Karlovy Vary 2005

[Nae]

stiu, nu-i un festival f. important, dar unu' misto, pentru oameni tineri, cu o atmostera primitoare, si fara snobisme.
m-am acreditat, so i'll be there. de pe 1.7.-9.7.2005.
anyone else's coming?
anyhooz, i'll keep you informed.

[Longshot]

you do that.

http://www.iffkv.cz/?lang=en

m. radford prezideaza juriul. iar in afara competitiei se anunta un tribute redford, un tribute peckinpah, sin city, merchant of venice, night watch ...
suna binisor.

[MinRep]

m. radford prezideaza juriul. iar in afara competitiei se anunta un tribute redford, un tribute peckinpah, sin city, merchant of venice, night watch ...
suna binisor.

Suna chiar foarte bine... Sper, totusi, ca pe viitor TIFF-ul sa ameninte serios "faima" lui Karlovy-Vary!

[Nae]

Suna chiar foarte bine... Sper, totusi, ca pe viitor TIFF-ul sa ameninte serios "faima" lui Karlovy-Vary! ;)

greu MinRep, greu. Karlovy Vary Film Festival este deja la a 40-a editie, si TIFFu' inca mai este la inceput. o sa mai dureze. si la KV au fost toate premiile de film din fostul UDSSR, ceea ce-i mai lasa si acum un fel de traditie.
deci chiar nu vine nimeni? Alex Leo, nici tu Brutus?
...

[Alex Leo Serban]

wow, intrebare de la nae pt als!! (as opposed to flegma in ochi...? cool 8) )

nu, nu bifez si k-v-ul, cred ca voi baga eventual un capalbio, ceva - oricum, am renuntat si la noul fest alba-reggia (ungaria), care-ncepe azi & unde selectia a facut-o tot kirilov... too tiring dupa cannes & cluj

stiu ca vine iulia blaga, so: enjoy

[Nae]

@ Alex Leo.
nu, flegma intre ochi ramane rezervata pentru nume. stiu ca o da mai bine.
oricum, pacat ca nu vii, si mai bine ma lasa-i inconstient cu individa aia care vine... bleah.

@ MinRep... inca ceva despre diferenta intre KV si TIFF. am lucrat un pic la organizarea festivalului din Cluj, si am vazut ce s-a facut, cum s-a lucrat. deh, azi am trecut pe la organizatorii KV-ului, si am vazut cum lucraza astia. deh, este o diferenta enorma! la tot. de la selectia filmelor, pana la cei care fac acreditariile (o echipa de 12 oameni), de la cei care organizeaza rezervariile pana la cei care vorbesc cu presa regionala si scot 3 reviste parelelle despre festiva, care sunt pe gratis, si ce sponsori au astia, frate, se caca bani.
asa ca iti spun eu ca o sa mai dureze pana cand TIFF-ul ajunge la nivelul KV-ului.

[nume]

stiu, nu-i un festival f. important

Pentru afirmatia asta, pe timpul lui Ceasca, erai decapitat.
Cine lua KV-ul era smecher, primea laude, pagina 2 din Cinema (nu cred ca mai trebuie sa spun cine era no.1). Din cate stiu eu, Victor Iliu a luat ceva pe acolo - '52 In sat la noi si '53 Mitrea Cocor; Ciulei - '63 Valurile Dunarii. Titlurile sunt elocvente.
Nicolae Margineanu - '82 Stefan Luchian.
Au mai existat si ceva mentiuni speciale si premii de rang inferior pt. documentaristi si alti doi, trei regizori bastinasi.
Tot in categoria festivalurilor de trista amintire se incadreaza si San Remo, un festival care avea o mare dragoste pentru cineastii romani; Salonic; Moscova; Praga; Adelaide; Panama; Gijon.

[Nae]

mda... dar asta a fost atunci, pe vremea lu' Ceasca.
acu' nu mai e asa de important, e un festival care arata filme, in general pentru oamenii tineri, care vin de peste tot, care stau in fata salilor, si care apoi intra sa vaza filme. stau pe jos, in picioare, se pun cate 3-4 pe un scaun, si se distreaza. asta e partea cea mai misto a festivalulu. e un festival unde vin oameni tineri, fara fitze, carora le place filmul. frumos. ma bucur deja.

[MinRep]

greu MinRep, greu. Karlovy Vary Film Festival este deja la a 40-a editie, si TIFFu' inca mai este la inceput. o sa mai dureze.

Pai, de aia am zis 'pe viitor' Oricum, KV (:lol e unul dintre festivalurile cele mai importante din Europa de Est si - cum ai zis si tu - are traditie in "universul" festivalurilor de film. Dar daca TIFF-ul va ajunge la editia 40, cred ca va fi la fel de mare (bineinteles, asta daca o sa mai existe filme atunci :huh.

[Nae]

salutari calduroase tuturor cinemagistilor din Karlovy Vary, unde ploua cam ca in noiembrie...

deh, totusi, orasul se pregateste sa gazduiasca cel mai mare festival de film din cehia, si desi este deja prima zi, nu s-au incheiat toate pregatiriile... inca se mai construieste cate ceva, inca mai sunt probleme cu acreditariile, inca nu functioneaza tot asa cum trebuie, deh, totul in ton cu vremea, care chiar nu este placuta... i'm wet to the bone.

insa filmele sunt gata, si programul sta in picioare, primele bilete sunt vandute celor care s-au trezit devreme, iar multe filmele sunt deja sold-out prin internet. toate bune si frumoase cand ai acreditare... hehe.

anyhooz, festivalul de anu' asta e mai slab decat anu' trecut, cand totul era intr-un fel mai high-clas, filmele mai bune, iar vremea mai calduroasa. totusi, este incredibil de interesant sa vezi un oras, care timp de un an intreg este somnoros, plin de rusi si de batranei, dar care in cele 9 zile ale festivalului se umple de tineri, si unde turstii pensionari se pierd printre reclame uriase de filme, si printre fluviile de pusti care merg pe strazi cautand urmatorul cinematograf ca sa se poata aseza in fata lui timp de o ora, si apoi sa poata intra la filme, pe gratis si fara bilet.

so off i go choosing my own films, and i'll be back with more info.

all in all, simply charming.

[christi]

E vreun film romanesc pe-acolo? Lazarescu?

[Airlight]

salutari calduroase tuturor cinemagistilor din Karlovy Vary, unde ploua cam ca in noiembrie...

deh, totusi, orasul se pregateste sa gazduiasca cel mai mare festival de film din cehia, si desi este deja prima zi, nu s-au incheiat toate pregatiriile... inca se mai construieste cate ceva, inca mai sunt probleme cu acreditariile, inca nu functioneaza tot asa cum trebuie, deh, totul in ton cu vremea, care chiar nu este placuta... i'm wet to the bone.

insa filmele sunt gata, si programul sta in picioare, primele bilete sunt vandute celor care s-au trezit devreme, iar multe filmele sunt deja sold-out prin internet. toate bune si frumoase cand ai acreditare... hehe.

anyhooz, festivalul de anu' asta e mai slab decat anu' trecut, cand totul era intr-un fel mai high-clas, filmele mai bune, iar vremea mai calduroasa. totusi, este incredibil de interesant sa vezi un oras, care timp de un an intreg este somnoros, plin de rusi si de batranei, dar care in cele 9 zile ale festivalului se umple de tineri, si unde turstii pensionari se pierd printre reclame uriase de filme, si printre fluviile de pusti care merg pe strazi cautand urmatorul cinematograf ca sa se poata aseza in fata lui timp de o ora, si apoi sa poata intra la filme, pe gratis si fara bilet.

so off i go choosing my own films, and i'll be back with more info.

all in all, simply charming.

H3 H3

Welcome back.

[nume]

Uite frate ca mai pleaca si altii pe la festivaluri. (Putini recunosc si sa nu intrebati. Prietenii stiu de ce. )

[Nae]

salutare din nou...

hai ca festivalul a inceput bine. ma rog, a mai plouat p-aci, dar in rest, totul este ok. primele filme au rulat deja, soarele a mai dat si el o tura peste oras, lumea iese din case, si atmosfera incepe sa fie prietenoasa...

pentru mine, primul film in festival a fost filmul nr. 12 a lu Kim Ki-Duk, care se numeste "The Bow"

un film despre un mos care traieste cu o fata de 16 ani pe o barca undeva intr-o mare, si traieste numai dupa pescarii amatori care vin pe barca lui si pescuiesc.
Kim Ki-Duk incepe poveste cu o multime de gros-planuri aratand o ceremonie ciudata, in care fata este impodobita de mos. imaginea este impecabila, aratand nu numai fata, ci incepand sa dezvaluie un pic imprejurarile, care dezvaluie un pic si caracterele. in felul asta filmul castiga o caldura puternica, si nu mai are nevoie de explecatii.
ca in mai multe filme ale acestui regizor, dialogul nu are nici o importanta, si setting-ul ramane pana la sfarsit neschimbat. povestea incepe simplu aratand rutina celor doi oameni pe barca, dar se dezvolta ajungand sa fie ceva intre basm si drama.
protagonistii sunt un mos, si fata asta de 16 ani, care insa in 2 luni ar implinii varsta de 17 ani, cand mosul vrea sa o ia de sotie. desi nu exista nici un fel de dialog intre cei doi, mimica si gesturile celor doi spun mai multe decat orice text. astfel, aratand mai intai status quo-ul prin detalii, relatia lor arata perfecta. totusi, cu oamenii care vin din cand in cand sa pescuiasca, aceasta viata linistita este deranjata... inafara ca toti vor s-o fute pe aia mica, ei mai vor ca mosu' sa le spuna viitorul.
ca sa se apere de aceste atacuri, mosul are un arc (the bow) pe care il foloseste in mai multe feluri: 1) ca sa se apere. 2) ca sa ghiciasca in viitor. 3) ca sa faca muzica.
desi mosul incearca intr-una sa pastreze linistea care este in viata lui, pescarii reusesc sa clatine pacea de pa barca, care se distruge in momentul in care pe barca apare un pusti care a venit si el cu ta-su la pescuit.
filmul ramane imprevizibil pana la sfarsit, si nu se apropie de nici un fel de clishee. sfarsitul aduce o doza de basm, care dupa parerea mea rupe un pic firul narativ, dar care reuseste sa sentimentalizeze o poveste foarte dura.
celor carora le-a placut The Isle o sa iubeasca filmul asta, fiind in acelasi fel facut. simbolistica insa este mult mai puternica in The Bow, avand mai multe scene care sa puna accente.
din partea mea, un film de 9,8/10, din cauza finalului mai nereusit, ba chiar exagerat.

bine, hai ca tre' sa ma duc la film... va mai scriu, si daca aveti intrebari, cu mare placere incerc sa va dau raspunsuri... nu ma wellcomeback-uiti, pentru ca dupa festival dispar din nou.

[Nae]

vremea a devenit mai frumoasa in a doua zi a festivalului, si lumea a inceput sa vina, sa umble, sa se distreze, si sa vaza cateva filme... si eu mai ajuns la cateva, insa nu am timp sa va tin la curent cu tot, facand naveta intre Praga si Karlovy Vary... poate se va schimba si asta candva.

oricum, am vazut urmatoarele filme:

Andrej Konchalovsky: Maria's Husbands
primul film a lu' Konchalovsky in America, in 1984, avand ca tema princiala dragostea, si ceea ce se intampla cand iubesti prea mult.
povestea este a unui soldat, care se intoarce dupa ce a stat intr-un lagar de prizonieri de razboi in Japonia. acolo a reusit sa supravietuiasca numai pentru ca a iubit o fata care este in america, si care spusese ca-l asteapta. cand se intoarce insa, fata se indragostise in alt soldat si el este confrontat cu mai multe dezamagiri. totusi, el reuseste sa-i castige inima intr-un final, si chiar se casatoreste cu ea. insa, cand sa vina la faza cu futaiu', el nu reuseste.
tema filmul se invarte in umbra ideii asteia, si este interpretata foarte frumos de Nastassja Kinski, care spre finalul filmului devine de fapt personajul principal. povestea sigur ca se complica, si ea se indragostese asa de mult de el, incat reuseste sa treaca peste ideia de dragoste fizica si sa ajunga la cea sufleteasca.
finalul filmului este un happy-end amrican de exceptie, insa felul cum se ajunge acolo este interesant, si merita sa fie vazut. distributia este buna (mai ales asta mica, care este geniala si incredibil de frumoasa), imaginea nu are nici un fel de momente exceptionale, dar nici negative, si in rest totul este in racord cu povetsea si cu felul in care este povestita.
un film bun in care nu te plictisesti. 9.2/10

Susanne Bier: Brothers
desi regizoarea a sous ca filmul este despre dragoste, nu am reusit sa gasesc asta in film. trebuie sa recunosc ca in timp ce l-am vazut m-am plictisit ingrozitor, dar dupa ce am stat si m-am gandit mai bine, am gasit niste lucruri foarte frumoase in el.
povetsea, in primul rand, este una sfasaitore. un tip care pleaca in afganistan ca soldat, dispare acolo si este crezut mort, si cand se intoarce crede ca fra-su a dormit cu sotia lui si devine paranoic.
actorii sunt buni, dar de fapt filmul este tinut integral in picioare de o singura actrita, care dupa mine este si personajul principal al filmului: Connie Nielsen.
dragostea pe care regizoarea a incercat s-o arate, nu iese in evidenta in film. exista numai doua scene care dezvaluie ca dragostea are un rol important, care insa sunt eclipsate de alte scene mai puternice si mai adevarate.
regizoarea a pus accentele gresite in film. se poate simtii o sensibilitate feminina in ceea ce priveste personajele, relatia intre ele si legaturiile sociale intre ei. brothers cum spune titlu', se indreata spre Cain si Abel, si incerca sa faca o paralella intre povestea biblica si film. tema Familie este din nou surprinsa foare bine de Susanne Bier, si este mentinuta constant pe acelasi nivel.
povestea, fiind foarte incarcata, nu lasa loc pentru nici un fel de accente puternice, momnte de putere, ci goneste filmul intr-un sens in care isi pierde din profunzime si devine numai un fapt divers.
pentru un film Danez din 2004 sfarsitul a fost surprinzator. un happy-ending european, curat, sic are loc sa te gandesti... aici da, gasesti un accent pe tam dragoste... in rest, filmul se tine cu greu peste apa. 7.9/10

Alexandr Sokurov: The Sun
stiu ca exsta forumisti care au vazut deja filmul asta. acuma ma numar si eu prntre ei.
titulul spune deja multe despre film, si nu lasa loc pentru nici un fel de dubii si hipoteze gresite referitor la tema, desi lasa loc pentru trimiteri la cartea lu' Hesse: Sidatha.
povestea imparatului Hiroshito, dre la infrangerea lui in razboi-ul mondial, pana in momentul in care semneaza capitularea. un fel de "Der Untergang" pentru japonezi, lucarat insa mult mai uman decat filmu' despre hitler. mentalitatea japoneza este aaata cu grije si cu respect, autoritatea imparatului este lasata neatinsa si intacta, si divinitatea lui nu este pusa sub semnul intrebarii. in punctele astea filmul se desprinde de "untergang", desi arata o povetse similara.
ideologia si mentalitatea japoneza nu sunt jignite direct in filmul asta in nici o scena, insa critica la adressa lor se simte prin personajele americaniilor care nu inteleg imperiul japonez. ideia de imparat, the sun, l-i se pare o jignire a drepturilor omului, si porneste conflictele intre personaje. totusi, un personaj domina filmul, imparatul,:Issey Ogata.
inafara de felul in care este aratata umilinta si desteptarea imparatului mai exista si alte scena care subliniaza felul in care gandeste asia extrema. poezile citite si scrise, analizele biologice, referirile filozofice si convingerile politice sunt aratate separat in multe scene, fiind legate numai prin dialogul (sau, din cand in cand, monologul) imparatului...
artistic exista o scena care defineste filmul: scenea in care imparatul viseaza bombardamentele, si vede avioanele ca niste demoni care scuipa foc. pana ca si scena asta este explicata, avand la radacinile ei aruncarea bombei nucleare, care a dat americanului imaginea de bestie.
un film reusit pe multe planuri, si care reuseste sa satisfaca multe dorinte cinematografice... yet, not exactly my taste: 9,4/10

Hany Abu-Assad: Paradise Now
povestea unor tineri din Palestina care sunt convinsi ca lupta lor prin bomb-sinucide este ceea correcta si unica pentru a se apara impotriva israielienilor.
personajele rincipale sunt doi baieti care se cunosc de mici, si care sunt impinsi de un sistem intreg sa se alature rebelilor (sau: terroristilor). in felul asta filmul reuseste sa arate si un pic din mentalitatea palestiniana, sa provoace un sentiment de mila, dar sa si arate ca este gresit.
partea buna in film este ca nu incearca sa convinga (numai catre final), ci ca arata numai punctele diferite de vedere din punctele subiective ae personajelor. in felul asta imaginea ramane integrala, desi finalul ajunge sa devina tezist si lacrimogen, ceea ce strica...
un film care desi este povestit bine si povesteste despre o tema controversata, nu te face sa iesi revoltat din el, ci numai trist, sau nici macar. de la mine: 8,5/10

Henrik Ruben Genz: Chinaman
o povetse care lucreaza foarte bine cu temele singuratate, izolare, si in final si cu iubire.
personajul principal, un danez care desi este plictisitor rau este un om bun, divorteaza de sotia lui insuportabila. dupa un timp in care el este singur, si care este aratat artistic foarte bine, cu imagini splendide, el se apropie de o minoriateizolata in orice societate: chinezi.
imprietenindu-se cu seful unui "Imbiss" chinez, el primeste oferta sa se marite cu sora acestiua, si in felul asta sa ii dea o viza, dar si sa poata iesii din probleme financiare.
povetsea ramane simpla, insa personajele principal sunt impecabile si poarta tot filmul pe spate: Bjarne Henriksen si Vivian Wu. avand tema principala fixata pe relatia intre personaje, filmul se poate indrepta numai intr-o directie: dragoste. si da, se indragostesc insa nu pot sa-si traiasca dragostea.
fiind un film din competitie imi etse greu sa spun ce sanse ar putea sa aiba... totusi, actori geniali, imagine buna, poveste frumoasa si regie acceptabila. umor bun in majoritatea cazurilor care a facut o atmosfera buna in sala... in rest, nu mare lucru': 8.8/10

tre' sa fug sa mai prind insa unu' despre care va voi scrie maine, ok? filmul este "Tony Takitani"... yeah...

p.s. ohhh, am doi mosi care sunt si ei acreditati, si care vorbesc acuma langa mine in romana... nu am chef sa stau cu ei de vorba, asa ca nici nu ma bag, si incerc sa scriu cat mai pe ascuns pe romana... oricum, judging by their glasses, they can't see a thing on the monitors... heheh
salutare

[Nae]

aseara cum monologeam mai sus, am mai vazut un film...

Jun Ichikawa: Tony Takitani
un film neastept de frumos din multe motive... povetsea este in primul rand fascinanta, apoi imaginea este foarte poetica, si felul in care este povestit nu este obisnuit.
filmul este despre un baiat, acest tony takitani, insa povestea incepe cu bunicul lui care a avut o poveste ciudata ajungand sa fie executat intr-un lagar de razboi in japonia. filmul continua cu povetsea tatalui lui care este muzician de jazz, si care s-a gandt ca n-ar fi "half as bad" sa-si numeasca fiul Tony, un nume nerespectat intr-o japonie traditionalista.
numele a fost unsa din cauzele pentru care tony a avut o viata grea, insa si tatal plecat la concerte si mama decedata dupa nasterea lui. confrontat cu singuratate cu tristete si cu instrainare, baiatul s-a retras intr-o viata de desene devenind astfel unu dintre cei mai ceruti ilustratori de ziare cu profil tehnic.
tristeea si sngratatea a protagonisului despare in momentul in care se indragosteste si chiar se marita... viata lui devine plina, si ii este frica s-o piarda din nou. sotia lui ese o fata draguta, buna, devoted housewife, care insa are o roblema... shopping-addiction.
din cauza asta relatia se destrama si tony ramane din nou, cu un purcoi de haine aproape nepurtate deloc. moartea tatalui lui il face si mai trist, insa singuratatea il distruge psihic. ca sa reuseasca sa se puna din nou pe picioare el se decide sa angajeze o fata care sa-i inlocuiasca stia, purtandu-i hainele... insa dupa experiente frustrante o da afara impreuna cu cateva haine.
vanzand hainele si colectia de discuri a tatalui el ramane singur si cinhis in lumea lui de care insa nu se mai poate bucura.
filmul este facut in asa fel incat sa poata povestii toata povestea asta in 75 de minute, printr-un voice-over care ramane si singurul fel de text din film... este un narator care povesteste din toate punctele de vedere, si din cand in cand personajele ii termina propozitiile. in felul asta filmul are un charme personal, plin de personalitate si de subiectivitate... fiind montat bine povestea curge, si desi multe chestii se epeta, filmul ramane frumos. povestiile celor trei generatii se unesc la sfarsit inr-un final puternic si sentimental.
un film bun, care merita vazut cu orice pret... mi-a placut mult de tot: 9.9/10

si azi o sa mai vad cateva filme... printre altele si un film de Radu Mihaileanu, care face parte din concurs... vedem, povestim.
the shit is, many good films are already sold out, which makes it kinda hard to find good ones to look at. anyway, i'll stick around.

salutare

[Nae]

inca doua filme vazute azi, si mai am inca unu pe lista.

Jason Ford: New Town Original
un film facut cu putini bani, si un debut reusit, asa cat de cat.
filmul este o poveste cat de normala, care arata numai o lume pe care o cunoastem de fapt, dar in alte dimensiuni... New Town, cum zicea si regizorul, este un oras construit in anii 60, in care nu se intampla nimic, care are tot, si de unde oamenii nu mai ies deloc. in felul asta, macrocosmosul urban pote fi aratat pe indelete, folosind de fapt numai niste prieteni si un antagonist.
filmul incepe cu o defenitie a cuvantului Original si New Town si apoi porneste in a ne aata personajele. stereotipice, normale, fiecare cu problema lui, cu trstetiile lui, si cu depresiile lui. numai protagonistul este arata mai bine, pentru ca tot filmul este de fapt din punctul lui de vedere.
filmul se apara de orice chici si evita tate clisheele folosite in filmele hollywoodiene. in felul asta filmul amane autentic, si povesea nu poate fi anticipata.
desi inceputul este foarte bun, povetsea pierde din puterea pe care a avut-o la inceput, si cade. filmat si editat bine, filmul are o doza de poetism, care insa nu reuseste sa se muleze intregral cu plot-ul, care ramane straight and forward.
escapismul si ideia de "we just do something" este buna, si mentinuta pana la final. navitatea si caldura pe care o are filmul se pierde in burti mari, care se datoreaza lipsei de experienta a regizorului... totusi, doza de umor este buna, in british english, which is quite posh, si asta te lasa sa iesi fericit din film. 8,5/10

Radu Mihaileanu: Va, vis et deviens
filmul care a avut poate cel mai mare succes in Karlovy Vary la momentul actual. un film de 148 de minte, in care insa nu a plecta nici un sectator, nu s-a miscat nimeni, si la sfarsit s-a lans cu lacrimi multe de fericire.
poveste unui copil negru din ethiopia, care fuge d-acolo numai pentru ca reuseste sa spuna ca este evreu si ajunge in Israel, lasandu-si insa mama in tara lor natala. de acolo povestea lui se fixeaza pe tema aceptanta si dragoste, si ajunge la un final care atinge undeva ceva in suflet.
filmul reuseste sa arate partiile pozitive si negative ale evreilor, de la jocurile copiilor cand erau mici, pana la felul in care se comporta cu cineva pe care nu-l cred evreu. in acelasi timp insa este plin de citate din Thora, care ajuta la intelegrea mentalitatii si a religiei, si care justifica o parte din ceea ce este criticat asa de dur in rest.
un film care trebuie vazut, care a fost vandut bine (made an interview about it), si care reuseste sa satisfaca un public larg prin umanitate cu care este povestit.
desi dureaza asa de mult, filmul nu are nici o burta, insa pentru cei care astepta un fel de "Train de Vie" (tot de acest regizor) filmul asta o sa fie o dezamagire. totusi il recomand cu cea mai mare caldura: 9,7/10

dobry, mes friends, dupa ce-am scris din nou ceva in pauza mea, ma retrag. thanks for reading, and letting me monologate in peace.
pentru azi inca: Litoral, de Wajid Mouawad din Canada... si mai am cateva pentru domani.
salutari.

[obvious]

some of us are listening closely.

[Pitbull]

She means: us.

[Nae]

so here i am again, dupa ce am plecat la 23 d-aci, am ajuns acasa la 1 si ceva, si am plecat inapo la 6:45... si deja la ora asta matinala martea parte a filmelor sunt sold-out, dar n-ai astfel de probleme cand este Press... aaa, gotta love this.

filmul vazut ieri la ultima ora, a fost:

Wajdi Mouawad: Littoral
un film semi-autobiografic, despre un om taar nascut in Lebanon care si-a pierdut mama la nastere, si tatal lui moare la inceputul filmului. povestea este despre drumul lui spre tara natala unde incearca sa-si inmormanteze tatal, dar este impiedicat de diferiti oameni si d eun sistem syrian de opressie.
asta este al 3-lea film canadian pe care l-am vazut in festival, si trebuie sa spun, ca desi nici unu din regizori nu-i canadian, filmele lor sunt bune. Littoral se deosebeste in multe puncte de un road-movie, deis este unu'. rotagonistul trece printr-o faza de maturizare si se redescopera pe sine prin destinele pe care le intampina pe drum. inafara de asta, el gaseste niste cassete inregistrate de tatal lui, care ii explica mai mult despre relatia intre membrii familiei, si viata de dragoste a parintilor lui.
aceste inregstrari sunt partile care fac filmul asta deosebit, pentru ca ele apar in momentele lui de frica saudezamagir, cand vocea tatalui lui rasuna din off, si el vede dierite chestii, ceva intre vis (sau drinta) si realitate. scene sunt lucrate cu grije, filmate foarte frumos, cu suflet si cu dragoste si reusesc sa dea filmului o doza de personalitate si intimitate neobisnuita.
personajele sunt la fel de interessante, de la protagonist pana la ultma persoana pe care o intalneste pe drumul lui. in aceste imprieteniri se intampla procesul de maturizare a protagonistului, unde el isi da seama ca destinul lui nu este nimic secial, si ca viata pe care a trait-o el este"simpla". prin prietenii astia reuseste insa sa-si regaseasca radacinile in vata, sa-si formeze o baza ethica si morala stabila, si sa inteleaga ca viata este mai mult decat ceea ce mancam, vedem si respiram.
devenind la sfarsit mistic, si ajunga chiar sa treaca in transcedental, filmul asta aduce cu el o doza de emotie curata si calda, care la final reuseste sa incalzeasca orice suflet.
a must see dupa parerea mea: 9.8/10

cam atat am mai vazut ieri, si azi am din nou un program incarcat. ma duc la Lost and Found, have to do some footag on that, Pradise Girls si Tuning... vedem, muncim, si monologam...
salutare.