca si personajele noastre. Personajele feminine pozeaza in femmes fatale/curve de lux. Barbatii sint niste dandy plictisiti ori disperati, multumiti cu un futai la colt de strada ori in casa scărilor. La nici un alt regizor n-am mai vazut viciul zugravit cu atita poezie, extazul într-un rotocol de fum ori o broboană de sudoare...

O thiasos

This is one tough nut to crack. Odata ce ai ajuns la miez, insa, recompensa aproape ca merita efortul. Nu e un film a carui complexitate sa fie patrunsa dupa o singura vizionare, asta e clar, mai ales daca nu esti familiarizat cu Theo sau cu spatiul geografic în cauză. Nu trebuie însă să fii neapărat grec pentru a aprecia unele scene de-a dreptul memorabile. Două mi s-au întpărit în minte – foametea, zugrăvită pe acea zăpadă imaculată unde o găină cade pradă entertainerilor, transformaţi într-o haită sinistra de prădători; apoi scena în care un soldat acostează o fată doar pentru a trece de la bravadă la umilire în doi timpi şi trei mişcări, pe măsură ce înlătură textila. Aprecierea compoziţiei cadrelor nu necesită cunoştinţe de geo-politică. Dacă vrei însă să pătrunzi toate înţelesurile, lucrurile o să ţi se pară destul de haotice, mai ales în prima oră, pînă îţi dai seama ce şi cum. Nu există o dezvoltare a personajelor, acestea par a fi simple vehicule de livrare a unor mesaje ori idei. În puţinele ocazii cînd ele ni se dezvăluie, o fac pentru a susţine o ideologie şi nu pentru a deschide o fereastră către universul lor lăuntric. Gloata bîntuie cadrele, dar e o gloată apropiată mai degrabă de acel sinistru cortegiu al morţii din The Seventh Seal decît de o trupă de entertaineri.
Apreciindu-i chiar numai calitaţile artistice la o primă vizionare, evitînd înnămolirea în smîrcurile politicului, îţi dai seama că te afli în prezenţa unui film important dar dificil, greoi, stufos. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, fiindcă îndeamnă la revizionare.

Vot: O Thiasos

[aniela07]

O thiasos este un film pe care trebuie sa-l vezi dimineata dupa 8 ore de somn linistit. Recunosc ca abia pe la jumatatea filmului am inceput sa inteleg ce se intampla, cum este structurat temporal filmul si m-am obisnuit cu modul in care camera se misca pentru a sari in timp. Iti trebuie un minim de cunostinte despre istoria Greciei pentru a intelege succesiunea politica a stangii/dreptei, pe cine sustineau britanicii etc. Mai e si putina mitologie, cu Agamemnon care se refugiaza din Asia Mica si care devine seful unei trupe de actori ambulanti specializata in jucarea unei piese de dragoste unde, ca si in viata reala, tradarea este miezul povestii (alaturi de moarte). Apar si nevasta infidela, Oreste, Electra care se razbuna...
Melodrama pusa in scena de trupa de actori sufera mai mereu interventia neasteptata a istoriei care impiedica actul artistic de a se desfasura intr-un mod pre-stabilit. Singura data cand vedem sfarsitul piesei este atunci cand soldatii britanicii ii obliga pe actori sa joace intr-un mediu improvizat (pe malul marii).
Cadrele largi si lente sugereaza (cred) ca accentul filmului nu se pune pe dramele individuale, ci tinde sa surprinda modul in care societatea, istoria ne influenteaza destinele.
Cel mai mult mi-a placut scena in care cei 3 se vad clar in oglinda din spate iar femeia din prim plan este floue.
La prima vizionare cred ca am inteles cam 20% din film.

Desi Days of Being Wild e filmul care imi place cel mai putin de la WKW (este adevarat si ca e unul dintre primele lui filme), ma atrage la el dragostea mereu ratata (telefonul care suna intr-un timp nedefinit, dar care este, in mod cert, prea tarziu), personajele care iau decizii gresite in care simtim ca se trece milimetric pe langa ceea ce cautam cu totii : o dragoste care sa ne dea sens vietii. Dupa ce te ravaseste, o astfel de dragoste, care trebuie sa se termine, te lasa confuz si fara sens.
In Days of Being Wild, pe langa efortul de a te defini dupa pierderea unei relatii speciale de dragoste, mai este si cautarea mamei biologice de catre Yuddy (partea asta nu prea m-a convins, mi s-a parut un subiect tratat destul de stereotip).
Mi-a placut senzualitatea mamei vitrege, Rebeca, si refuzul ei de a se resemna in fata timpului (desi cu amara intelegere a neputintei de a trai aceleasi iubiri ca in tinerete).
Cred ca felul in care povestile personajelor se amesteca intre ele salveaza filmul de la plictis.
Imi place modul foarte personal in care sunt tratate personajele, este o apropiere intima intre spectator si ele, cu dilemele si ravasirile prin care trec. Plasarea personajelor in interior, intre ziduri este un lucru care imi place in filmele lui WKW.

Pentru ca sunt o ignoranta (dar promit sa revad O Thiasos + Ulysse’s Gaze ca bonus), votez pentru Days of Being Wild.

[rvn]

Spre deosebire de celelalte filme asiatice vazute pina acum „în competiție”, aici vedem un Extrem Orient occidentalizat, corupt chiar.

Hong Kong e una din realitatile socante ale Chinei,oaza de occident care contrasteaza puternic cu restul tarii.actiunea din film se petrece in 1960 si daca stam cateva clipe sa facem o comparatie,vom vedea multe elemente care definesc stilul social european,mai ales britanic,sub influenta caruia se afla insula la acea vreme.
banii apar frecvent in dialogul dintre personaje si nu intamplator,fiindca ei sunt elementul definitoriu al coruptiei.cu bani poti cumpara orice:o sticla de Coca Cola ( secventa de inceput a filmului), fericire (amantul tanar al mamei adoptive) , o calatarie cu taxiul( cei 6 dolari oferiti de politist iubitei seduse), un pasaport si orice prostituata din Filipine..
mediul social pe care Kar-wai ni-l zugraveste in filmul sau e unul putred,viciat de puterea banului si de prostitutie.pana si relatia dintre Rebeca si York mi s-a parut a degenera intr-una cu tenta sexuala,un fel de relatie oedipiana.daca gresesc,ma puteti corecta,dar din scena aceea petrecuta la restaurant intre ei,cand ea ii spunea ca amantul cel tanar o face fericita,desi stie ca face sex cu ea pentru bani,am avut aceasta impresie, ca ea dorea de la el o astfel de rasplata pentru faptul ca l-a crescut si ca din pacate, el n-a putut sa i-o ofere....

[rvn]

"o thiasos".
un film greu de digerat, complex. cred ca este inutil sa comparam cele doua filme,fiindca au cu totul alta compozitie si valoare cinematografica. "o thiasos" e un punct de referinta,fara indoiala, probabil un film emblema pentru greci,dar,un strain care-l vizioneaza nu poate ramane indiferent si chiar daca inainte de a se hazarda in aceasta misiune,nu cunostea mare lucru despre istoria moderna si antica a acestui popor,filmul lui Angelopoulos il va determina, cu siguranta,sa aprofundeze acest domeniu si cred ca acest lucru este in primul rand meritul lui,ca regizor.
ar fi prea putin sa spunem despre„o thiasos” ca este doar un film dramatic despre soarta unei familii de actori ambulanti,cum ar fi deasemenea putin, sa spunem ca este un doar un film istoric.piesa de teatru „golfo the shepherdess” pe care acesti peregrini se „chinuie” sa ne-o puna in scena este o metafora pentru cealalta piesa,mult mai ampla,cea a faptelor istorice,pe fundalul carora,destinele dramatice individuale capata sens.personajele sunt sterse, impactul vizual cu ochiul spectatorului este impiedicat de vesnicele paltoane si palarii pe care le poarta,de fapt, avem de-a face mai mult cu personaje colective,reprezentante ale unor ideologii(nazismul,fascismul si comunismul) ,care, in lupta lor pentru putere,nu fac altceva decat sa-si transforme adeptii in marionete.dezolante imaginile, insa realiste. atat decorurile exterioare,cu cladirile si strazile afectate de razboi,cat si interioarele,cu camerele intunecoase si reci,ne arata o alta fata a Greciei,nu aceea pe care noi o cunoastem din pliantele cu reclame pentru turisti,ci o Grecie care a fost candva o tentatie mare pentru poftele expansioniste ale Mussolini si Hitler,dar si scena de lupta pentru propriul razboi civil.
e lesne de inteles ca semnificatia scenelor mitice din piesa de teatru are legatura cu ceea ce se intampla in anii aceia pe scena politica a tarii si de aceea cred ca filmul nu poate fi inteles la adevarata valoare decat daca in coltisoarele memoriei mai exista Agammemnon, Orestes, Clitemnestra,Elektra,ca personaje ale tragediei antice grecesti,dar si sincer, ma indoiesc ca vreun participant la turneu, poate realiza acest lucru din prima vizionare,decat daca nu e vreun istoric profesionist sau cel putin pasionat.

Votul meu: Wong Kar- wai-pentru ca as fi ipocrita daca as vota un film pe care n-am reusit sa-l deslusesc,doar pentru ca sunt constienta ca este mult mai valoros.

p.s.:imi cer scuze anticipat fata de cei care s-ar putea simti jigniti de ceea ce am spus in ultima fraza a comentariului.n-am avut intentia asta.

[Mercutio]

Days of being wild te duce cu gandul de la bun inceput la un film noir. Prin starea de spirit in primul rand. As spune ca universul creat de Kar Way e mai deprimant, mai desperat decat in filmele noir. Scenele pe timp de noapte si pe timp de ploie sunt acompaniate de scene de interior in camere neincapatoare si coridoare inguste, filmate cu folcala lunga, ceea ce accentueaza senzatia de ingramadeala, de zapuseala, de lipsa de spatiu. Chiar si strazile in acest oras fantomatic (stim ca e Hong Kong, dar nu exita nici un plan general) sunt inguste si marginite de ziduri. In locul acesta in care nu se intampla nimic, in care timpul nu mai trece (idee sugerata de aparitia in cadru din cand in cand a unui ceas), personajele noastre traiesc un soi de apatie de nevindecat. Toate cauta in felul lor sa evadeze din aceasta stare, din acest loc. Politistul vrea sa devina marinar, mama vrea sa plece in America, cele doua femei isi vad scaparea prin personajul principal, pe care vor sa-l acapareze permanent. Ori el are alte planuri, nu vrea sa se ataseze de niciuna dintre ele. In mod fatalistic - si aici revenim la o a doua caracteristica a filmului noir - nici unul din cele doua planuri ale lui nu funcioneaza, pentru ca nu exista scapare din acest univers. Excelenta conlucrare intre mizanscena, interpretare si imagine.

[Mercutio]

Days of being wild e un film bun, dar O thiasos (The travelling players) e un film cu totul deosebit. E cu mult mai bogat si complex ca tematica, misanscena, imagine. E greu de clasificat ca gen, se apropie cel mai mult, cred, de filmul istoric. Insa cuprinde de toate: istorie, politica, cultura, destinele unei tari, destine umane in vremuri de rastriste si framantari sociale, psihologie in situatii extreme si toate aspectele umane,nunti, inmormantari, etc. Toate in stil grecesc. Chiar ma gandeam la un moment dat ca se poate observa tragedia greaca (cu intriga, crime, razbunari, tradari) pe trei planuri: in piesa de teatru reprezentata de trupa in turneu, in interiorul trupei, intre actori si chiar la nivel de tara.
Cum s-a mai spus, cinematografia e impresionanta. Angelopoulos e adeptul realismului bazinian (cadre lungi + deep focus). Tot secventele din film sunt segvente cadru sau din doua-trei cadre. Insa, atentie, nu e minimalism. Camera are rol de povestitor, stie dinainte ce se intampla, se deplaseaza si paneaza peste peisaje urbane si rurale, munti inzapeziti si plaje insorite, surprinde evenimente si situatii, fete si atitudini umane, la momentul potrivit. Nu e postata intr-un colt si uitata acolo, ca un martor tamp, asa cum vedem in unele filme romanesti.
Ar fi multe de spus despre film si e nevoie sa fie vazut de mai multe ori oricum. Abia l-am terminat de vazut.
Votez deci cu O thiasos, desi nu stiu daca mai e valabil votul. La mine e 9.51pm.

[Windom]

La mine e 9.51pm.

E logic sa se ia votul in considerare, urnele se inchid la 0.00.

O sa votez cu grecul dar revin alta data si cu o explicatie.

Fiind vorba de tine, te credem pe cuvint, no explanations needed.

3-3?

Liviu-: Raspuns aici.