Notes on a Scandal

[Leonard]

mi-a plãcut totul la filmu ãsta în afarã de muzicã. e un film de actori în primul rînd ºi e foarte bine jucat. probabil primul în care îmi place de Cate Blanchett. pînã acum nu prea o suportam. "legãturi bolnãvicioase" everywhere. are ºi suspans, e ºi uºor comic. îi dau doar 7/10 din cauza muzicii care e de 2. pe Philip Glass l-aº împuºca. dacã muzica era total absentã m-aº fi simþit mult mai confortabil. omu ãsta e atît de retardat cã foloseºte la toate filmele ACEEAªI muzicã cretinoidã bolºevicã ºi în plus, habar n-are cã o muzicã de film de calitate nu trebuie sã fie prezentã pe tot parcursul filmului, ci numai în anumite momente.

[Alex Leo Serban]

deci:

1 asta e stilul lui philip glass, iti place sau nu-ti place, dar nu-i poti pretinde sa si-l 'skimbe' k nu e un simplu mercenar: e un mare compozitor, kre si-a creat o notorietate in lumea muzicii serioase inainte d a deveni celebru in muzik d film!
2 nu compozitorul decide cit si unde intra muzik lui in film; asta e treaba regizorului
3 sincer, dk e sa 'omor' cu bucurie p cinva din zona muzicii d film, acela ar fi hans zimmer! :sick:

[jeleu]

deci:

3 sincer, dk e sa 'omor' cu bucurie p cinva din zona muzicii d film, acela ar fi hans zimmer! :sick:

you're not so cool.

[Alex Leo Serban]

no, HE (h z) isn't!

[jeleu]

thin red line. lion king. true romance.
trebuie sa le revezi.

revenind la "notes on a scandal". trailerul este kinky.
merg sa-l vad in weekend.

[Alex Leo Serban]

sa l revad - oricind! dar fara sonor :lol:

tot d hans z al dumitale:
something's got to give :sick:
prince of egypt :sick:
two deaths :sick: :sick: :sick:
peacemaker :sick:
gladiator :sick: :sick: :sick:

[Leonard]

1 asta e stilul lui philip glass, iti place sau nu-ti place, dar nu-i poti pretinde sa si-l 'skimbe' k nu e un simplu mercenar: e un mare compozitor, kre si-a creat o notorietate in lumea muzicii serioase inainte d a deveni celebru in muzik d film!

tu te uiþi la ce zici? ãsta "mare compozitor"? ºtiu foarte bine de aºa-zisa notorietate a lui în "lumea muzicii serioase". problema e cã muzica lui de acum 30 de ani e identicã cu cea de azi folositã în filme. acelaºi model: o celulã de 3-4 note plimbatã pe cîteva acorduri simple doar ca sã gîdile urechile maselor. aºa ceva poate compune oricine. îþi creeazã o singurã stare (pt mine de disconfort), ori un film are nevoie variaþie. da nu-l duce capu la mai mult.
o sã zici cã domne, e minimalist ºi de aia scrie aºa. atunci de ce alþi compozitori din acest curent au fost în stare sã compunã muzicã mult mai bunã: Cage, Feldman, Young?
nu vreau sã-ºi schimbe stilul. e suficient sã moarã ºi sunt mulþumit.

Hanz Zimmer e ok pentru un compozitor de muzicã de film, True Romance (chiar îmi place melodia "you're so cool" din soundtrack) ºi Green Card, în rest nu prea mi-l amintesc. apropo, în Green Card mi-a plãcut cel mai mult piesa cîntatã de Gerard Depardieu la pian pe care, din pãcate, n-am regãsit-o în soundtrack. ºtie cineva cine a compus-o?

[Pitbull]

Da' ce, a avut si muzicä? :?
(Bilä albä pentru cine stie de unde-i citatul si de ce l-am pus aici! )

Filmul e foarte bun, cu exceptia ultimului sfert, când cam scapä de sub control. Nu rateazä complet, "se tine" onorabil pânä la final, dar partea finalä e usor previzibilä, indecisä, didacticä...

Gagicile fac toti banii. Excelente caracterizäri de personaje, tensiune cum rar am mai väzut, pe relatia dintre ele.

Cronica, în noaptea asta, sau mâine.

[herbert]

da' de ce sa nu te rezumi la atata?
e destul de convingator.

[Pitbull]

Ca sä-nvete poporu' cum e cu "asa nu / asa da".
(Da' cui i-a ajuns atâta, sä citeascä doar atâta - nu mä supär)
Deci, chestia aia de-o zisei, cu muzica? Nu se-avântä nimeni?

[Pitbull]

Mai catolici decât papa - "Notes on a Scandal"
O radiografie foarte precisä

Pe vremea când eram la fel de catolici ca papa, ne ducea mintea sä ne bucuräm când peste fiii nostri adolescenti dädea pleasca unei initieri sexuale sänätoase. Putea fi servitoarea, väduva din vecini, sau vreo internä a casei cu felinar rosu - cä o onoare ca aceea de a beneficia de favorurile unei profesoare din liceu, tânärä, frumoasä si rasatä pe deasupra, mai rar!
Dar, nu-i asa, viata merge înainte, asa cä-n zilele noastre, nu care cumva sä... cä Doamne fereste! Tabloidele-n poartä, justitia-n sutanä, si ca sä le punä capac la toate, nu stricä nici o mamä istericä zor-nevoie s-o ia de pär pe mizerabilä, la ea acasä (sau, ca sä parafrazäm un alt film conex, "s-o facä tärancä la ea în curte").
Desigur, când societatea îsi creeazä (chiar si din nimicul propriilor prejudecäti ipocrite) asemenea haznale de gunoi, e inevitabil sä aparä si hienele - si un astfel de specimen este Barbara Covett, admirabil interpretatä de Dame Judy Dench în "Notes on a Scandal". Individa e pe cât de imposibilä (în principiu), pe atât de credibilä (de fapt). O domnisoarä bätrânä si perversä, dexazatä sexual (sugestii de lesbianism refulat - ca sä fie totul clar, nu orientarea e problema, ci incapacitatea de a si-o fi autoacceptat, ducând la acumularea câtorva decenii de tensiuni interioare toxifiate), complet amoralä, cu un instinct vampiric de-a dreptul patologic. Nu exageräm comparând-o cu un päianjen care toatä viata asteaptä sä-i pice în plasä muste fraiere pe care sä le devoreze încet si cu lingurita - cum dä de înteles sirul de caiete în care-si noteazä cu religiozitate isprävile, asezonate si cu fetisurile unor stelute aurii autocolante. Mai are si o pisicä bätrânä, iar când biata vietate e euthanasiatä, i se scurtcircuiteazä sinapsele. Väzând trailerul filmului, m-a dus cu gândul la Lucienne Goldberg, agenta literarä de profil psihologic similar care în deceniul trecut a speculat din purä voluptate vicioasä scandalul Lewinsky, amplificându-l si mai mult. Compozitia lui Judy Dench, luatä la bani märunti, confirmä întru totul impresia: da, din nefericire, specia noasträ e plinä de asemenea paraziti mintali care träiesc din exploatarea emotionalä a vulnerabilitätilor, angoaselor si släbiciunilor altora.
Cum spuneam, Judy Dench îsi construieste rolul dintr-un repertoriu întreg de mijloace dozate fin si orchestrate cu maximä mäiestrie. Parsiv-seducätoare, dulce-scorpie, capabilä sä joace pe câte trei registre simultan, sä schiteze abisuri de cruzime din câte-un colt de zâmbet, sau labirinturi întregi de viclenie printr-o lucire a ochiului. Nu e un personaj pe care sä-l "iubesti si urästi" în acelasi timp - e o creaturä care nu-ti inspirä decât cea mai visceralä repulsie, si în acelasi timp spaima de a fi constient cä, din päcate, poti fi oricând destul de naiv si nesocotit pentru a cädea în plasa uneia ca ea. Fiindcä, în fond, toti suntem oameni - si nu e om sä nu greseascä...
Omul care greseste aici e tânära profesoarä de desen Sheba Hart, în care Cate Blanchett investeste nu numai frumusetea si atractia cu care a înzestrat-o Maica Naturä în plan vizual, ci si inteligenta rafinatä a unei actrite de compozitie. Ca personaj, Sheba nu e decât una dintre acele fiinte umane a cärei viatä a ajuns, printr-o nefericitä mixturä de banalitate si fatalitate, într-un moment de crizä: un sot mult mai bätrân decât ea, un fiu de doisprezece ani suferind de sindromul Down si o fiicä în plin tumult al adolescentei. Cireasa pe tort o pune un elev la fel de vampiric si manipulator, desi pe alte coordonate, ca Barbara Covett: Steven Connolly (Andrew Simpson), adolescentul de cincisprezece ani ale cärui frusträri, legitime si proprii vârstei, în fond, se canalizeazä într-un uluitor instinct al jocului seductiei. Nici mäcar foarte chipes sau aträgätor fizic, pustiul îsi foloseste candoarea si unda de fascinatie morbidä pentru a specula perfect fisurile din sistemul defensiv al femeii, transformând-o aproape într-o sclavä sexualä - cum am zis, o exploatare similarä cu cea din partea bätrânei, dar incidentä pe o altä axä.
Desigur, în jurul acestor personaje graviteazä, printr-un sistem de relatii bine ierarhizat si coordonat, alte tipuri umane remarcabile: Richard Hart, sotul cumsecade dar dezarmat (Bill Nighy), cei doi copii cu problemele lor (Juno Temple si Max Lewis), sau pärintii lui Steven - tatäl, un om simplu, cumsecade si ineficient, oarecum îngemänat cu Richard (Stephen Kennedy) si mama, o tatä primitivä si istericoid-scandalagioaicä (Drebhle Crotty). Aceastä galerie umanä este parcursä de Richard Eyre cu un ochi atent si pätrunzätor, decelând cele mai subtile resorturi ale relatiilor de dominatie si subordonare, de influentä si cauzalitate, de tensiuni si dezvoltäri dramatice si dramaturgice. Färä a fi citit romanul lui Zoe Heller, transpus scenaristic de Patrick Marber, recunosc în viziunea lui Eyre radiografia foarte precisä a unei anumite sectiuni din realitatea omeneascä: exploatarea sexualä în plan moral, de la amantul profitor, trecând prin voyeusa perversä, pentru a ajunge la fariseismul moralizator al societätii în ansamblul ei.
E lesne de înteles, din cele expuse mai sus (iar pe ecran se vede cu ochiul liber) cä motorul filmului îl constituie tensiunea extrem de intensä si dinamicä pe care reusesc s-o creeze între ele Judy Dench si Cate Blanchett. Regia vädeste harul destul de rar întâlnit de a sti sä se plieze dupä vibratia construitä la nivel actoricesc, valorificând-o eficient printr-o naratiune ce urmäreste mobilitatea personajelor, un decupaj discret insinuant, abil ritmat, si un montaj ce face sä fuzioneze coerent si firesc planurile narative.
Singura dezamägire, revendicându-se probabil de la sursa literarä, se produce în sfertul final al povestirii, care esueazä în previzibilitate si didacticism. Rämâne un mister cum si de ce se sleieste tocmai momentul culminant, în care Sheba gäseste jurnalul Barbarei si, descoperindu-i în sfârsit adevärata fatä, se aruncä în mijlocul reporterilor cu caietul în mânä - care caiet, salvat cine stie cum, reapare pe masa din bucätäria babei în secventele imediat urmätoare. Încercând sä-mi pästrez echidistanta, îndräznesc totusi sä spun cä Judy Dench reusise sä creeze un personaj atât de detestabil, încât majoritatea spectatorilor asteptau, la un prim nivel, un act de justitie imanentä în final; sau, dacä se opta ca în cazul de fatä pentru solutia unui räu care rämâne nepedepsit, o asemenea rezolvare necesita articulatiile abile ale unui fatalism atât de perfid, încât sä genereze un sentiment de neputintä de-a dreptul angoasantä - cum si sugereazä tipul de personaje ca Barbara Covett sau Stephen Connelly. Din päcate, confruntarea explozivä cu presa rämâne nefinalizatä, si tot ceea ce urmeazä e banal: Sheba e expulzatä din învätämânt, condamnatä la o sentintä cu închisoarea sub un an, färä executare, reface puntile cu sotul si familia, iar Barbara îsi întinde plasa sä prindä urmätoarea victimä - într-o secventä finalä detaliatä chiar prea pânä-n pânzele albe.
Putem însä trece peste aceastä coborâre a tonusului din ultima parte, pentru a ne hräni cu morala (deloc moralizatoare, ba chiar dimpotrivä) a restului fabulei, si cu regalul actoricesc al celor douä Doamne. Ba încä, si poate cä acesta e principalul câstig, cu curajul autorilor de a propune, în plin proces de spälare globalä a creierilor cu peria "corectitudinii politice" (acum si de moravuri), o viziune lucidä asupra unei mentalitäti parsive care s-ar simti cel mai la largul ei într-o lume de eunuci.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
22 martie, 2007, h. 01:20-02:34
Bucuresti, România

[pantagruel]

Notes on a Scandal
(Moartea Venetiilor)

Rareori spunem despre un film ca este mai bun decat o carte. “Notes on a Scandal” este mai bun. Avem de a face cu o excelenta ecranizare a unui roman, omonimul semnat Zoe Heller si ajuns in 2003 in finala Booker Prize. De aici lucrurile se simplifica, stim cu ce avem de-a face si pana apare si la noi scrierea putem sa vorbim lejer despre muzica. Pentru ca inspiratia lui Philip Glass, in povestea spusa inteligent de Richard Eyre, sugruma si in acelasi timp sporeste vraja si magnetismul creat de uluitoarele Judi Dench si Cate Blanchett. Dragoste si ura, frumusete si batranete, dorinta si respingere, maretie si umilinta, speranta si resemnare, viata si moarte, un amalgam terifiant cu aroma de thriller psihologic. Un Moarte la Venetia modern, muieresc, agresiv si tocmai de aceea lipsit de scrupule. Atat de tandru, atat de gratios si adulterin. Si mai e ceva. Ceva absolut fascinant aici: povestitorul. Unul si acelasi cu personajul diabolic, cel care ne face partasii spectacolui macabru si continuu din launtrul sufletului uman. Adica al nostru.

[Pitbull]

Foarte frumos spus, foarte adevärat, desi putin overreacting pe alocuri - dar te înteleg, cä si mie mi-a pläcut filmul. Fii mai atent la redactarea mesajelor, phpBB-ul CineMagiei nu acceptä unele coduri. (Mai ai si patru semne de bold aiurea în final.) Te mai asteptäm.

[Alex Leo Serban]

ok, dar... 'moarte la venetia'!?!
poate 'legaturi bolnavicioase' :lol:

[Pitbull]

Stai asa...

- Sheba e muiere maturä, pustiu-i pusti... DECI, "Moarte la Venetia"...
- Da' nu moare nimeni... DECI, doar "...la Venetia"
- Ba(r)ba(ra) e lesbianä refulatä... DECI, "Legäturi bolnävicioase"...
- Dar, baba nu consumä faptic legätura... DECI, "...bolnävicioase" si atât.

Incepe sä-mi placä! Ia sä vedem...
- Pustiul avea cetätenie? Avea! Deci, "Cetäteanul..." (färä "Kane", cä n-avea nici avere, nici säniutä - si nu stim cum poreclise clitorisu' lu' Sheba).
- Baba scapä näfrämioarä curatä si o ia de la început. Deci, "Piesä neterminatä..."
- In ce an se petrece actiunea? Nu stiu, da' sä zicem: "2006".

Ia, ce-avem pân-aici? Päi avem asa:

"2006: Piesä neterminatä pentru cetäteanul bolnävicios la Venetia".

Mergem mai departe? :happy:

[Alex Leo Serban]

c e asta?! - joc d societate :?
nea pitbull are o propensiune irrepressibila spre flecushtetzele ludice...
ma rog
ideea era dk filmu lu sir eyre are vreo leg cu 'moarte la venetia'; eu n-o vad

[Pitbull]

Päi redevenind sîriosi, singurul punct de legäturä ar fi pasiunea eroticä ilicitä a femeii adulte pentru adolescent. Homosexualitate nu, mentinere la nivel teoretic nu, epidemie sau alt spectru al mortii nu... Nah, prea subtire legätura; nu tine.

[Carmine Galante]

:sick:
:sick:
:sick: :sick: :sick:
:sick:
:sick: :sick: :sick:

Ce am retinut : :sick: :sick: :sick: :sick: :sick: . Mircul iti domina viata. :sick:

[Alex Leo Serban]

Päi redevenind sîriosi, singurul punct de legäturä ar fi pasiunea eroticä ilicitä a femeii adulte pentru adolescent. Homosexualitate nu, mentinere la nivel teoretic nu, epidemie sau alt spectru al mortii nu... Nah, prea subtire legätura; nu tine.

draga pitbull (k al d mai jos oricum n-a citit/vazut 'moarte la v'): kestia esentiala e k muierea din filmu lui sir eyre o pune cu pushtiu (kiar d mai multe ori), in timp c bietu von aschenbach doar suspina la teen-ul blond & demonic - suspina & moare :lol:
asha k (cum zici si tu) KIAR nicio leg!
(apropo d filmu lu visconti: stiai k prod americani ii propusesera sa skimbe tinaru cu o tinara?? ( :shock: ) dirk bogarde povesteste - in krtea lui d memorii - faza asta (la kre evident k printul lukino a ramas interzis!), terminind cu un comentariu d genu (din pakte nu mai stiu dk al lui sau al lui visconti): deci pt americani pedofilia cu lolite e mai ok decit aia cu baietzi? :w00t:

[Pitbull]

Uber-lol!!! :lol: :lol: :lol: Incredibil!
Nu, n-o stiam.